2,130 matches
-
definește năzuința primordială a umanului, dezvăluie, în devenirea imaginii, starea de deschidere într-un context social. Înțeles ca fenomen social total 63, ritualul conturează drumul inițiatic al omului, în vederea cunoașterii și construirii universului. Fiind " un obiect material și spiritual, ca obârșie a existenței"64, arhetipul casă este actul de naștere al imaginii mitice casă și al meta-imaginii casă, astfel încât ritul, ritualul și ceremonia generează liantul existențial: construirea omului și a casei ca ființă/inițierea omului în cunoașterea și construirea universului/coparticipare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un ciucure din boabe de călin, "îngrădit" cu un "ciochine" de ovăz. Marți și miercuri din săptămâna premergătoare nunții, oaspeții se adunau la casa mirelui pentru a petrece steagul la casa miresei 341. c. Înmormântarea Expresia "a-nchinat steagul" își are obârșia în obiceiul de a ridica un steag pe casă (Moldova), în turnul bisericii sau în clopotniță (Transilvania), atunci când moare un om. 342 La huțulii din Bucovina, "ca semn al morții" pentru comunitate, se punea la geam un steag alb și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gnoseologice ale umanului. Caracteristica principală a focului, de punere în act a puterilor latente ale elementelor arhetipale, face posibilă interferența permanentă, dintre universaliile ontologice. Astfel, într-o colindă bucovineană, apa se naște din foc care, la rândul lui, își are obârșia în "pomul vieții": "Acolo-n jos și mai în jos, / Pe cel câmpușor frumos, / Sunt doi meri mândru-nfloriți / Și doi peri într-auriți. / L-acei meri / Și-acei peri / Pică două lumânări, / Pică două, / Pică nouă, / Pică douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sfântul Ilie s-a și pornit, dar în loc de a li se așeza în cale, s-a făcut tovarăș cu dânșii."437 În mentalitatea arhaică din Bucovina există o interesantă credință care explică geneza focului. Se pare că focul își are obârșiile în plină vară, când Ilie Pălie sau Pălie, care se ține pe 21 iulie, ar fi dat naștere focului, iar Foca, serbată a doua zi după Sfântul Ilie, ar fi suflat în acel foc pentru a-l mări. Pălie se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
LISTOVGNOI (la lune de la chutte des feuilles) DECEMBRIE DE LA CHASSE HEILIG-MANOTH (luna sfințită) GRUELEN (la lune dévorante) În concepția tradițională a satului românesc, fiecare anotimp începe cu o sărbătoare:primăvara își are începutul la Dragobete (24 februarie), vara își are obârșia la Sfinții Constantin și Elena (21 mai), e toamnă începând cu Ziua Crucii (14 septembrie), iar iarna prinde viață la Sfântul Andrei (30 noiembrie): "Anotimpu-i așa, că vine o dată cu vremea care nu stă pe loc; vremea se schimbă, da să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de un alt soare. La slavi au existat mai mulți zei solari: Hors, Dajbog, Triglav, Svarog. În mitologia românească, Soarele și Luna erau considerați "ochii lui Dumnezeu" (accepție prezentă în Egiptul antic, dar și în Japonia). Soarele se află la obârșiile lucrurilor, măsurând spațiul. Razele sale, în număr de șapte, corespund celor șase dimensiuni ale spațiului, punctul central reprezentând dimensiunea extracosmică. Ca inimă a lumii, Soarele este figurat în centrul roții zodiacale. Simbol al învierii și al nemuririi, Soarele reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
frate pre o sor`, / ce-o iubește cu dor, / ș-or n-o fi păcate / să ia sor` pre frate, / ce n-am mai văzut / de când m-am născut?!"188 Într-o baladă din Bucovina, soarele și luna își au obârșia tocmai în cununia nefastă dintre un frate și o soră: "Pe cel munte nant și verde / O stână de oi se vede, / Cu stâna cine era? / Constantin și soră-sa (...) Mult așa, soră, nu stau, / Haide să ne cununăm. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt apărătoarea femeilor la naștere, dar și a fetelor de măritat, Sânpetru de vară ține cheile raiului, Sânnicoară îi ajută pe pescari și pe cei ce călătoresc pe ape, pe călători în general.222 Mulți sfinți din calendar își au obârșiile în religiile ancestrale Sfântul Ilie, Sfântul Elisei, Sfântul Samson, , în mozaism, Sfântul Hermes și Sfântul Mercur, în politeismul greco-roman, Sfântul Ioasaf din budism / Budha-Botisava)Pe lângă sfinții canonici, având accepțiuni diferite în mentalitatea populară, există și personaje, considerate sacre, în credința
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
va fi foarte secetoasă. Simbolizând nașterea și moartea unui anotimp, cucul a devenit o pasăre oracol care urzește norocul omului, iar prin cântecul său vestește sănătatea, căsătoria sau moartea.253 c. Imaginea-cronotop Pasărea antropomorfă, omniprezentă în literatura populară, își are obârșia în legendele în care este prezentată originea umană a viețuitoarelor: "Paserile, animalele s-au făcut, mai pe urmă, din oameni, din bărbați și femei. Cucul e din femeie. (...) Dumnezeu, după ce a făcut lumea, oamenii, în loc să fie mai cuminți, din ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un principiu activ, ordonator și creator, ipostază regală care străjuiește ritmurile vieții. Liant ontologic între cer și pământ, balaurul simbolizează dualismul existențial yin yang care ordonează manifestarea cerească, pluvială, terestră, acvatică și subterană.360 În mitologia românească, balaurul își are obârșia în comuniunea gnoseologică dintre elementele primordiale care devin active printr-un ritual solar, ipostaziat de cercul sacru al șerpilor întemeietori de viață nouă: "Balaurii se fac așa: sub grămezi mari de găteje, sau în ziduri sparte și părăsite, ori prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
1993. TODOROV, Tzvetan/DUCROT, Oswald, Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Édition du Seuil, Paris, 1972. III. INSTRUMENTE DE LUCRU ABUTNĂRIȚEI, Paraschiva/ABUTNĂRIȚEI, Ioan, Monografia comunei Poiana Stampei, Editura AXA, Botoșani, 2006. AFLOREI, Ion, Crâmpei de fapte și vorbe la Obârșiile Sucevei, Editura Amadoros, Câmpulung Moldovenesc, 2005. ALECSANDRI, Vasile, Poezii populare ale românilor, Editura Litera, București-Chișinău, Ediție on-line. BALABASCIUC, Casian, Stranii povestiri huțule, Editura Cibela, Moldovița, 2006. BĂNĂȚEANU, Tancred, Arta populară bucovineană, Centrul de îndrumare a creației populare și a muncii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Suceava, 70 de ani. 58 v. Mihai Camilar, Sadova coordonate etnografice, în vol. Sadova, "Satul cu oameni frumoși", Însemnări monografice, coordonator Gheorghe Rusu, Editura " Biblioteca Miorița", Câmpulung Bucovina, 1999, pp. 76-82. 59 Ion Aflorei, Crâmpei de fapte și vorbe la Obârșiile Sucevei, Editura Amadoros, Câmpulung Moldovenesc, 2005, p. 95. 60 v. Viorica Cernăuțeanu, Pojorâta Izvoare ale trăiniciei, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2007, p. 30. 61 Ibidem, p. 33. 62 Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române, Ed. cit., pp. 686-687
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
răsărit peste noapte,/ să nu mai scriem băieți" ("Odă", 1940). Poemele sunt discursive, ironice, antisentimentale, într-un limbaj cotidian, dur; imaginea, deși există, ea trebuie să "răcnească". Polemica este "sarcastică, tipică spiritului muntean", cum spune E. Simion. Poetul vizează tehnicismul, obârșia secătuirii spirituale la care a ajuns lumea. În cest context poezia este "iremediabil demodată" și din vârful celor 300 de etaje "nu-ți vine niciodată să zbori". Universul este prezentat alegoric, hiperbolizat în combinații de tonuri grave, de gândire lucidă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ce e cauza tuturor și mai presus de toate, i se potrivește și lipsa celor ce sunt, ca să fie cu adevărat împărăția tuturor și ca în jurul ei să fie toate și toate să fie dependente de ea ca pricină, ca obârșie*, ca margine 147 și ea să fie, după Scriptură, toate în toți* (I Cor. 15,28) și să fie lăudată cu adevărat ca suportul (ipostasul) tuturor, obârșia și desăvârșitoarea, susținătoarea, ocrotirea și casa*, cea care întoarce toate spre Sine și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
să fie toate și toate să fie dependente de ea ca pricină, ca obârșie*, ca margine 147 și ea să fie, după Scriptură, toate în toți* (I Cor. 15,28) și să fie lăudată cu adevărat ca suportul (ipostasul) tuturor, obârșia și desăvârșitoarea, susținătoarea, ocrotirea și casa*, cea care întoarce toate spre Sine și aceasta în mod unitar, cel nesupus vreunei relații 148, liber de toate. Căci nu e numai cauza susținerii sau a vieții sau a desăvârșirii, ca să fie numită
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Și e lăudată și numită din armonia lăuntrică a tuturor. Știind-o aceasta, teologii lui Dumnezeu (autorii Scripturilor) îl laudă pe El și ca pe Cel fără nume, dar și din tot numele. Fără nume îl arată atunci când spun că obârșia dumnezeiască uimește (mustră) pe cel ce întreabă într-una din vederile tainice ale arătării dumnezeiești simbolice: Care este numele Tău? (Fac. 32,29) ; și Acesta, renunțând la a se face cunoscut prin orice nume dumnezeiesc, spune: Și pentru ce întrebi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în înapoia lor, în izvorul zemos de viață, de destine ancorate de-o anemică ață. Viitorul? Spuneți-i cum vreți voi, tot din crestătura mă-sii! (Iertare!)a izvorât. Dar... sunt și eu Român! Si eu știu care mi-e obârșia! Așa că... Dumnezeu să ne ajute la nepoți și la nepoate... Cât mai mulți și la mai multe! Toate! Pauză! E drept, s-au repauzat o bună bucată de vreme. Dar, vorba bătrânilor mei, fie Pauza cât de mare, cât de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
alte spirite, precum Félix Guattari, Jean Chesneaux, Gérard Mendel, André Gorz, care continuă să-și pună întrebări cu privire la căutarea cunoașterii și la relațiile dintre știință, tehnică, politică și cultură. Este aceasta o caracteristică franceză? O influență culturală care își are obîrșia în vremea ideologilor? Cînd Joël de Rosnay compară Grupul celor Zece cu conferințele Macy din anii '50 din Statele Unite, uita că cele din urmă nu implicau politicienii și că nu era vorba, cel puțin nu explicit, de a medita la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
aristotelică se îmbină cu eforturile lui de a înțelege faptele în mod teleologic sau finalist" (ibid., p. 26). Când vorbim despre o terminologie oarecum derutantă, avem în vedere mai ales faptul că von Wright consideră că tradiția galileană își "are obîrșia" chiar în Platon (ibid.). 64 M. Flonta, Notă introductivă la ibid., p. 6. 65 A. Comte, op. cit., p. 277. 66 Apud E. Spranger, Der Sinn..., p. 4. În schimb, "valorizările" își fac însă din plin simțită prezența la romantici, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și sfârșind cu modelul parenetic sau omiletic, cu canonul imnic, elegiac, epigramatic sau alegoric. Prin urmare, obsesia unor tipuri de discurs și a textelor de autoritate pledează pentru caracterul profund formalizat al scrierilor noastre timpurii, străbătute de o neliniște a obârșiilor, prisoselnice în citate, aluzii, referințe livrești și operații intertextuale. Maria-Ana Tupan ne face părtași la jubilația sincronismului literaturilor și artelor în lumea spiritului. Astfel, când informații din scrierile lui Aethicus Histricus, preluate de Isidor din Sevilla, îI vor inspira pe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
capitole: Modernism și tradiționalism, Poezia de la Gândirea, Constantele poeziei gîndiriste. Recunoscând și asumându-și impasul terminologic, autorul riscă să redeschidă controversa dintre modernism și tradiționalism (termeni folosiți uneori impropriu sau tendențios), id est orientarea europenizantă, lovinesciană și cea autohtonizantă (cu obârșia în semănătorism) care și-au disputat vreme de douăzeci de ani trofeele artistico-literare. Departe de a cultiva aceleași valori la mare preț în "Semănătorul", lunarul "Gândirea" este considerată totuși ca direcție ideologică, exponenta tradiționalismului. Sub aceeași zodie tradiționalistă se află
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aproape ininteligibile, și de a opera cu ele pe înțelesul cititorului cât de cât instruit: autorul este printre puținii noștri exegeți care l-au citit în original pe Platon și pe Heidegger, traducându-i în românește. Etimonul seduco înseamnă la obârșii "a lua deoparte", abia din secolul al II-lea, la Tertullian și la Augustin căpătând înțelesul de a "seduce" în sensul de a corupe. Seducția este exercitarea puterii unui individ în detrimentul libertății altui individ. Ambiguitatea seducției constă în felul de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Biardeau, Badarayana, Patanjali, dar și românii Sergiu Al. George, Anton Dumitriu, Vasile Lovinescu etc. Angelo Morretta își propune și reușește, în baza unei incredibile osârdii cărturărești, dar și a experiențelor directe (zece călătorii în India), să aducă temeinice argumente în favoarea obârșiilor comune ale celor două mari civilizații, iudeo-creștină și indiană, pledând pentru recuperarea sinonimiei pierdute între Cuvânt și Viață, între Spiritul electiv al omului și interioritatea elocventă a Tăcerii semnificante. Performanța discursulul lui Morretta atinge desăvârșirea prin forța de a converti
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ocina lor ce se Întinde din Sohodol pînă peste Motru la Bistrița din satul de la Baia și Losiștea pentru 25.000 aspri gata ” , Înșiruindu- se hotarele vînzării pe ape, dealuri, cu Însemnări de pietre și fagi cunoscute de ei. ,, De la Obîrșia Aninoasei În vale, pe Valea mică, de aici peste deal la rîul Ogaș, peste apă la cîmp, pe hotarul de la Baltă În valea Sohodolului pînă peste apă În sus la Piatră pînă la deal rupt cu știubei iarăși pînă la
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
se plasează în timp cu cel puțin câteva decenii înainte de fondarea statului Israel. Încă de la sfârșitul veacului al XIX-lea, Theodor Herzl a lansat ideea creării unui cămin al poporului evreu în vatra teritorială istorico-biblică din Palestina, ca arie de obârșie a etnogenezei evreiești și a expresiei sale confesionale - iudaismul. Această teză a stat la baza forjării mișcării sioniste la nivel mondial, ce a declanșat o migrație sistematică a minorităților evreiești din întreaga lume spre spațiul palestinian, încurajată și de Declarația
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]