2,575 matches
-
de deget deasupra ombilicului, depășind, în ambele părți, tecile drepților abdominali. Este practicată, totuși, rar, din următoarele motive: - este o incizie prea mare a peretelui abdominal, care poate genera, des, eventrații voluminoase, și - coaserea acestei laparotomii este dificilă (?). 2. Inciziile oblice descrise de Rio- Branco, sînt laparotomii care realizează o lumină incompletă a pancreasului; sînt utilizate, mai frecvent, în abordul patologiei cozii pancreasului. Aceste incizii sînt practicate rar pentru că: - nu respectă inervația parietală abdominală, secționînd-o, fapt ce favorizează eventrațiile voluminoase; - sînt
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
utilizată. 4. Inciziile mediane, supra și subombilicale, care pot fi branșate, la nevoie, atît în dreapta cît și în stînga, sînt inciziile care dau cele mai mari satisfacții, pentru că dau o lumină deosebit de bună pentru explorarea pancreasului. Se indică practicarea oblică a debridărilor laterale, în sus și dinăuntru spre înafară, paralel cu nervii intercostali, pentru a nu-i intercepta. Calea abdomino-toracică Toraco-freno-laparotomia dreaptă, incizia lui Heanney-Hümphres, este complexă prin efectuarea ei, fapt ce o limitează ca indicații. Totuși, în operațiile duodeno-
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
amboul la tub; se injectează lent soluția iodată, care poate fi vizionată și prin examenul scopic; după introducerea substanței iodate, atît cît a permis fistula, se fac mai multe radiografii, cel puțin trei: din față, antero-posterior, din profil și din oblic, care pot fi două poziții - oblică anterioară dreaptă și oblică anterioară stîngă; - după terminarea radiografilor, se va evacua, pe cît posibil, substanța de contrast, montîndu-se tubul de dren la punga colectoare. Interpretarea radiografiilor-fistulografiilor ne poate aduce următoarele date: - lungimea traiectului
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
fi vizionată și prin examenul scopic; după introducerea substanței iodate, atît cît a permis fistula, se fac mai multe radiografii, cel puțin trei: din față, antero-posterior, din profil și din oblic, care pot fi două poziții - oblică anterioară dreaptă și oblică anterioară stîngă; - după terminarea radiografilor, se va evacua, pe cît posibil, substanța de contrast, montîndu-se tubul de dren la punga colectoare. Interpretarea radiografiilor-fistulografiilor ne poate aduce următoarele date: - lungimea traiectului fistulos; - aspectul traiectului fistulei; - dacă la capătul central al fistulei
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
bucătărie”. Așadar, Faulkner-autorul i-a atribuit lui Quentin rolul de narator. Astfel de exemple sînt nenumărate. Din contra, autorul implicat, naratarul și cititorul implicat sînt mai degrabă concepte, potențial importante din punct de vedere analitic, dar într-un mod mai oblic. 3.6.1. Autorul implicat: un construct și nu un rol primar Autorul implicat reprezintă imaginea mentală a autorului pe care cititorul o construiește pe baza unui text în totalitatea sa. Este ușor de văzut că realizăm (sau măcar sîntem
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
întreaga sa gîndire se concentrează asupra morții și efemerității. Din această perspectivă și poate și din altele (de la - vulnerabilitate la + vulnerabilitate?) pare evident că Gabriel evoluează pe parcursul povestirii. În tabel, am separat caracteristicile inițiale de cele ulterioare printr-o bară oblică. O astfel de marcare a dezvoltării caracterologice - acolo unde aceasta apare în mod semnificativ - necesită o reprezentare adecvată. Așadar, marcarea cu -/+ în tabel nu înseamnă "prezența și absența simultană a caracteristicii”, ci, în sensul evoluției, "absența inițială a caracteristicii și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și pericardul. În dreptul esofagului pleura mediastinală dreaptă realizează două funduri de sac: unul anterior preesofagian și unul posterior retroesofagian. Între pericard și pleura mediastinală, înaintea pedicolului pulmonar coboară nervul frenic însoțit de vasele diafragmatice superioare. Nervul vag drept, după ce străbate oblic loja paratraheală Bariéty, se plasează înapoia pedicolului pulmonar, însoțind marginea dreaptă a esofagului, căruia îi distribuie o parte din fibrele sale [20,21]. Pleura mediastinală stângă acoperă: esofagul, artera subclaviculară stângă, artera carotidă comună stângă, cârja aortei și pericardul. Ca
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
23]. 1.3.2. Fundul de sac mediastino-costal anterior (retrosternal) Proiecție: - la dreapta - de la articulația sternoclaviculară coboară la al doilea cartilaj costal, după care merge la dreapta liniei mediane în spatele sternului până la al 5-lea spațiu intercostal de unde se îndepărtează oblic în jos și spre dreapta până la al 7-lea cartilaj costal. La stânga - de la articulația sternoclaviculară la al 2-lea cartilaj costal, după care merge la stânga liniei mediane până la al 4-lea cartilaj costal, de unde ia o direcție oblică în afară
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
se îndepărtează oblic în jos și spre dreapta până la al 7-lea cartilaj costal. La stânga - de la articulația sternoclaviculară la al 2-lea cartilaj costal, după care merge la stânga liniei mediane până la al 4-lea cartilaj costal, de unde ia o direcție oblică în afară, care îl îndepărtează 3 cm de linia mediană. Proiecția lor pe peretele toracic desenează două triunghiuri interpleurale, unul cu vârful inferior și celălalt cu vârful superior permițând efectuarea sternotomiei mediane cu acces direct în mediastinul anterior fără a
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
1880] prima falie care ajunge să despartă două epoci". Critica antebelică, bine articulată, se concentrează tot mai mult asupra problemelor de actualitate ale literaturii - Ilarie Chendi, Gheorghe Savul, Izabela Sadoveanu - Evan publică texte critice consistente, în care decadentismul "este vizat oblic, prin delimitare în relația sa cu simbolismul". Etapa traducerilor unor texte străine în vogă (romanul lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, apare în românește cu titlul Crimă și conștiință) asociază literatura decadentismului zonelor marginale ale culturii, astfel că "romanele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fată? / - Are băiat și fată, a născut gemeni. b. Am văzut niște băieți și o fată manifestând în fața Guvernului. Băieți și fată au fost ridicați apoi de poliție. 146 Pentru unii vorbitori, aceste exemple sunt mai bine formate la cazul oblic (acestor băieți și fete), deoarece la cazul oblic demonstrativul nu are forme diferite de gen. 147 Unii vorbitori consideră că demonstrativul pare să se refere doar la primul conjunct, cel cu care se acordă. 148 Și exemplele similare din engleză
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
b. Am văzut niște băieți și o fată manifestând în fața Guvernului. Băieți și fată au fost ridicați apoi de poliție. 146 Pentru unii vorbitori, aceste exemple sunt mai bine formate la cazul oblic (acestor băieți și fete), deoarece la cazul oblic demonstrativul nu are forme diferite de gen. 147 Unii vorbitori consideră că demonstrativul pare să se refere doar la primul conjunct, cel cu care se acordă. 148 Și exemplele similare din engleză sunt agramaticale: *these boy and girl. 149 "Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
scară largă a acuzativului cu diverse valori, în limbile romanice, unde acuzativul a preluat și valorile ablativului latinesc. În paralel, ergativul poate fi folosit cu valoare instrumentală (dyirbal, avar), locativă (kuikúro), cu valoare de genitiv (eschimosă, lak) sau de caz oblic (burushaski). Între absolutiv și nominativ − notează Dixon (1994: 58) − există o asimetrie: absolutivul este întotdeauna nemarcat în raport cu ergativul, pe când nominativul este de obicei 19 nemarcat în raport cu acuzativul. 3.1.3. Partiția morfologică ergativ−acuzativ. Factorii care influențează alegerea sistemului Deși
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nivelul structurilor tranzitive, pe care le transformă în structuri intranzitive; funcția de detranzitivizare a pasivului a fost subliniată și de Givón (1981: 168)63; (b) O devine S; (c) A ajunge într-o poziție periferică, fiind marcat printr-un caz oblic/prepozițional; A poate fi omis; d) construcția pasivă e marcată explicit (prin afixe verbale, perifrastic etc.). 5.2. Relația dintre ergativ și pasiv Comrie (1973: 251) analizează relația dintre ergativ și pasiv din punct de vedere atât sincronic, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectului, creează un pivot sintactic. Conform ipotezei lui Shibatani, explicația apariției pasivului în sistemele ergative ar fi faptul că pacientul nu poate fi promovat, pentru că este deja primar, dar agentul poate fi marginalizat din poziția de secundar în poziția de oblic. Deși, de obicei, pasivul apare în limbi acuzative, iar antipasivul, în limbi ergative, Dixon (1994: 149−152) înregistrează limbi preponderent ergative în care există, conform definiției adoptate de acest autor − nu la fel de laxă precum cea formulată de Shibatani −, atât pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1994: 146) antipasivului este paralelă cu cea a pasivului (vezi supra, 5.1.): (a) antipasivul funcționează la nivelul unei structuri tranzitive, care devine intranzitivă; (b) A devine S; (c) O ajunge într-o poziție periferică, fiind marcat printr-un caz oblic/prepozițional 66; O poate fi omis; d) construcția antipasivă e marcată explicit, ca și construcția pasivă. O construcție ergativă tipică din limba dyirbal, precum: yabu ŋuma-ŋgu bura-n (apud Dixon 1994: 10) mama(A-Abs) tata(Erg) a vedea(nonviitor) ' Tata
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subliniază aspecte diferite ale construcției: ● antipasivul este o schimbare a formei verbale care marchează trecerea de la o construcție tranzitivă la o construcție intranzitivă al cărei subiect este identic cu agentivul construcției tranzitive; antipasivul presupune destituirea pacientivului, absent sau recuperat ca oblic (Creissels 2004a); ● construcția antipasivă este o construcție derivată detranzitivizată, cu un predicat cu două locuri, aflată în relație cu o construcție tranzitivă al cărei predicat este același item lexical; obiectul direct din construcția tranzitivă este fie suprimat, rămânând implicit, fie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este o construcție derivată detranzitivizată, cu un predicat cu două locuri, aflată în relație cu o construcție tranzitivă al cărei predicat este același item lexical; obiectul direct din construcția tranzitivă este fie suprimat, rămânând implicit, fie realizat ca un complement oblic (Polinsky 2005); ● prin antipasiv, argumentul în ergativ (Agent) este promovat în poziția absolutivului (Pacient)67; Pacientul în absolutiv poate fi retrogradat la statutul de Beneficiar, Locativ, Instrument; antipasivul indică o tranzitivitate redusă; Pacientul este mai puțin afectat (Palmer 2007 [1994
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de antipasiv, clasificările depinzând, și de această dată, de accentul pus pe una dintre laturile fenomenului. Polinsky (2005) arată că există, în general, două tipuri de antipasiv: (a) pacientul rămâne implicit; (b) mai frecvent, pacientul este exprimat printr-un complement oblic, cele două ipostaze regăsindu-se și în cazul pasivului (complementul de agent este exprimat sau nu). Această clasificare generală poate fi însă completată cu altele care privesc anumite limbi. De exemplu, Polinskaja și Nedjalkov (1987: 244) descriu, pentru limba ciukotă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau nu). Această clasificare generală poate fi însă completată cu altele care privesc anumite limbi. De exemplu, Polinskaja și Nedjalkov (1987: 244) descriu, pentru limba ciukotă, existența a trei tipuri de construcție antipasivă: (a) cu obiect zero; (b) cu obiect oblic; (c) cu încorporare. Bittner și Hale (1997 [1993]) analizează construcțiile antipasive din limbile eschimosă și warlpiri, ajungând la concluzia că există diferențe importante. În eschimosă, antipasivul detranzitivizează propoziția (situația obișnuită din limbile ergative): Qimmiq angum-mik kii-si-v-u-q (apud Bittner și Hale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
încorporat în baza verbului, iar în warlpiri, elementul care reprezintă antipasivul este afixat la auxiliar și omonim cu marca de dativ, persoana 3 singular. Asemănarea dintre cele două limbi constă în faptul că subiectul de adâncime este plasat în cazul oblic: instrumental în eschimosă, dativ în warlpiri. Cele două limbi sunt identice în relația structurii dominate de VP. În D-Structură, morfologia antipasivă proiectează un NP care ocupă poziția de complement al verbului. Argumentul oblic este, la origine, obiectul numelui antipasiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de adâncime este plasat în cazul oblic: instrumental în eschimosă, dativ în warlpiri. Cele două limbi sunt identice în relația structurii dominate de VP. În D-Structură, morfologia antipasivă proiectează un NP care ocupă poziția de complement al verbului. Argumentul oblic este, la origine, obiectul numelui antipasiv, iar numele antipasiv este un afix care satisface cerințele morfologice pentru a se încorpora în verb. Principiile de realizare a cazurilor fac ca obiectul antipasivului să apară în instrumental în eschimosă și în dativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
primește cazul absolutiv, iar obiectul, un alt caz decât absolutivul; verbul primește mărci morfologice specifice antipasivului. Palmer (2007 [1994]: 178) inventariază mecanismele antipasivului: marcarea verbului; promovarea agentului în ergativ în poziția de absolutiv; marginalizarea pacientului în absolutiv în poziția de oblic (dativ, locativ, instrumental), precum și funcțiile acestuia: crearea de pivoți, detranzitivizarea semantică și sintactică. Observații convergente formulează Polinskaja și Nedjalkov (1987: 244), care arată că antipasivul este motivat sintactic: acesta coboară obiectul direct inițial la un statut mai jos, asigurând o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analizează și efectele discursive ale încorporării unui obiect (pe care o presupune antipasivul): încorporarea este o modalitate eficientă de a ascunde informația; introducerea unui nou referent poate fi privită ca o funcție specifică a încorporării unui obiect sau a unui oblic. Există două posibilități de introducere a unui nou referent: construcția ergativă − noul referent este obiect direct − și construcția antipasivă − noul referent este obiect oblic sau încorporat). Autorii arată că, în ciukotă, efectul de descreștere a voinței despre care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nou referent poate fi privită ca o funcție specifică a încorporării unui obiect sau a unui oblic. Există două posibilități de introducere a unui nou referent: construcția ergativă − noul referent este obiect direct − și construcția antipasivă − noul referent este obiect oblic sau încorporat). Autorii arată că, în ciukotă, efectul de descreștere a voinței despre care s-a vorbit în legătură cu antipasivul este determinat de absența aserțiunilor despre relevanța pragmatică a schimbării de stare a obiectului. Lazard (1998: 68−69) completează descrierea efectelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]