8,125 matches
-
un motor ieșit din uz, torsiona sângele, prin vene așchii de viață resuscitau instinctele. "La dracu! Nu credeam că există mecanic și pentru rabla asta ieșită din uz. Au îmbătrânit hainele peste mine, au prins crustă anotimpurile deasupra cămășilor, au obosit bocancii să tot urce și să coboare dealurile Năsăudului și eu, prostul, lașul, leneșul, m-am dat bătut odată cu prima brumă. Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca cu genunchii pe capul ei și încerca să-l strivească ca pe un pepene. Zi, mă, zi de ce-ai pus focul? Ce ți-am făcut eu, mă, să te răzbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca cu genunchii pe capul ei și încerca să-l strivească ca pe un pepene. Zi, mă, zi de ce-ai pus focul? Ce ți-am făcut eu, mă, să te răzbuni? Spune, mă, grijania mă-ti! Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să-l am pe parcursul Întregii mele instruiri. Am fost plasat În banca din față nu numai pentru că eram mărunt de statură, ci ca să fiu mai aproape de tablă și ochii mei slabi să bată mai ușor pînă acolo. Ba uneori, cînd oboseam, Învățătoarea Îmi dădea voie să mă ridic și să mă apropii atîta cît aveam nevoie de ceea ce dumneaei scrisese cu creta pentru toată clasa. Iar doamna Margareta Șpan i-a prevenit de la bun Început pe toți că numai mie mi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
E duminică doar și ar fi putut să stea la televizor toata ziua, până noaptea târziu părinții aveau alte treburi, nu-i mai băteau la cap ! Dar acolo, sus, "în creierul munților", nu prea era semnal și cabanierul nu se obosise să-și pună antena, așa că toată ziulica stăteau pe afară, băteau mingea, se mai jucau cu Ursei câinele ciobănesc mare cât un urs și cam atât. Cărți nu prea citeau nici când erau la școală, darămite acum, în vacanță !... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Măcar țineam ochii închiși, să nu-i mai văd, poate că nu mă mai văd nici ei... Și atunci s-a întâmplat. Nu mai mâncasem de vreo două zile... și nu mă mai luaseră acasă... la ce bun să se obosească?! În noaptea aceea, fusese tare frig... stăteam cu ochii închiși... era prea greu să-i mai deschid... zarva dimineții abia mai ajungea la mine... ca un zumzet... Deodată, mi s-a făcut cald, cald în inimă... Așa o fi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și tu îl aștepți ?! De ce-ai vrut să mă păcălești ?!" Am tăcut. Știam că nu pot afla ceva de la ea. ...Cine știe de cât timp stăteam acolo... Într-un târziu s-a lăsat jos, pe pietrele reci. O fi obosit, i s-o fi făcut foame și sete. Am dat să mă ridic, să-i aduc ceva, dar, cu o putere neobișnuită pentru un copil, m-a tras de haină: " Nu pleca, trebuie să-l vezi pe mirele meu !" De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu la mama Lui, fiindcă doar ea știe unde-L pot găsi. Acuma, dacă s-a întâmplat așa, sigur că vine. Doar a venit la mine când tot așa adormisem cum n-o să vină la mama Lui ?!" Și a tăcut. Obosise. Răsufla greu. A început iar să plângă. "Și ce-ți mai aduci aminte ?" am întrebat-o. Dacă vorbește, măcar nu mai plânge mi-am zis. A întors iar spre mine fața aceea de copil senină și frumoasă, scăldată în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum să strălucească așa, cu soarele pe dinăuntru... Nu-I vedeam fața, era cu spatele... oricum, eu vedeam bine ce se întâmpla, fiindcă omul meu căzuse cu fața la pământ, ceilalți doi, la fel... O fi fost de oboseală ?! Dar cum să obosească, doar se odihneau deja de ceva vreme... Iar celălalt cum să strălucească de soare, când soarele era hăt, departe, în spate și, oricum, lumina lui albă, vie, ardea, dar nu te usca, așa cum ar fi făcut lumina soarelui în pustiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ține minte pe toți ?! Și oare ce face cu necazurile, grijile, povara vieții și frica morții ale atâtor și atâtor oameni... Le duce mereu cu El? Bătrânul mi-a spus că era și El om, ca toți oamenii... Tot ar obosi odată și odată.... Și atunci, să te ții nenorocire : dacă ar cădea El cu toate alea în spate, din cauza Jugului care se face tot mai greu, înseamnă că poverile s-ar risipi... Înainte, fiecare avea povara lui, dar acuma, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-ți povestească de toate minunile din lume și, după ce ai să le înveți pe toate, or să-ți spună despre cerul cu stele, despre Soare, despre Lună, or să te învețe tot ce vrei să știi și n-ai să obosești niciodată... Ai să știi tot ce poate fi știut în lume și lumea o să te admire și nimeni n-o să fie mai învățat decât tine, oameni de peste mări și țări or să vină la tine să te asculte și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
trecut doar printre intestine, fără să lezeze vreun organ sau vreun vas de sânge important. S-a produs doar o hemoragie capilară, care a fost stăpânită până la urmă... La sfârșitul intervenției, profesorul și Gruia au constatat că mai mult te obosește emoția decât munca În sine. ― Îți mulțumesc pentru ajutor, dragule. ― Eu vă mulțumesc pentru solicitare, fiindcă În timpul acestei intervenții am Învățat multe lucruri noi... ― Ce ți-a reținut atenția? ― Printre altele, remarca că acel corn al taurului a trecut printre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mergeam cu mâinile ridicate deasupra capului, pentru a ne feri de crengile buclucașe. Norocul nostru a fost că lunca nu era prea Întinsă și am străbătut-o repede. Dacă n-ați știut, atunci aflați acum. Cel ce merge În urma cuiva obosește mai repede decât cel din față. Așa am pățit și noi, cei din spatele lui Toader, care atunci când pornește la drum apoi merge nu se Încurcă. Și numai nu se gândea să treacă În urma șirului. Motivul oboselii venea și fiindcă nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care atunci când pornește la drum apoi merge nu se Încurcă. Și numai nu se gândea să treacă În urma șirului. Motivul oboselii venea și fiindcă nu mergeam tropăind precum elefanții, ci cu călcătură de pisică...Când am simțit că Încep să obosesc, am alergat să-l ajung... A Întors spre mine o privire ucigătoare. Așa mi s-a părut mie, În prag de Înserare. ― Ce s-a Întâmplat? - a Întrebat. ― Păi... ar cam fi timpul să treci În spate. ― Bine. Nu uita
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zboară libelula, fără nici un zgomot... La un moment dat, am avut impresia că am auzit un scârțâit de frână de vagon... Mi-a tresărit inima de emoție și bucurie În același timp. Mă opresc și Îl aștept pe Toader. „Ai obosit, Petrachi, băiete, sau ți-i frică?” „Mi s-a părut că o pală de vânt a adus un zgomot de frână de tren”. „Tare aș vrea să fie așa. Da’ dacă vântul, trecând prin beldiile și păișul de pe marginea cărării
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câte doi. ― Aceala nu era proțap, ci tânjalî. Proțapu’ Îi la car, da’ tânjala Îi la plug ori la grapî - l-a corectat tata Toader pe Petrică. ― În sfârșit, am pornit pe firul gârlei. Dacă cei doi care trăgeau targa oboseau, treceau În spatele șirului, urmând „la ham” alți doi cercetași... Toader gemea continuu de durere. Nu-l puteam ajuta cu nimic, decât cu o gură de rom și grabă În deplasare... Când am ajuns la ieșirea din crăpătura gârlei, strălucirea soarelui
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dă-i calului ovăz, adapă l, țesală-l, Împletește-i coma și coada, verifică potcoavele, lustruiește șaua și scările și În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea, Într-un hohot de râs... Cât era de obosit și prins de griji, Gruia a râs dezlănțuit. ― Și cel mai important lucru este că domnișoara căpitan nu a greșit o iotă! ― Mă bucur mult, domnule profesor. De altfel, dumneavoastră știți că Îmi face mare plăcere să fiu În echipă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai mult În fața acestor troglodiți: știința sau originea socială <sănătoasăă?” - gândea Gruia, studiindu-l mai atent pe intrus. Și-a aruncat privirea spre pendula din peretele sălii. Sfertul de oră trecuse de multă vreme. „Se vede treaba că au cam obosit cerberii. Nu am alta de făcut decât să-i aștept”- și-a spus Gruia, așezându-se. În cele din urmă, comisia s-a Întors În sală. Rectorul a deschis vorba: ― Vă rog să puneți Întrebări, dar scurte și la obiect
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit, îl pofti bătrânul, așezându-se și el pe un scăunel cu trei picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii ei nu o alarmase peste măsură. Încearcă să se detașeze de ambianță, să se simtă acasă, în patul ei, în universul ei, dar vocea aparent veselă și exuberantă a vecinei de pat o readuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alternative : "aici" sau "de cealaltă parte..." Sunetul cristalin se aude din nou fără ca Justin să fi folosit bagheta. Defilarea benzii luminoase s-a oprit lăsând să se poată citi doar ultima opțiune, așa cum se întâmplă în reclamele luminoase care ne obosesc peste măsură. Această ultimă opțiune este " Aici " așa cum pâlpâie fără încetare pe banda luminoasă, cerând parcă o următoare comandă. Atunci Justin lovește ușor cu bagheta discul ce se repune pe nesimțite în rotație. O comandă imperativă apare pe ecran : " Alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două tăieturi orizontale. Profesorul Grand repetă observarea folosind cu multă prudență distanțierul pentru a vizualiza mai bine. Privește îndelung și cu concentrare ecranul luminos până când firele din mănunchiul vital par să înceapă un dans demențial. Nu este posibil, mi-au obosit ochii !", își spune profesorul în gând. Nicolaï, asistentul din dreapta profesorului, tânăr intern de origine bulgară, nu întârzie să remarce că o ezitare temperează gesturile maestrului. Colega, te rog să privești ! Mi se pare că văd un conflict grav la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu are putere să își desfacă fălcile din încleștarea lor. De altfel Alindora îi face un semn cu degetul în dreptul buzelor sugerându-i că nu trebuie să vorbească. Dora înregistrează și ordinul ei blând, dar răspicat : Nu încă ! Nu te obosi !" Nu are nici o durere. Realizează că încleștarea fălcilor este dată de un tub rigid care se strecoară printre dinții ce se încleștează fără voia lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul fără să o jeneze, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a făcut o plastie a plăgii cu țesut luat de acolo... Nu îți amintești că am fost lângă tine ? Împreună cu Dorina. Ți-am vorbit, ți-am cântat... Nu îmi amintesc de nimic. Cine știe pe unde hălăduiam... Dora ațipește. A obosit. Nici nu a remarcat că patul de alături s-a ocupat. Victor s-a reașezat și ține între mâinile lui o mână a Dorei, o mână cu degete colorate în galben ca atunci când te dezinfectezi cu tinctură de iod... Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe un copil. Bravo, o încurajează el, mâine vei putea mânca și mai bine și-apoi acasă și mai mult și mai ales mai bun. Acum o să te las să dormi, mi-a atras atenția asistenta-șefă să nu te obosesc. Mâine, când te trezești, voi fi aici. Victor coboară grilajul patului, mângâie și sărută obrajii palizi. Du-te odihnește-te, vezi doar că totul este în ordine. Iată, mi-am recăpătat și simțul mirosului ! Ai un parfum atât de plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]