1,702 matches
-
politică de către autocrația țaristă, stalinism și consumismul postcomunist. Putem vorbi, în acest sens, de o redimensionare a „filosofiei” din Craii de Curtea-Veche, pe ideea că sfîrșitul de ciclu continuă, iar lumea tradițională mai are de coborît în Infern. Un laitmotiv obsedant al volumului este prima lui frază: „Cînd te apucă lehamitea de ficțiune, fii sigur că taman atunci ficțiunea se năpustește asupra ta”, devenită la final „Cînd vrei să scapi de ficțiune, sigur te va cotropi!”. Deși exhibate, asemenea simetrii fac
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
să constate tot soiul de mici adevăruri cărora nu li se poate împotrivi. Dar poate că vorba sub semnul căreia stă întreg volumul este "astăzi". Cuvântul se regăsește în mai toate titlurile poemelor și, mai mult decât atât, se autoproiectează obsedant în fiecare vers. Toată poezia Marinei Dumitrescu stă sub semnul prezentului și a încercării sisifice de a-l prinde cumva, de a-l opri în loc și de a surprinde mici instantanee. Fie descrieri, fie gânduri, fie trăiri. Toate trebuie să
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
încetare a grevei le-a enunțat prima dată după instalarea guvernului Ungureanu, mai exact la mai bine de o săptămână de la începerea protestului USL. Astfel, nu a făcut decât să confirme ceea ce eu am spus: continuarea grevei parlamentare și solicitarea obsedantă a demisiei mele le-a fost impusă imaturilor Ponta și Antonescu de către Dan Voiculescu, în celebra „chemare la ordin” de la Grivco ce a urmat învestirii Guvernului Ungureanu” a mai spus ea
Dialogul, în viziunea PDL: Roberta îi solicită lui Ponta demisiile lui Antonescu și Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/45908_a_47233]
-
încarcă splendoarea peisajului cu tristețe sau cu un surplus de strălucire rău-prevestitoare. Firul epic propriu-zis, amintirile, discuțiile avanscenei, sînt tratate cu minime resurse tehnice, fără subtilități psihologice, pentru ca, în contrast cu aceste culori neutre, să se remarce din fundal cîte o privire obsedantă, un peisaj plin de lumină, o senzație, care transmit neobosit avertismente. De fapt una din imaginile recurente (în vis sau povestire), primăvara de la Zürich, cu magnolii imense înflorite pste tot, este simbolul dezastrului pe care boala îl va produce în
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
de iubire dintre adolescenta Iulia și căruntul, îmbătrînitul, Thomas Bergmann, relația lor se explică dacă înțelegem de ce privirea lui Bergmann, pictorul care și-a pierdut soția și fiii într-un accident care l-a mutilat, i se pare atît de obsedantă Iuliei de la prima lor întîlnire: e o privire care stăruie în peisajul lacului Zürich din primele zile. De fapt, de la începutul șederii ei în Elveția, și cu atît mai mult pe măsură ce boala ei evoluează, Iulia devine fără să știe un
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
acest mirific vest. Traduși în țară. Vreme pierdută. Apuseanul vrea să își aleagă el cartea, iar traducătorul să fie un nativ. S-a tot încercat, știm cum, pînă în 1989! Nu a ieșit nimic. Iar dintre autorii români plecați în obsedantul occident și publicați, uneori, la edituri importante, cîți mai sînt publicați acum acolo? Pot fi numărați pe degetele unei singure mîini... A fost mai mult un act politic atunci. Zidul Berlinului a căzut de mult. Estul e judecat altfel. Editorii
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
lectura într-o direcție strict teologică. Or, cum bine se știe, pentru Cioran, Dumnezeu este doar un partener al propriei singurătăți, scriitura sa ilustrând ceea ce noi am numit monolog confesiv-reflexiv, exemplar în contextul nihilismului antropocentric al modernității. "Ruptura" ca "metaforă obsedantă" a eu-lui său biografic, dar și al celui artistic, este conformă, apoi, unui alt fenomen psiho-spiritual universal, acela al "urii de sine". Demonstrându-și înrudirea profundă cu moralismul clasic, Cioran reiterează, astfel, un topos al culturii și civilizației; ne gândim
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
China and the Soviet Influence, Literary History, Modernism and Postmodernism, Theories of Literature in XX Century și, cel mai recent, Knowledge and Commitment: a Problem Oriented Approach to Literary Studies. Interviul de față se axează pe o problemă care revine obsedant în discursurile critice ale Modernității și Postmodernității: valorizarea plurivalentă și chiar contradictorie a conceptului de "estetic". Letiția Guran: Domnule profesor Fokkema atît în conferința ținută la Universitatea Georgia cît și în studiul Semiotica Postmodernismului literar spuneați că Postmodernismul este o
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
descrisă cu lux de amănunte, ci doar dragostea nefirească dintre un cercetător genialoid și o musculiță de oțet. Autorul exploatează la maximum mitul iubirii imposibile, între lumi separate. Cineva mai sprințar în interpretări ar putea ajunge chiar la un model obsedant în literatura noastră, Luceafărul bineînțeles, dus la derizoriu și absurd. Și lucrul n-ar fi poate tocmai aberant, avînd în vedere că Mihail Gălățanu e sensibil la asemenea reluări blasfematorii, după cum vom vedea în povestea care dă titlul volumului. Dacă
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
am avut prilejul să iau contact cu literatura muzicologică românească. Am realizat că, deși dispunem de o bogată literatură muzicală, de creații importante, acestea nu se reflectă în domeniul muzicologiei. D. Av. - În ciuda vicisitudinilor perioadei postbelice, a teribilelor limitări ale „obsedantului deceniu”, viața intelectuală, artistică, cea universitară a Clujului, se manifesta cu impresionantă vigoare. O.L.C. - Am frecventat audiții, conferințe, ascultam opere, manifestări extrem de populare printre medici; manifestări ale Operei Române, concerte simfonice...; activau muzicieni cu totul remarcabili. Îl amintesc pe
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
opere apare în ambele cazuri, întâmplător sau nu, pe la vârsta de 35-40 de ani. În paralel, ambii compozitori și-au definitivat alte proiecte de creație, dar în aceste cicluri au inclus sintetic acele concepte componistice pe care le-au formulat, obsedant, pe parcursul vieții: Wagner -ideile dramei muzicale (leitmotivul, melodia infinită, sincretismul etc.), Stockhausen - compoziția serială, pe formule, spațialitatea sonoră, electronica etc.Viziune mitologică Epopeea Cîntecul Nibelungilor constituie doar unul din izvoarele mitologice pentru libretele wagneriene. Compozitor cu înclinații literare (ca și
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
o doză de ficțiune, dar concentrația impusă de comuniști a fost de neegalat la acest capitol, începînd chiar cu rezultatul alegerilor din 1946), iar literatura a fost obligată să devină o copie palidă a minciunii oficializate. Altfel spus, scriitorii din obsedantul deceniu au fost obligați să descrie la modul realist (nonfictiv?) o realitate devenită ficțiune pură. O ficțiune cinică și sordidă, cîtuși de puțin estetică. Revenirea esteticului în literatură, la mijlocul anilor '60 a fost șansa scriitorilor și, odată cu ei, a cititorilor
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
au înțeles cutare ridicare a țăranilor sau cutare manifest muncitoresc”. Lucruri de felul acestora se petrecuseră nu foarte demult, ci înainte cu vreo câțiva ani de momentul în care Preda le evoca, în deceniul pe care tot el îl numise „obsedant”, dar s-ar putea petrece și mâine, ni se sugerează, dacă nu deja se petreceau. Eram în preziua Tezelor. (Din prefața la Imposibila întoarcere de Marin Preda, volum reeditat de „Jurnalul Național”, în curs de apariție.)
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
sentimentul că eroismul nu este o monedă de schimb, nu poate fi servit ca desert între un foxtrot și un toast, sub forma unei prăjituri avînd aspectul grupului din fotografie, cu sos de căpșuni sau de ciocolată. În paralel, imaginile obsedante ale războiului se desfășoară în flash-uri vertiginoase, în lumina spectrală a unui continent sulfuros, trase în sepia care imprimă epidermei un aspect cadaveric. Doar sîngele și intestinele ies în evidență din cenușiul steril al peisajului stîncos, ca și sosul
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
curgător, poemele fiind doar numerotate și succedându-se unul în continuarea celuilalt, fără delimitări grafice. O astfel de structură poetică melodică (și care mizează pe efectele sonore, incantatorii ale repetițiilor, fie că este vorba de structuri lexico-sintactice sau de leitmotive obsedante) nu se poate livra pe bucăți, este bună ori în ansamblu, ori deloc, te fură, la lectură, cu totul, sau te refuză total. Cu siguranță, poezia Medeei Iancu va fi refuzată de aceia care nu gustă „literatura traumei”, poezia unei
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
de bucate mai vechi - "crevetele se prăjesc într-o lingură de ulei încins". Mi se pare totuși că forma de largă circulație e cea masculină (singular crevete, plural creveți); în acest caz, a contat un detaliu de viață cotidiană: prezența obsedantă a creveților orientali (uscați, prelucrați), ca unic aliment depozitat, alături de vinul spumant, în magazinele anilor '80: "Adică să o dea pe creveți și pe muștar, alimente care umpleau din belșug magazinele de pînă în 1989" (Bulimie colectivă, în arhiva Monitorului
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
de care tânărul Steinhardt este efectiv luat în stăpânire: tramvaiul, termometrul, taxiul, cosmeticele, cinematografele, cofetăria, fabrica, muzica jazz, seratele, societățile de binefacere, saloanele literare - toate acestea măsoară febra unei lumi și întregesc portretul burgheziei bucureștene a anilor ’30. Descrierea dorinței obsedante de călătorii exotice și a goanei după senzațional, dar și a ifoselor, a ipocriziei și a afectării de care dă dovadă tânăra generație, lasă să se întrevadă ideea unei asumări critice a modelului burghez și amintește, totodată, de experimentele parodice
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
care înțelegerea nu este deplină. Eu, de pildă, oricâte cărți aș citi despre climatul politic și social din anii '50, sunt convins că nu voi cuprinde niciodată complexitatea fenomenului. Pentru simplul motiv că m-am născut un deceniu mai târziu. Obsedantul deceniu este ca un puzzle care se completează în mintea mea din lectura memoriilor foștilor deținuți politici, din amintirile și cărțile despre foștii lideri comuniști și mai ales din poveștile de viață ale unor oameni care au trăit epoca: Alexandru
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
obsesii. Și Magda Mihăilescu printr-un secret acord cu rezerva cineastului față de complicația metodologiei a abandonat din start un punct de vedere construit pe o teorie anume, pornind investigația de la invariabilele pe care cinematografia truffaultiană le propune, echivalentul unor metafore obsedante, de la teme (utopia jocului, chemarea definitoriului într-o lume a provizoriului, femeia magică și bărbatul vulnerabil etc.) la obiecte-fotografii, cuvinte și fraze cheie pentru a încerca să discearnă modul în care filmele lui Truffaut se angajează într-un dialog permanent
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
acordat de Truffaut repetiției unor fraze sau imagini cheie. Filme precum De-ar veni odată duminica! sau Dragoste în fugă se constituie ca un bilanț, o retrospectivă, un rapel către propriul univers de teme și motive, de imagini și fraze obsedante, însă cu distanță în același timp ironică și nostalgică admițând complicități clișeistice cu filmul noir, pen-tru a le bulversa, a le derealiza în stil truffaultian, în primul caz, sau reluând fragmente din toate filmele ciclului Doinel, în total 18 minute
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
joc fascinant de umbre și lumini, în complexa sa structură narativă, întemeiată pe împletirea istoriei naționale argentiniene cu drama individuală : povestea de dragoste între Martín și Alejandra, trecutul glorios dezgropat din morminte, reconsiderat printr-o radiografie a Argentinei contemporane, și obsedanta temă a orbirii și a nebuniei din celebrul „Raport despre Orbi“. Geniul lui Sábato face ca intercalarea acestor planuri să se realizeze, cu neîntrecută măiestrie, prin alternanța vocilor narative. Astfel, iubirea absolută a tânărului Martín, întruchipare a inocenței, sensibilității și
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
strict științifice: Astfel încît nu o istorie meseriașă, ca la carte, se va face aici. Nu sistematizarea savantă, nu tematism, psihocritică și comparatism, ci o simplă reunire evaluativă, făcută cronicărește, din mers. De aici și riscurile: aerul de improvizație, repetarea obsedantă a acelorași idei, subiecte și ticuri stilistice, excesul descriptiv și digresiunile exercitate în dauna conciziei și a preciziei. Sînt riscurile asumate ale cronicii, față de care caracterul sintetic al istoriei literare � de invidiat � asigură miezul și priza lecturii" (p. 15). Nu
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
și simplu un efect al indiferenței suverane, al comodității cu nuanțe balcanice din șirul cărora nu lipsesc cele ale unui oportunism endemic? Greu de dat un răspuns tranșant. Oricum, exilul reprezintă o pată albă pe harta spiritualității românești, cu adevărat ,obsedantă", din păcate, nu prin prea insistentă tratare, așa cum se pretinde uneori în legătură cu colaboraționismul, ci, dimpotrivă, printr-o ignorare bizară și, de la un punct încolo, culpabilă. Ne propunem a înfățișa în prezentele rînduri un volum reprezentativ al publicisticii românești din surghiun
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
Au ajutat-o mult cei care au crezut în ea, copilul, cei apropiați. A devenit celebră. Reuniunile mondene, munca au ținut-o departe de sentimentul acut al deznădejdii. Amintirea soțului, a celui care i-a fost sprijin la greu, revine obsedant în amintirea sa. O dragoste lungă de-o vară Vara anului 2002 părea că nu aduce nimic extraordinar în existența creatoarei de modă. Afacerile și munca extenuantă o țineau departe de propriile sentimente. Întâmplarea, sau poate Dumnezeu, a făcut să
Agenda2004-26-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282573_a_283902]
-
și o umanitate - iar nu imaginea lor. Aici cred că a fost miza scriitorului: să depășească suprafața gelatinoasă a lozincilor, a clișeelor din anii democrației populare și să ajungă la miezul oamenilor sufocați de ele. Nu atât să "redea" atmosfera obsedantului deceniu, cât respirația stricată, de bolnav, a individului integrat într-o comunitate rămasă fără repere. Regatul Danemarcei este putred și adevărul umblă cu capul spart; dar important e să trecem dincolo de această amară constatare, adâncind problema, ridicând miza, ajungând înlăuntrul
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]