2,067 matches
-
compenseze frustrările lui a Avea. Barca „nenorocirii abundenței” a fost încărcată prea mult. Contrar a ceea ce s-a tot repetat, satisfacțiile materiale sunt mai importante decât insatisfacțiile. Norii negri vin din altă parte. Suportăm mai ușor suferințele generate de consumul obsesiv decât pe cele care-și au originea în viața afectivă, intimă, profesională. Frustrările legate de consum sunt limitate, cele relative la existența subiectivă și intersubiectivă se agravează, neîmplinirile cel mai frecvent exprimate referindu-se la comunicare, iubire, realizare profesională, recunoaștere
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sport, el a pus stăpânire și pe planeta sex. În aceste condiții, ce-a mai rămas din jocurile delicate și poetice ale iubirii? La ora pornografiei și a sexologiei, nu mai avem, declară dezamăgiții permisivității, decât un erotism hiperrealist și obsesiv, dezumanizat, văduvit de dimensiunea relațională cu celălalt. Logoreea emancipatoare și hedonismul cultural și-au dat mâna pentru a ruina conținutul afectiv al sexualității, reducând-o la nivelul unei deprinderi tehniciste, la niște relații contractuale jalnice și depoetizate, golite de imaginație
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
însușire de către societate și de către indivizi a regulilor pe care este fundamentată acțiunea lor. Nu e vorba de „moartea valorilor”, ci de prăbușirea regulilor morale heteronome și, corelativ, individualizarea raporturilor cu sfera eticului. Societatea hiperindividualistă nu se reduce la cultul obsesiv al plăcerilor private, ea este și aceea în care este de datoria individului să decidă ce trebuie să facă, stabilind regulile propriei conduite. Consens în jurul valorilor umaniste democratice, avânt al reflexivității etice: cultura fazei III nu poate fi asimilată cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ea, fidelitatea față de cei ce nu mai sunt definește însăși noțiunea de conștiință a omului, incarnează esența valorilor umane, dintre care cea mai de preț în ochii săi este mila. Gândul statornic îndreptat către tatăl mort, gând a cărui forță obsesivă e recunoscută și, în același timp, blamată de Clitemnestra, reprezintă adevăratul dialog al Electrei cu cei din mormânt, un dialog care o absoarbe cu totul și o îndepărtează de lumea celor vii. În această lipsă de măsură, în această trăire
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cumplita grozăvie a nopții” se desfășoară în toată amploarea și oroarea ei este Macbeth. Macbeth sau omniprezența nopții. Noaptea întâlnirii cu vrăjitoarele, noaptea gândurilor asasine și a crimei făptuite cu sânge rece, noaptea fantomelor, a somnambulismului, a nălucirilor, a halucinațiilor obsesive, „noapte impură” prin excelență, care alungă somnul și face cu neputință odihna. O noapte pe care, la sfârșitul primului act, Lady Macbeth ar dori-o atât de „de nepătruns”, încât să ascundă privirilor rana deschisă de tăișul pumnalului. O noapte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înțepenit pe buze2 și continuând cu femeia parcă țintuită pe o ladă, pe care un bărbat o înfășoară într-un bandaj alb, făcând ca până la urmă orice contur ce sugerează o formă umană să dispară complet, ideea este una singură, obsesivă: transformarea treptată a omului în obiect. Toate aceste corpuri ambalate, toate aceste „obiecte tacite” care se găsesc din belșug la Kantor - cutii, cufere, lăzi închise de unde încep să apară deodată o sumedenie de pânze albe și mai ales saci - ne
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
posibile asupra stilului de viață ca urmare a diminuării calității vieții (Figura 2.3Ă. TULBURĂRI PROBLEME TULBURĂRI PROBLEME SOMATICE COMPORTAMNETALE EMOȚIONALE COGNITIVE ex. ex. ex. ex. durere de cap, alcoolsim, muncă în exces, anxietate cronică, probleme de memorie, hipertensiune, comportament obsesiv, depresie, fobii, gânduri obsesive, probleme gastro obezitate, tulburări de schimbări de personali probleme academice intestinale, boli de somn, probleme de relație, tate, boală mentală piele, astm bronșic, probleme sexuale diabet zaharat, disfuncții imune, probleme musculare Figura 2.3: Efecte pe
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
viață ca urmare a diminuării calității vieții (Figura 2.3Ă. TULBURĂRI PROBLEME TULBURĂRI PROBLEME SOMATICE COMPORTAMNETALE EMOȚIONALE COGNITIVE ex. ex. ex. ex. durere de cap, alcoolsim, muncă în exces, anxietate cronică, probleme de memorie, hipertensiune, comportament obsesiv, depresie, fobii, gânduri obsesive, probleme gastro obezitate, tulburări de schimbări de personali probleme academice intestinale, boli de somn, probleme de relație, tate, boală mentală piele, astm bronșic, probleme sexuale diabet zaharat, disfuncții imune, probleme musculare Figura 2.3: Efecte pe termen lung ale stresului
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
ale societății. În raport cu specificul economic și social-politic al societății, cu momentul istoric respectiv există roluri tolerate, acceptate, agreate, invidiate sau ironizate. În funcție, deci, de poziție socială a „rolului” ??139 adoptat, pot apărea unele atitudini contradictorii din partea subiecților, sau fenomene obsesive și conflicte diverse (mai ales când persoana continuă să manifeste o atitudine pozitivă față de rol, acordându-i o anumită valoare, deși rolul manifest al subiectului nu se mai bucură de o prețuire socială satisfăcătoare. Adeseori, persoana poate fi mobilizată în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
între care trăsăturile relativ stabile ale personalității pot impune formarea chiar a unor „stiluri adaptative” la acțiunea unor agenții conflictuali și frustranți. Ne propunem să ilustrăm, în continuare, această idee prin urmărirea felului cum, de exemplu, trăsăturile specifice unor personalități „obsesive”, sau „megalomanice”, structurează anumite modalități de răspuns la frustrare, comparativ cu posibilitățile de răspuns ale unor personalități „flexibile”, permeabile pentru idei și situații noi. Pentru început, ne vom referi la personalitățile de tip obsesiv. Este cunoscut faptul că personalitățile cu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de exemplu, trăsăturile specifice unor personalități „obsesive”, sau „megalomanice”, structurează anumite modalități de răspuns la frustrare, comparativ cu posibilitățile de răspuns ale unor personalități „flexibile”, permeabile pentru idei și situații noi. Pentru început, ne vom referi la personalitățile de tip obsesiv. Este cunoscut faptul că personalitățile cu înclinații obsesive, realizează conținuturi de gândire, trăiri afective și preocupări, care tind să se impună „Eului”, să ia în stăpânire judecata individului în cauză, împotriva voinței acestuia și a tendințelor sale de a le
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
megalomanice”, structurează anumite modalități de răspuns la frustrare, comparativ cu posibilitățile de răspuns ale unor personalități „flexibile”, permeabile pentru idei și situații noi. Pentru început, ne vom referi la personalitățile de tip obsesiv. Este cunoscut faptul că personalitățile cu înclinații obsesive, realizează conținuturi de gândire, trăiri afective și preocupări, care tind să se impună „Eului”, să ia în stăpânire judecata individului în cauză, împotriva voinței acestuia și a tendințelor sale de a le înlătura. P. Janet spunea despre acesta persoane care
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
înlătura. P. Janet spunea despre acesta persoane care se află sub stresul unei obsesii chinuitoare că prezintă o tendință continuă de a realiza o meditare sterilă, neproductivă, asupra unui subiect, asupra unui fapt, sau aspect de viață („rumegare mentală”). La obsesivi, „starea de frustrației” ia, de fapt, aspectul unei deliberări la nesfârșit asupra a două alternative la fel de puternice, în fața cărora persoana în cauză nu se poate hotărî. Altfel spus, persoana este într-o „ situație dilematică”, cu două ieșiri, de obicei defavorabile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
elibereze, să temporizeze, impulsiunea obsedantă (de fapt este vorba de o descărcare prin „acte substitute”, așa cum se întâmplă și în actele de sublimare a energiilor refulate, din unele opere artistice). 2) Persoanele cu înclinații megalomanice, sau paranoice, prezintă o fenomenologie obsesivă asociată cu potențialități delirante, respectiv cu tendințe de prelucrare și interpretare aberantă a situațiilor și a evenimentelor realității. Din acest motiv, persoanele care prezintă în structura lor psihică tendințe paranoide, reprezintă o sursă de frustrație atât pentru alții, cât și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
normală și reversibilă. Ea își are, de regulă, originea într-o situație obiectivă de infidelitate, dar și într-un anumit tip de personalitate sau de caracter, predispus la a raționa îndelung asupra unei situații defavorabile, respectiv de a se fixa obsesiv asupra conflictului apărut. Gelozia reacțională exprimă, de fapt, mai mult o criză de gelozie și nu un delir propriu-zis, ea fiind favorizată de un fond de „hiperestezie” orgolioasă sau, altfel spus, de o suspiciune crescută, care dezvoltă tendințe de dragoste
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dimensiuni reale, fiul lui Priam și soția sa Își luau rămas-bun. Și pe tine, udă de lacrimi (murmura pictorul de război printre dinți), te va duce cu el vreun aheu cu lorigă de bronz. Pentru această scenă, Faulques studiase aproape obsesiv mai Întâi direct biserica Sfântului Francisc din Arezzo, apoi, În toate cărțile pe care le putuse găsi, figurile a doi tineri situați de-o parte a Morții lui Adam, pictată de Piero della Francesca În partea superioară din dreapta a capelei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Dumnezeu că n-a făcut omul veșnic”37); pe de altă parte, el consideră că la Pitești legionarii mai cu seamă au fost pedepsiți pentru mândria lor, Dumnezeu vrând să Îi umilească. Vișovan insistă În mărturia sa asupra termenului folosit obsesiv de Țurcanu pentru demascarea și autodemascarea victimelor - a borî: confesiunea silită și maladivă (emanată de o memorie bolnavă, care emitea declarații false de incest și zoofilie) era, Într-adevăr, un fel de vomă psihică a victimelor torturate. „Trebuia să ajungi
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
hotar; iarna; iarnă; igienă; îmbrăcăminte tradițională; important; în fiecare zi; instinct; întocmit; inutil; învăța; învățare; învățătură; joc; lege; liniște; loc; mama; mamă; masă; merge; mîndrie; moft; moldovenesc; a doua natură; național; neam; nevoit; nimic interesant; nimic; normalitate; nostalgie; obicei; obiectiv; obsesiv; om; oricînd; ouăle de Paște; pădure; pască; păstra; păstrat; patria; permanent; petrecere; picior; pleca; plictisitor; portofel; posesie; prostie; rar; rea; referat; regiune; regulă; regularitate; repetitiv; revelion; rînduială; ritm; roată; rol; rustic; școală; shopping; simbol; somn; special; sport; stabilitate; stare; stil
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tavanul cu privirea de parcă stătea să cadă pe ea...); așa sunt bărbații, cam porci, ce să aștepți de la ei; dar mi s-a pus pata rău de tot când m-am apropiat de ea și i-am auzit șoaptele repetate obsesiv: „Haaai, că se aaarde șteeeeviaaa“... Așadar, asta făcea ea acolo: îi gătea! De altfel, am și recunoscut mirosurile. Și eu, care trăiam cu prăpăditul ăla crezând că are centura neagră inclusiv în arta culinară... Numai gura era de el. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
puternic influențate de sectorul de activitate. De exemplu, raportul active fixe/active circulante nu va fi identic pentru întreprinderi acționând în industria metalurgică, față de întreprinderi din industria meșteșugărească. • Un nivel prea ridicat al stocurilor poate exprima: - o politică de aprovizionare obsesivă cu materii prime și materiale (sau mărfuri, după caz), nejustificată nici de necesitățile de producție, nici de necesitățile de vânzare, dar și o politică de aprovizionare inteligentă, pentru a beneficia de anumite avantaje datorate anticipării corecte a evoluției prețurilor sau
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
mai multe constrângeri și cu cât mai mult rafinament, cu atât mai multă ființă. Nu are importanță că ființa pare, pentru ceilalți, să se dilueze și să se evapore; nuanțele imperceptibile se ascund și se arată în afirmații care caută obsesiv, fără aproximație, adevărul. Cât despre caiete, cui se adresează ele decât propriei lecturi sau, mai exact, lecturii de sine? Că e la mijloc o hermeneutică deopotrivă devoratoare și întemeietoare are acum mai puțină importanță. Acum, doar de reținut acest detaliu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să văd copaci, iar cei pe care-i văd în Paris au un aer jalnic și totodată fals. E incredibil cât de vie a rămas în mine imaginea Sibiului” (18 martie 1975 Ă 264). Sunt locuri la care Cioran revine obsesiv și dureros în scrisorile sale. De fapt, Sibiul și toate celelalte întruchipează provincia, neantul, anonimatul, ratarea, absența, modul elementar (adică natural) de a fi. Hiperlucidul crede în existență nativă. În fine, „Am nostalgia provinciei, spune, or Sibiul e încarnarea perfectă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aproximări a adevărului. Furiile auto-distructive, ura de sine, patima pusă până și în nevoia detașării, ca semn al înțelepciunii, de orice iluzie, toate acestea constituie traiectul sofisticat, plin de contradicții, al unui „sceptic dezlănțuit” (I, 35) și fac dovada nevoii obsesive de adevăr. Lui Cioran, o spune într-un loc, îi plac „spiritele pasionate, provocatoare și care poartă o rană tainică” (III, 309). De fapt, funciarei explorări de sine, teribilă prin excese, îi răspunde o infimă mișcare în exterior. De aceea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îi răspunde Ă „foarte nimerit”, apreciază Cioran Ă că „«am marșat» pentru că mișcarea era «complet nebună»” (III, 47). În alt moment, același cuvânt, nebunie, numai că Cioran nu înțelege motivele pentru care problema aceasta, a freneziei din tinerețe, îi revine obsesiv în minte. Crede că ar putea fi vorba de masochism, de gustul pentru umilință. Să înțelegem, deci, că, privind în urmă, îl disprețuiește pe acel altul, care fusese? Iată: „Când mă gândesc ce frenezie trăiam, în tinerețe, din cauza neamului meu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lanțuri», pentru umilință” (III, 62). Anterior, se dezbrăcase de ideea națională, pentru care militase, considerând că singura comunitate adevărată e aceea a „familiei spirituale”. „Restul e minciună” (idem), își spune el. Poate tocmai de aceea nu-și poate explica proiectarea obsesivă în trecut, căci, implicit, ea este o revenire la patria de care Cioran tot încearcă să se despartă. Implicând nimicirea țării, nimicirea de sine ar trebui să plaseze trecutul și patria în neantul uitării. Or, tăindu-și toate rădăcinile, Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]