145,650 matches
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SCRISOARE CĂTRE VÂNT Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 742 din 11 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului strânge din ceară ochii căzuți în ploaia lupilor când cuțitul atinge carnea de miel cu liniștea mâinii strânge lobii inimii din sterpe fântani tu vânt al tăcerii până la ziuă să nu rămână nimic dar nimic să nu rămână din genunchii care au înroșit fluturele
SCRISOARE CĂTRE VÂNT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Scrisoare_catre_vant_george_adrian_popescu_1357971155.html [Corola-blog/BlogPost/351944_a_353273]
-
lumea materială se moare scurt mă apropii tremuri de plec să nu plângi lasă urma lunii cum desenând o poveste unde pe pereche de sâni și mai unde pe posterior ce fel de posterior ca al morăriței lui Zorba pe ochii căutători scăldați în ploaie de lacrimi sau zâmbind ca frumusețea mângâieri de gheață unde pe două trupuri în nud cum îmbrățișate la umbra unui trandafir scriu iubesc sunt iubit și nici nu o să fiu prea bătrân și dacă o să fiu
LA UMBRA UNUI TRANDAFIR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 by http://confluente.ro/La_umbra_unui_trandafir_gheorghe_serbanescu_1376945226.html [Corola-blog/BlogPost/366600_a_367929]
-
ostateci suntem întrebării. Operă-bufă trăim, plângem zadarnic, În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic, Mările, drogul,poem, visul Nirvanei, bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei. Se făcea că mările au secat, Umblam în gigantice cratere, Mă priveai cu alți ochi, Eu mă scufundam în nisipul marin, Un picior, un braț, un obraz, jumătate eram afară, tu străluceai nemiloasă, apoi apele s-au așezat. Părintele meu, ești de mult în pământ, Eu mă mai caut în scris și în gând, Eu
NU SUNT POETUL ABISAL de BORIS MEHR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_sunt_poetul_abisal.html [Corola-blog/BlogPost/359508_a_360837]
-
juca feste. Îl observa pe Alex, care părea să aibă între treizeci și treizecișicinci de ani. Era îmbrăcat într-un costum negru de stofă, cămașă albă și cravată neagră de piele. Avea tenul măsliniu, o fizionomie plăcută, compusă din doi ochi verzi, cu sprâncene și gene negre, un nas drept și o dantură frumoasă care strălucea, datorită zâmbetului larg și luminos. Părul negru și cârlionțat, lung până la umeri și privirea strălucitoare îi dădeau un aer boem, în ciuda îmbrăcăminții sale. Era un
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1476553748.html [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
toată terasa pe dos, cu tot cu clienți, dar înainte să vii tu, încercam să ne-nțelegem, pentru a nu avera probleme, nici eu, nici el. Auzindu-l cum vorbea, lui Ghiță Damblagiul îi pieri pentru câteva secunde zâmbetul de pe față și ochii începură să-i scapere, dar mușcându-și buza de jos, se stăpâni, deși în sinea lui, gândea cam așa: Băi tentativă de patron jegos! Puturos penal, ce ești! Nu ți-e rușine să vorbești așa de prietenii mei? Mai ales
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1476553748.html [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
terasă, se ciocniră de Pepsi, care mergea s-o ajute pe Adriana. Ghiță îl întrebă imediat: - Unde mergi? - Mă duc s-o ajut pe zâna mea, la vitrine. Ce, uitași? - Nuuu, nu uitai, măi omule! Și privindu-l cu coada ochiului pe Alex, cum să uit eu că tu ai vrut să vii aici, pentru că ai o belea mare? N-am cum să uit așa ceva! - Aoleu, Pepsi! Hai, salut! Și dând mâna cu el, Alex îl întrebă curios, ce belea ai
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1476553748.html [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
mai bine tac și îmi văd de treabă, deocamdată. Și ce-o fi, o fi!'' Cam așa gândea Alex până ajunseră la masa unde căpitanul și Tutoi ciocneau cu paharele și râdeau. La rândul său, Ghiță nu-l pierdu din ochi și îi văzu preocuparea de pe față. Își dădu seama că e un băiat bun și ar fi fost tare curios să afle exact cum gândește situația, deși avea o bănuială în privința asta. Dar ajungând lângă cei doi prieteni ai lui
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1476553748.html [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
nu? - Ceee? Voi știți că-i sfârâie câlcâiele după Adriana? - Ohooo, și ce-i mai sfârâie, Doamne! Că mie, când mi-o spus prima oară, am crezut că mor de râs! Îmi zâcea că are o belea și avea-n ochi lacrimi de crocodil, că m-am speriat la-nceput, pe cuvânt! Am crezut că avea într-adevăr o belea! - Ehei, și eu am râs cu foc, că aflai de beleaua lui azi, mai înainte să ne-ntâlnim cu Damblagiu'. Păi
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1476553748.html [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
umple golul, prea sătul, și el, de sare. ca o mamă grijulie, (deși prunci are-o grămadă), te răstești la el, că-ți pasă, și-i trimiți pe cei mai mari să-l aducă, iar, acasă. te-au lăsat cu ochi-n soare, singură cu pescărușii. au plecat în grabă mare, că dădeau năvală... rușii! unii se gândesc cu ciudă că s-au cam pârlit la soare și de scărpinat asudă, c-au golit cardul în mare. bronzu-i din metale rare
GUST DE DUNĂRE ŞI PRUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Gust_de_dunare_si_prut_george_safir_1379835218.html [Corola-blog/BlogPost/360921_a_362250]
-
Gogolisme Am impresia că mă-nvârt într-un cerc, Cercul se face tot mai mic, Se face punct. Punctul sunt eu. Un punct care scrie. Nu-mi pasă de ce spun Purtătoarele de lornion și pălărie, Îmi plac pletele-n vânt, Ochii deschiși ca ferestrele primăvara, Nu mă interesez de caracterul cuiva, Fiecare cu scheletul său, eu caut forma, Frumusețea nu are caracter, Este o linie formată din puncte. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ O sută de ani, un veac ți-am trimis scrisori, O sută de
GOGOLISME de BORIS MEHR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1417346679.html [Corola-blog/BlogPost/371870_a_373199]
-
recent puse în valoare. Grupul de bază, care se ținea scai de mentorul său, Dan Ilie, primește invitația-ordin. După tatonările de rigoare cu ce-ați făcut la seminare (deși știa totul), cum vi se par cursurile ș.a.md., aud. Citez aproximativ: „Ochi albaștri, ia o foaie de hârtie și notează. 1 ... 2 ... 3 ... 4 ... 5 ... 6 ... 7 ... 8 ... 9 ... 10 ... Ai scris ? ... Bine! Dar să știți că mi-au trebuit vreo 40 de ani de lecturi că să ajung la concluzia că
TABLETA DE WEEKEND (47): CAPODOPERELE BELETRISTICEI MONDIALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_tableta_de_sergiu_gabureac_1377986137.html [Corola-blog/BlogPost/364933_a_366262]
-
la Giurgiu. Pi buni! 3,9 grade pe scara binecunoscută, la intrarea în țară. După sejurul la Nisipuri. „- Pregătiți actele pentru control!” Actele! Constat că toate rămăseseră la recepția Hotelului Sunrise. Cod roșu de precipitații! Caută vinovatul și scoate-i ochii! Recepționerilor, că nu ni le-au dat. Ardelencei, că nu le-a cerut. Mie că nu mi-am întrebat clar consoarta, rezumându-mă doar la: „- Ai luat tot ?” „- Da !” Am ajuns, să ne înțelegem, după patru decenii, doar din priviri
TABLETA DE WEEKEND (47): CAPODOPERELE BELETRISTICEI MONDIALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_tableta_de_sergiu_gabureac_1377986137.html [Corola-blog/BlogPost/364933_a_366262]
-
când eram copii În poiana verde de la fântână. Cu gândul rătăcesc acasă Sub cerul încărcat de ploi La căsuța veche părintească Azi totul e pustiu, pereți-s goi Lacrimi pe obraz încep să cadă Mă strâng în brațe zidurile reci Ochi mei nu pot să vadă Umbre pierdute pe poteci Aș vrea timpul să-l dau înapoi Să împletim visele-n salbe Ascultând povești la gura sobei În nopțile negre și albe Vă caut cu sufletul flămând Prin odăi prăfuite, prin
AMINTIRI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1454955437.html [Corola-blog/BlogPost/384004_a_385333]
-
învățase să număr secundele sortite să jertfească sonetul reveriilor. Am îmbrăcat rochia holdelor de vânt, din loc în loc, trandafiri albi în avalanșe discrete, cascade răsturnate în flăcări și psalmi odihniți în hrana izvoarelor. Dacă voi găsi ușa transparentă deschisă prin ochii tăi, voi ști că nimeni nu mi-a furat dansul promis, cu siguranță se va așterne un curcubeu de ploi pe seceta tuturor serilor ascunse în alt dans. Referință Bibliografică: Dansul promis / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DANSUL PROMIS de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dansul_promis_gina_zaharia_1327783926.html [Corola-blog/BlogPost/360653_a_361982]
-
care, autorul așteaptă feed-back-ul cu mare emoție. Primul volum de poezie, "43", este escortat de trei prezentări de întâmpinare, însă al doilea reduce din expansiune, lăsând prefațarea sub condeiul scriitorului Marian Malciu, vicepreședinte al Filialei Olt a LSR, de altfel, „ochiul de veghe” al formării autoarei. În acest sens, Olguța Luncașu Trifan plusează prin Cuvântul autorului, simțind nevoia unor lămuriri asupra operelor sale, date cu generozitate virtualului cititor. Personal, am perceput acest prim cuvânt ca pe un poem de natură confesivă
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1454254960.html [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
când și-au trimis odraslele la Paris, de unde tinerii studioși s-au întors cu recolte bogate de neologisme, adevărate „pietre rare” pe care le-au agățat la gâtul limbii române. Și astăzi zestrea limbii române crește văzând cu...urechiile (și ochii), alte „pietre rare” fiind aruncate pe câmpiile țării, de data asta americane (adică, englezești). Așa să fi fost? Evident că Ov. Densușianu et. comp. mă contrazice cu dispreț savant. Mai ales profesorul G.Ivănescu cu a sa „Istorie a limbii
LIMBA ROMÂNILOR -3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414529518.html [Corola-blog/BlogPost/347032_a_348361]
-
să spun „vreau să te iubesc”, iubind și suferind cu Cristos, veți găsi un sens tuturor încercărilor, de orice natură” (Iubirea și suferința creștin-ortodoxă). „lumina intră greu/ dar atâta timp cât cumpăr iluzii/ pentru zile când nicio rază/ n-ajunge păsării prin ochi/ mă-nfrunzesc/...” Pentru casa mea cumpăr iluzii). Poeta își hrănește clipele cu iluzii, trăirile-i extatice căpătând gravitate în fața întrebărilor inerente despre soarta omului în lume. Umbrele lăsate de lucruri și „pe fruntea schilodită de așteptare” sunt motiv de neliniște
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
ancestralului, prin năzuința și speranța de a regăsi “oazele” originale ale vieții spirituale. Reîntoarcerea spre sursele originale este adânc încrustată în fiecare gând: „m-aștepți răbdător/ cu tava plină/ mănânc pe săturate/ din margine de cer/ umbra unui înger/ sprijină ochii obosiți/...” (Și seara are haină) Absorbită de mirajul după „paradisul pierdut”, așterne pe hârtie cuvinte cu valențe de o rară frumusețe, cuvinte ce aduc în fața cititorului nostalgia poetei după timpul când „ulciorul de lut” nu pusese stăpânire pe spiritu-i „îngeresc
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
haină) Absorbită de mirajul după „paradisul pierdut”, așterne pe hârtie cuvinte cu valențe de o rară frumusețe, cuvinte ce aduc în fața cititorului nostalgia poetei după timpul când „ulciorul de lut” nu pusese stăpânire pe spiritu-i „îngeresc”: „iubirea o înalț în ochi/ brațele le întind spre desăvârșire/ tu-mi iei tot cerul inimii/ în palmă virtuți de rouă cad/...” (Salsa - cerul inimii). Cuvintele își împlinesc chemarea, versurile țâșnind asemenea unor izvoare bogate în sugestii. Lirismul ia naștere din gânduri primordiale, curate, rafinate
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
recunosc!” (te recunosc!). Poeta apelează adesea la memorie, la trecutul plin de amintiri și oameni dragi (bunica...) „Sunt paranoică oare/ că pe bunica o așez mereu în vârful ei?/ Ce să fac dacă ea are cel mai mult alb!/ Deschid ochii larg să-i văd chipul,/ respiră...” (Vârful peniței), încercând astfel să nu lase loc „vidului existențial” să pună stăpânire pe clipa prezentă - „drumul ei mă va ademeni în somn / într-un jar nou născut/ luminii/ îi aștern la picioare un
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
credința, că odată cu risipirea nopții, primii zori vor fi martorii renașterii ființei: „umbra nopții/ șuieră descătușată/ strânge/ ultimele zvâcniri/ pentru aduceri aminte/ sub mantia ei/ aerul alb/ prevestește/ încolțirea ierbii/ ... ” (Vae soli). Coloana de sprijin a întregului volum este timpul, „ochiul” impasibil care nu tresare la suferința și dispariția omului. Senzațiile de rostogolire și destrămare întrețin și accentuează stările de teamă și tristețe. Melancolia pală nu duce spre prăpastia disperării. Lumina apără de puterea întunericului, de abisul nevăzutului. Poeta este conștientă
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului am spus când mi s-a dat rolul orbului într-o cutie de puzlle desigur nu lipsea corbul inofensiv la umila-mi vedere m-am bucurat dispăruseră toate șansele de a-mi scoate ochii tremura purta zbor iute și se rănea instantaneu într-o lance de gând îl oblojeam cu răbdare la sfârșitul spectacolului aveam să primim câte un însemn al forțelor bine conturate puteam să trișez comisionul era același dar fiecare piesă se
DA DA DA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1431020822.html [Corola-blog/BlogPost/369560_a_370889]
-
că aveam și ceva noroc altfel s-ar fi deformat cumva mai ales când își ridica aripile își strângea ghearele și îmi șoptea numele abia târziu am înțeles că dincolo de mine se întind teritorii în care poți locui legat la ochi nu nu nu am strigat mi-am ridicat garduri de lumină atât cât să nu fac umbră sufleorilor din primul rand și-apoi gata m-am lecuit de festivitățile în care te poți pierde fără succes Referință Bibliografică: da da
DA DA DA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1431020822.html [Corola-blog/BlogPost/369560_a_370889]
-
piatră iar cristalele devin drumuri fără capăt într-o sferă atinsă cu teamă de mireanul din noi. Nu mai vrem să ne înțelegem noi pe noi darămite geometria aerului sfărâmată de cuvintele de plastic între oglinzile în care privim cu ochi uimiți de atâta goliciune? Alegem fuga între aripi de vultur când ciocul și-l izbește de stânci. Prindem sunetul, îl lăsăm să ne îmbrace inimile și lunecăm fărâme odată cu el. Cei mai curajoși rămân în ciocul renăscut și-n aripile
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Muscatura_vorbei_nerostite_anne_marie_bejliu_1343854792.html [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
gâzele din casele lor și au dărâmat adăposturile fără cochilii. Era greu de crezut că niște leneși ca melcii din livada de pruni puteau să distrugă întreaga muncă a lui Hărnicel într-un timp atât de scurt. Se târau cu ochii lor bulbucați ieșiți mult înainte, zdrobind sub tălpile mucilaginoase pereții străvezii ai căsuțelor de fluturi, acoperișurile plane ale căsuțelor de buburuze și ferestrele cu perdeluțe dantelate ale păianjenilor. Of, of, ce mai prăpăd era în calea lor! Nu îndrăzneau să
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]