KorAP: Find »[drukola/base=odaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...226 >

5,630 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

domnișoarei Nineta Romulus, care, deși bea ca și ei, nu se îmbăta deloc, spre nedumerirea mea totală. "Odată, continuă Puloș după un timp, m-am încurcat cu o farmacistă din Costești care prima oară când ne-am pomenit desbrăcați în odaia ei, a spus că, nu, nu, nu se poate, ea nu e iapă, mi-ar trebui în orice caz ceva asemănător, mai degrabă din regnul... decât cel al femeilor. Nu, de ce, să mă îmbrac și să plec... Era furioasă, cu toate că

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
această seninătate am rămas apoi totdeauna în fața rupturilor, dar numai atunci, în clipele când primeam lovitura, dezastrul începea mult mai târziu. Câteva zile la rând am intrat apoi în curtea ei, dar n-am găsit-o decât pe bunica, iar odaia era încuiată. Am revenit după o săptămână, crezând că era plecată din oraș. Zadarnic. Am căutat-o seara la "Mama răniților", patroana a dat din cap și a ridicat din umeri: nu știa unde e. VIII Și abia într-un

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
simțeam protejat, neatins și intangibil cu toate că ar fi trebuit să-mi dau seama că fusesem atins și că puteam nimeri curând la pușcărie. Iată ce se povestea. A doua zi seara doctorul B. avea musafiri. Căprioara stătea într-una din odăile lui și aștepta să i se întrerupă sarcina. Gazda și musafirii au început să joace pocher și să bea. Bairamul s-a terminat noaptea târziu, după ora unu. Doctorul B. câștigase dar și băuse, și în loc să se ducă să se

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îmi dădea târcoale, că femeia asta nu știe ce e o căsnicie și de ce dracu s-a mai căsătorit cu mine... N-a venit. Nu vin, să știi de la mine, nu le aștepta niciodată, fiindcă nu vor veni, în întunericul odăii tale aștepți zadarnic un semn, acest semn nu-ți va fi dat... Pare neverosimil, îți contrazice întreaga ta concepție despre viață, dar e adevărat, așa cum e adevărat că trebuie să mori, nu-i pasă de tine și degeaba nu dormi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ea, eu am în mine și ceva grosolan și cred că această trăsătură de care nu eram pe atunci conștientă s-a agățat de Petrică, asta a fost greșeala mea, fiindcă să vezi ce s-a întîmplat..." De îndată ce intrase în odaia mea înțelesesem de ce data trecută dăduse din cap când venise vorba de Petrică și după aceea și plecase! Nu-și dăduse seama de la început că eu o judecam cu ochii bărbatului ei și că o destăinuire în astfel de condiții

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pe soția mea. Da, da, am insistat, sânt soția ta, trebuie să mă aperi, chiar dacă sânt jignită de tatăl tău. El a scos atunci un strigăt, și-a dus mâinile la cap și a dispărut din hol într-una din odăi. M-am ridicat și m-am dus după el. Când m-a văzut s-a precipitat spre șifonier, a deschis ușa și s-a vârât în el. Ăsta nu e bărbat, am gândit uluită, e încă în scutece. Are dreptate

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o permisie de zece zile. Când ajunsei îi dădui, chiar din gară, un telefon Matildei. "Așteaptă-mă acasă, îmi șopti ea, viu îndată." Acasă avui timp să-mi schimb uniforma și să mă rad. Era spre seară. Acest ras, precum și odaia, cărțile și lucrurile mele parcă mă treziră dintr-un vis. Îmi dădui seama, avui o bruscă iluminare că mai aveam încă timp să dau înapoi, că timp de câteva luni săvârșisem un lucru foarte urât înjurîndu-mi prietenul, că poate ei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Ți-am spus, intuiția... Așa că ești invitat duminică... Vino!" Și Matilda își scutură părul. În tăcerea care se lăsă când mă trezii, mă pomenii singur... Ce să fac eu acuma cu mine însumi? mă întrebai. Începui să mă plimb prin odaie, mă uitai la cărți, mă așezai la birou... Gândul îmi zbura departe, spre ceva nedefinit, care era viața mea, o cantitate uriașă de ani... Acest gând îmi umplea sufletul și multă vreme uitai ce mi se întîmplase, apoi sufletul mi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
învinse în război, în ciuda prieteniei pe care popoarele o doresc între ele. O doresc, dar conducătorii puternici, când simt că ești la cheremul lor, au grijă să nu te scutească să simți tocmai acest lucru. N-aveam voie să părăsesc odaia, să ies și eu să mă plimb; un șef de stat poate fi expus surprizelor, am așteptat și, în sfârșit, în a patra zi sânt anunțat să mă pregătesc, tovarășul Stalin mă așteaptă. M-a primit singur în biroul lui

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pipa la loc și mi-a spus tot așa ca la început, ca unui frate: "Bine, Gheorghe, o să mă gândesc la problemele voastre, întoarce-te la hotel și îți dau eu de veste când ne revedem...". M-am întors în odaia mea și am mai așteptat vreo trei zile. Mi-a trecut prin cap că s-ar putea foarte bine să nu-l mai văd niciodată pe Stalin și să nu mă întorc în țară decât ca să împărtășesc și eu, după

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
care îi mișcă, ici-colo, ramurile... Numai că la întoarcere nu găsii un copac fie el chiar și neliniștit de ceva, sau un soare care trecea printr-o eclipsă. Nu găsii pe nimeni. Matilda nu era acasă. O căutai prin toate odăile, la bucătărie, deschisei în mod absurd și ușa de la cămară, unde nu putea fi, deoarece pe mașina de gătit nu fierbea nimic. Ana nu era nici ea în odaia ei. Mă plimbai câtva timp prin vastul apartament care deodată mi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
găsii pe nimeni. Matilda nu era acasă. O căutai prin toate odăile, la bucătărie, deschisei în mod absurd și ușa de la cămară, unde nu putea fi, deoarece pe mașina de gătit nu fierbea nimic. Ana nu era nici ea în odaia ei. Mă plimbai câtva timp prin vastul apartament care deodată mi se păru străin și pustiu și imaginile mele cu copacul și eclipsa mi se părură ridicole. Îmi veniră în minte destăinuirile lui Petrică. Erau deci adevărate. Formidabil, chiar atât

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
puteam! ne culcam cu fața unul la celălalt și tu îmi șopteai: hai să murim! Asta se repeta de un an de zile, dar noi trăiam în mod acut acest sentiment straniu ori de câte ori ne vedeam și noaptea se cobora în odaie, găsindu-ne tot astfel, privire în privire, halucinați de noi înșine și de vecinătatea morții care, invocată, venea lângă noi și ne veghea parcă, prezență neputincioasă și iluzorie, căci nu ne temeam de ea... Cu atât mai însetate ne erau

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mă privește, spusei eu cu dispreț, și mă mir că ai întrerupt brusc convorbirea, ca și când m-ar fi interesat pe mine cu cine pălăvrăgești tu la telefon... (în mare șoaptă și atât de fericită cum ai fost și cu mine odaia, gândii eu mai departe, mohorât, restul frazei)... Și continuai: Sufletul tău nu poate rămâne inactiv, dacă nu mai iubești, începi să urăști! Da, ură irațională, nu credeam că în nici un an de la căsătorie o să începi să mă urăști. Da, ura

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în dulap, având aerul sfidător, să încerc adică de-aici înainte să-i mai fac ceva dacă mai îmi dă mâna. Mă aplecai atunci și îmi deslănțuii furia asupra geamantanelor: le răsturnai, lovii cu picioarele în ele, împrăștiai lucrurile prin odaie și în cele din urmă luai geamantanele și le dusei înapoi în dulapul din antreu, pe care îl încuiai și băgai cheile în buzunar. Revenii calm în dormitor. " Aștept să naști, îi spusei, și pe urmă te învăț eu minte

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
la masă... XIII Sufrageria noastră era alături de hol, de care era despărțită nu de uși sau de glasvanduri, ci de două arcade pe două coloane, ceea ce dădea apartamentului o oarecare somptuozitate și mai ales mult aer în casă. Cele trei odăi ale copilăriei și adolescenței mele erau mai mici luate împreună, decât holul casei Matildei. În sufragerie, un geam cu vitralii care dădea în curte, rămânea veșnic închis. Culorile lui, albastru viu și roșu intens, ingenios combinate, împreună cu cele două coloane

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
după ce se uitară bine în portofel, îl aruncară pe masă. Ungurul rămase lângă mine, iar ceilalți doi începură să se plimbe prin hol...Uite cum stau boierii ăștia în vaste apartamente,. în timp ce muncitorii se înghesuie câte trei familii în trei odăi", rânji căpitanul. La acest subiect începură să șușotească. ,.Da, da, sigur", dădea militarul din cap și porniră prin odăi. Fluierau parcă a pustiu. Când să intre în dormitorul fetiței, Matilda se înspăimîntă și strigă: "NU intrați acolo, să-mi speriați

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
se plimbe prin hol...Uite cum stau boierii ăștia în vaste apartamente,. în timp ce muncitorii se înghesuie câte trei familii în trei odăi", rânji căpitanul. La acest subiect începură să șușotească. ,.Da, da, sigur", dădea militarul din cap și porniră prin odăi. Fluierau parcă a pustiu. Când să intre în dormitorul fetiței, Matilda se înspăimîntă și strigă: "NU intrați acolo, să-mi speriați copilul." "Lăsați, doamnă, că n-avem nimic nici cu dumneavoastră, nici cu copilul, spuse căpitanul cu același dispreț, mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mișca în adâncuri îmi simțeam toate puterile revenind, simțeam în mine forța de a-mi reface viața, de a o relua de-acolo de unde fusese întreruptă... Și o voi face, îmi spusei, și viziunea unei singurătăți fertile, trăind într-o odaie în mijlocul cărților și caietelor mele, îmbogățit de experiența totală a timpului în care trăiam, aproape că mă ameți și începui să mă plimb visător și pașnic prin hol. În sfârșit, muntele de inerție care mă strivise și de sub greutatea căruia

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
când m-am întors acasă te-am găsit plimbîndu-te rătăcită prin fața porții mele! Nu-ți era ție gândul la pașapoarte!" Contemplam, în timp ce ea vorbea, zilele și anii de singurătate cate mă așteptau în mijlocul cărților și caietelor mele, într-o simplă odaie în care, îmi spuneam, nu va mai intra nici o muiere, pură sau impură! O să găsesc eu până la urmă să intru undeva, poate chiar în uzina unde lucrează tatăl meu, cu acel director inteligent care gândea că o ispășire încetează de îndată ce

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fugă. "Să nu te-apropii, zise, fiindcă îți scot ochii și n-o să mai vezi lumina zilei." Și fiindcă mă apropiam, în timp ce se retrăgea încet spre fereastră: "Atenție, strigă, unul din noi doi nu va mai ieși viu din această odaie." De ce? mă întrebam... A, da, îmi trecu prin fața ochilor ca o fantasmă, revelația, ceea ce îi spusesem, da, toate cuvintele mele o loviseră adânc și nu înjurătura. Aha! Nu suportă, în timp ce eu trebuie să suport... Eu trebuie să fiu blând... Da

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ea sus, și nepăsarea nu se stinse, dar după câteva clipe când ne privirăm în ochi simții cum spinarea, fără voia mea și în ciuda nepăsării, e săgetată de un fulger rece care mi-o înțepeni ca odinioară la mine în odaie când mă vizitase prima oară Matilda și mă fascinase. ... Sau mai cumplit, o senzație de coșmar... în adolescența mea toți cunoșteam o familie umilă din cartierul nostru, doi bătrâni (și dacă vreți puteți foarte bine să-i comparați, ca în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pe care ne-o plătiți nouă și, cu timpul, dacă doriți, cumpărați mobila pe care a lăsat-o aici fata noastră. Nouă ne-ar conveni, fiindcă ar mai veni și ea pe-aici și i-ar plăcea să-și vadă odăile mobilate așa cum le-a lăsat, e un copil care se atașează de lucruri și ar fi bine să-i satisfacem această dorință... La acest birou a stat ea ani de zile și a învățat până a ajuns arhitectă (tresării!) și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
baie și la bucătărie. În privința altor detalii, vă înțelegeți cu soția mea..." "Poate să vină de câteva ori pe săptămână mama să-mi gătească?" mai spusei. "Desigur!" mai zise și inginerul și îmi dădu cheile de la intrare. Rămas singur cercetai odaia. Biroul în sine era micuț, dar fata pusese pe el o planșetă albă de lemn și era foarte comod să lucrezi pe planșeta aceea, nu ți se loveau genunchii de nimic. Patul era de fier, asemeni celor din spital, de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
care însă avea o sonoritate mai bună decât a unuia nou. Un fotoliu la picioarele patului. Un șifonier tot din stejar, mare, încăpător, plasat la peretele în colțul căruia era așezat patul. Un covor gros, culoarea grâului, acoperea toată suprafața odăii, iar pe pereții liberi, rafturi pline cu cărți. Și abia după aceea văzui ferestrele. Erau două, imense, cu storuri, practic întreg peretele era geam. Iar de jos, din stradă, urcau cu vârfurile până în dreptul lor doi plopi... Deschisei... Un vis

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]