1,680 matches
-
care toate statele au acces la tehnologie. Predicția cea mai generală a teoriei este aceea că probabilitatea conflictului internațional crește atunci când balanța se înclină către ofensivă: tehnologia va face mai puțin costisitoare ofensiva, iar ca răspuns, statele vor adopta strategii ofensive. Tehnologic însă, în viziunea realiștilor defensivi, balanța a fost în general înclinată în favoarea defensivei, iar armele nucleare au avut un impact decisiv în acest sens, pentru că deținerea unei capacități de contralovitură nucleară face ca prețul plătit de agresor să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina studiilor de securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale - spre exemplu, probabilitatea războiului între Marile Puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
neorealismului defensiv, cuprinzând teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă statelor stimulente pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadranul neorealismului ofensiv, o poziție proeminentă este deținută de teoria lui Mearsheimer. Realismul neoclasic reunește teorii despre comportamentul statelor - spre exemplu, doctrina militară, preferințele în domeniul alianțelor, tipul de diplomație promovat. În cadranul defensiv se află teoria balanței de securitate sau teoriile (orientate
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
neoclasic reunește teorii despre comportamentul statelor - spre exemplu, doctrina militară, preferințele în domeniul alianțelor, tipul de diplomație promovat. În cadranul defensiv se află teoria balanței de securitate sau teoriile (orientate spre agent) asupra balanței ofensivă-defensivă. De partea cealaltă, în zona ofensivă, întâlnim teoria hegemonică a politicii externe (William Wohlforth) sau realismul centrat pe stat al lui Fareed Zakaria (Taliaferro, 2000-2001, p. 135). Tabloul se bazează însă pe separarea netă între contribuțiile realiste în studiile de securitate și cele subsumate economiei politice
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
excluzând astfel o componentă importantă a studiilor realiste în domeniul economiei politice internaționale, efectuate mai ales de exponenți ai realismului alegerii raționale, precum Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin - așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare - de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este necesar și evitabil. Concluzia lor este că, în absența instituțiilor, politica internațională produce rezultate suboptimale pentru toți cei implicați (Jervis, 1999, pp. 45-47). Din acest punct de vedere, cei care se diferențiază cel mai radical de neoliberali sunt neorealiștii ofensivi, care apreciază că natura constrângătoare a mediului internațional și ciocnirea preferințelor statelor în ceea ce privește rezultatele limitează drastic măsura în care conflictul poate fi redus prin politici alternative fezabile (Ibidem, p. 62). Neorealiștii defensivi se situează undeva între aceste două poziții: există
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
serioase construcții teoretice pentru regândirea conceptului de securitate și a securității naționale ca obiectiv axiomatic al statelor. Înțeleasă în linii mari ca siguranță și stabilitate a unui stat, asigurată prin puterea de care acesta dispune, prin forța sau capacitățile sale ofensive și defensive, securitatea unui stat este exact sursa insecurității celorlalte state. Nu putem vorbi așadar despre securitate internațională câtă vreme statele concep și asigură securitatea națională prin mecanisme care generează și alimentează insecuritatea altor state. Din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pe care le pot obține din schimbarea acestuia decât prezenta lor poziție în sistem vor tinde să dezvolte țeluri și aspirații de putere nelimitate, fiind profund înclinate către asumarea riscurilor unor astfel de întreprinderi și având, de obicei, intenții agresive, ofensive față de celelalte state din sistem, urmărind o politică expansionistă. Pe lângă aceste două tipuri extreme de actori ai sistemului internațional, mai există încă două categorii: prima o reprezintă statele relativ mulțumite de statu-quo, dar care nu beneficiază de capacități suficiente pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în general angajamente asimetrice (chiar unilaterale), precum și așteptări de sprijin militar și politic inegal între aliați; Scopul alianței - se referă la scopul cu care respectiva alianță este înființată; distingem din acest punct de vedere două mari tipuri de alianțe: alianțe ofensive - sunt în principal alianțe cu scopuri revendicative, revizioniste; ele sunt foarte rare; un exemplu în acest sens este Pactul de Oțel germano-italian semnat în 1936; alianțe defensive - alianțe care se formează cu scopul de a preîntâmpina o amenințare externă comună
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un fond comun cu cel al alianțelor. Însă distincția dintre cele două tipuri de alianță este destul de vagă, având în vedere că ele trebuie în mod constant interpretate contextual, în sensul că, de pildă, o alianță poate avea un caracter ofensiv față de unii actori ai sistemului și defensiv față de alții... Mai mult decât atât, alianțele defensive pot nutri obiective care sunt prin natura lor profund ofensive sau poate existe situația în care măsuri ofensive să fie necesare în vederea apărării. Casus foederis
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mod constant interpretate contextual, în sensul că, de pildă, o alianță poate avea un caracter ofensiv față de unii actori ai sistemului și defensiv față de alții... Mai mult decât atât, alianțele defensive pot nutri obiective care sunt prin natura lor profund ofensive sau poate existe situația în care măsuri ofensive să fie necesare în vederea apărării. Casus foederis - se referă la scopul angajamentului pe care și-l asumă aliații în mod reciproc, respectiv la stabilirea în grade diferite de specificitate a oponentului, tipului
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pildă, o alianță poate avea un caracter ofensiv față de unii actori ai sistemului și defensiv față de alții... Mai mult decât atât, alianțele defensive pot nutri obiective care sunt prin natura lor profund ofensive sau poate existe situația în care măsuri ofensive să fie necesare în vederea apărării. Casus foederis - se referă la scopul angajamentului pe care și-l asumă aliații în mod reciproc, respectiv la stabilirea în grade diferite de specificitate a oponentului, tipului de răspuns adecvat respectivului oponent, ce tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
treilea rând, securitatea colectivă contribuie la ameliorarea dilemei securității. Cooperarea contribuie la creșterea încrederii reciproce și la scăderea influenței percepțiilor greșite în deciziile politice. În plus, statele sunt încurajate să adopte atitudini mai degrabă defensive în constituirea aparatului militar - latura ofensivă pierde din utilitate. Un atac asupra unui membru al comunității internaționale va antrena răspunsul militar copleșitor al tuturor celorlalți, căruia agresorul nu-i va mai putea face față (Kupchan și Kupchan, 1991, pp. 125-137). Ca forme pe care le poate
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tot un astfel de caz. Pe plan regional, un angajament foarte cunoscut este cel asupra Forțelor Convenționale în Europa, din 1990. În epocă, statele membre NATO și cele ale Tratatului de la Varșovia au hotărât o limitare în comun a armamentului ofensiv, precum și o repoziționare a celor rămase, în scopul reducerii riscului unui atac masiv prin surprindere. Chiar dacă între timp Tratatul de la Varșovia s-a desființat, iar NATO este o organizație mult lărgită, angajamentele luate atunci au rămas în vigoare. Pentru ca obiectivele
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un război de uzură, îndelungat, al cărui rezultat final a fost silirea adversarului să accepte o pace care le era ralativ favorabilă. -Strategia folosită a fost: pe de o parte defensivă de apărare a teritoriului propriu; pe de altă parte ofensivă se încearca pătrunderea în teritoriul inamicului pentru a lovi punctele nevralgice ale acestuia. -Disproporția de forțe i-a determinat pe români: să evite bătăliile decisive; să prefere luptele de hărțuire pentru a împiedica adversarul să-și valorifice superioritatea în oameni
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
nobilimea mică românească din Banat și Hațeg; -s-a sprijinit pe o armată formată din țărani și orășeni, dar a folosit și mercenari; -a fost implicat în ultimele mari cruciade împotriva expansiunii otomane; -prin acțiunile sale militare, cu un pronunțat caracter ofensiv, dar și prin diplomație a reușit să întârzie pătrunderea turcilor în Europa Centrală, fiind considerat unul din cei mai mari apărători ai creștinătății. -politica externă a fost dominată de 2 obiective: lupta antiotomană; atragerea celor 2 Țări Române în frontul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
nivel microeconomic este asociată în cazul companiilor-noduri, mai puternic decât în cazul „competitorilor semnificativi”, cu tendința de maximizare a cifrei de afaceri, în condițiile competiției de piață. De aici decurge diversitatea strategiilor de piață care, principial, au în majoritate componenta ofensivă, caracterizată prin eforturile de câștigare de noi piețe. Este evident că în procesul foarte complex al competiției pe o piață dată, companiile-noduri câștigătoare, care își cresc cifra de afaceri, sunt însoțite de companii-noduri care caută să supraviețuiască pe piață prin
Clasele concentrării economice și factorul 80% by Cezar MEREUŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/221_a_165]
-
naturale, astfel că aceasta se dezechilibrează, se răstoarnă. Poate nu e chiar o pierdere catastrofală a "normalității", o "monstruozitate", "o criză de epilepsie", ci un excedent de trăire, revolta unui intelectual claustrat în condiția sa împotriva servituților acesteia. Un donquijotism ofensiv agita ființa exaltată a junelui Noica, ducîndu-l la suprapunerea teoriei și realului, printr-o delirantă revărsare a reveriei interioare în faptă. E de bună seamă o compensație a pasivității benedictinului, o deschidere violentă, răzbunătoare, a spațiului vieții interioare înspre efervescența
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
Scutul antirachetă dezvoltat de Alianța Nord-Atlantică nu este îndreptat împotriva Rusiei, ci destinat protejării statelor membre împotriva eventualelor atacuri cu rachete, astfel că nu se justifică măsuri ofensive din partea statului rus, a afirmat secretarul general NATO, Anders Fogh Rasmussen. El a declarat, la finalul unei întâlniri cu premierul Victor Ponta, aflat la Bruxelles, că speră ca Rusia să participe la summit-ul Alianței Nord-Atlantice la Chicago, prevăzut pentru
NATO neagă că scutul antirachetă ar putea fi împotriva Rusiei () [Corola-journal/Journalistic/58271_a_59596]
-
unei echipe cipriote submediocre. La fel ca în meciul cu Sportul Studențesc, „roș-albaștrii” au fost sterili în atac și lipsiți de inspirație. Ori fostul de acum antrenor Roni Levy a fost prea fricos pentru a impune jucătorilor un joc mai ofensiv, ori asta-i valorea fotbaliștilor. Mai contează? Despărțirea lui Gigi Becali de Mihai Stoica, managerul care l-a adus la Steaua pe Levy, a venit firesc. Neînțelegerile din cadrul clubului trebuiau să explodeze în cele din urmă. Pălăria a fost mult
Seară tristă în Europa League () [Corola-journal/Journalistic/76514_a_77839]
-
față de tensiunile din Ucraina. Aceste țări, diverse cum sunt, împărtășesc o dorință de a nu se lăsa dominate de Rusia. În mod normal, asta este o bază pentru includerea lor într-o alianță militară funcțională. Asta nu reprezintă o forță ofensivă, ci o forță făcută pentru a opri expansunea Rusiei. Cred că Turcia este în structura acestei alianțe cum era Franța în Războiul Rece. Este alianiată, dar independentă, autosuficientă militar, dar dependentă de funcționare efectivă a celorlalți. Turcia, în interiorul sau în
Stratfor: România trebuie înarmată și susținută pentru a proteja Moldova by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79310_a_80635]
-
sonore, la expertizarea parametrilor sonori, de la volum și dinamică până la intonațe și precizie ritmică, întru justa lor restituire, precum și la strategia repertorială, axată pe negocierea abilă a tradiței cu actualitatea, punând în același timp preț pe o politică managerială activă, ofensivă, Voicu Enăchescu și Preludiu au impus muzicii corale românești un stil grațe căruia să dezlege nodul alcătuit din corect și greșit, frumos și urât, autentic și fals. Iar dacă stilul poate fi asemuit unei orgi cu infinite registre la care
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Victor Pițurcă a fost impresionat de Aurelian Chițu, mijlocașul ofensiv în vârstă de 21 de ani de la Viitorul Constanța în cele cinci zile de antrenamente din Spania și va fi titular în amicalul cu Polonia, programat sâmbătă, de la ora 21:45. Naționala României va juca, sâmbătă, de la ora 21:45
Vezi ce decizie a luat Pițurcă pentru meciul cu Polonia by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/75346_a_76671]
-
urmăresc articolele din ,The New York Review of Books", ,The Times Literary Supplement" sau, până în urmă cu doi ani, când s-a produs o regretabilă ruptură cu Leon Wieseltier, în ,The New Republic", sunt deja familiarizați cu scrisul autorului: un discurs ofensiv, perfect informat, care nu se sfiește să pună verdicte (unele poate nedrepte, dar asprimea judecății e o caracteristică a analizelor sale) și să ofere soluții. Prin întregul său scris, Tony Judt ilustrează cu strălucire categoria ,intelectualului critic", a ,spectatorului angajat
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
Calendarul Teatral 2003 l Dedicat Festivalului Dramaturgiei Teatrul Național Timișoara a lansat oficial, în această săptămână, Calendarul 2003 pentru iubitorii de teatru. Realizat de Agenția Ofensiv Promo și finanțat de domnul Gianluca Testa, administratorul firmei Zoppas Industries, Calendarul Teatral este o premieră absolută dedicată Festivalului Dramaturgiei Românești. La ediția a X-a a evenimentului, derulată în octombrie trecut, au participat aproape 700 de artiști, tehnicieni, oameni
Agenda2003-7-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280692_a_282021]