KorAP: Find »[drukola/base=ofrandă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...87 >

2,169 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785

taladé Babá Maforibale Orunla Iború E. Iború Di Boye Dibo sise. Tradus aproximativ din limba "yoruba" ar suna cam așa: Doar cerul aduce salvarea, el poartă coroana, Tată, eu îmi aplec capul la pămînt Cerule, salvează-ne, sacrificiul este făcut Ofranda adusă îți convine, Acest sacrificiu să ne deschidă drumul. Incantația este mult repetată. Omul capătă o atitudine ireală, ca în transă și îmi spune: Cîinele are patru picioare și merge pe drumul tău... Nu-mi ajunge, mai vreau amănunte. Îți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
și chiar găsesc. Pentru siguranță, cumpăr cîte trei exemplare. Dimineața, mă prezint la altarul care mă va izbăvi de cel rău. Erau trei persoane, îmbrăcate la fel. Orula ne-a transmis un semn de simpatie. Ați adus fără să știți, ofrande tuturor, ca să le oferim lui Orula. Începe o incantație ușoară ca ton și suavă ca tonalitate. Dansează în jurul altarului în pas moale. Apoi, pe nesimțite, incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
în catedralele catolice... Păi cam sînt... dar... Ascultă Zulueta, întîi zi-mi despre tine și apoi... hî... Preotul, intermediarul între divinități și oameni, este babalawo. El îi inițiază pe credincioși. Ziua inițierii este considerată ziua de naștere. Anual trebuie făcute ofrande lui Ochun, sfînta care te protejează și te ghidează în viață. Și babalawo ăsta, este ascultat de toți? Este foarte cult, rugăciunile le face în limba yoruba. El face preziceri citind în nucile de cocos și în conturul fumului de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

anumite populații din Sudan tânărul, după ce și-a doborât primul vânat, mânjește cu sânge pereții unei peșteri. Câte din aceste credințe și din aceste ceremonii pot fi identificate în documentele arheologice pe care le avem la dispoziția noastră? Cel mult ofrandele de cranii și oase lungi. Nu vom putez insista niciodată îndeajuns asupra bogăției și complexității ideologiei religioase a popoareloi de vânători și asupra imposibilității aproape totale de a demonstra sau nega existența sa h paleantropi. Am repetat-o de nenumărate

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
bucăți de ocru roșu9, și pe aceea de la Ferrassie, în Dordogne (mai multe morminte monticulate, cu depozite de unelte din piatră). Trebuie adăugat cimitirul dintr-o grotă de pe Muntele Cârmei, cu zece morminte. Se discută încă asupra autenticității și semnificației ofrandelor alimentare sau a obiectelor depuse în morminte; exemplul cel mai familiar este acela al craniului feminin de la Mas-d'Azil10, cu ochi artificiali, așezat pe un maxilar și un corn de ren. În paleoliticul superior practica înhumării pare să se generalizeze

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cu ocru roșu sunt înmormântate în gropi unde s-a găsit un anumit număr de obiecte de podoabă (cochilii, pandantive, coliere). Probabil că aceste cranii și oseminte de animale descoperite lângă morminte sunt resturi de prânzuri rituale, adică nu chiar ofrande. Leroi-Gourhan consideră că "mobilierul funerar", adică obiectele personale ale defunctului, este "foarte discutabil" (op. Cit., p. 62). Problema este importantă; prezența unor asemenea obiecte presupune nu numai credința într-o supraviețuire personală, ci și certitudinea că defunctul își continuă activitatea specifică

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
va rămâne inaccesibil. Căci, așa cum scrie Reichel-Dolmatoff, e vorba de "verbalizarea" cimitirului ca "sat al Morții" și "casă ceremonială a Morții", verbalizarea gropii ca "locuință" și "uter" (ceea ce explică poziția foetală a corpului, culcat pe partea dreaptă), urmată de verbalizarea ofrandelor ca "alimente pentru Moarte", și prin ritualul "deschiderii" și "închiderii" "casei-uter". Purificarea finală prin circumvalație rituală desăvârșește ceremonia. Pe de alta parte, comunitatea Kogi identifică Lumea - uterul Mamei Universale - cu fiecare sat, fiecare casă cultuală, fiecare locuință și fiecare mormânt

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sat, fiecare casă cultuală, fiecare locuință și fiecare mormânt. Când șamanul ridică de nouă ori cadavrul, el semnalează întoarcerea corpului la starea sa foetală, parcurgând, în sens invers, cele nouă luni de gestație. Și pentru că mormântul este asimilat cu lumea, ofrandele funerare primesc o semnificație cosmică, în plus, ofrandele, "hrană pentru Moarte", au, de asemenea, un sens sexual (în mituri, vise și în regulile de căsătorie, actul "mâncării" simbolizează, la triburile Kogi, actul sexual) și, prin urmare, constituie 6 "sămânță" care

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
mormânt. Când șamanul ridică de nouă ori cadavrul, el semnalează întoarcerea corpului la starea sa foetală, parcurgând, în sens invers, cele nouă luni de gestație. Și pentru că mormântul este asimilat cu lumea, ofrandele funerare primesc o semnificație cosmică, în plus, ofrandele, "hrană pentru Moarte", au, de asemenea, un sens sexual (în mituri, vise și în regulile de căsătorie, actul "mâncării" simbolizează, la triburile Kogi, actul sexual) și, prin urmare, constituie 6 "sămânță" care o fertilizează pe Mamă. Scoicile sunt încărcate de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Salzofenhoehle (Alpii austrieci) trei cranii de urs așezate în nișe naturale ale peretelui alături de oase lungi orientate de la est către vest. Întrucât aceste depozite păreau intenționale, savanții s-au străduit să le descifreze semnificația. Al. Gahs le-a comparat cu ofranda de jertfă a primei vânători (Primitialopfer) adusă de anumite populații arctice unei Ființe Supreme. Ofranda consta exact în așezarea pe niște platforme a craniului și oaselor lungi ale animalului doborât; se ofereau divinității creierul și măduva animalului, adică părțile cele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lungi orientate de la est către vest. Întrucât aceste depozite păreau intenționale, savanții s-au străduit să le descifreze semnificația. Al. Gahs le-a comparat cu ofranda de jertfă a primei vânători (Primitialopfer) adusă de anumite populații arctice unei Ființe Supreme. Ofranda consta exact în așezarea pe niște platforme a craniului și oaselor lungi ale animalului doborât; se ofereau divinității creierul și măduva animalului, adică părțile cele mai apreciate de către vânător. Această interpretare a fost acceptată, între alții, de către Wilhelm Schmidt și

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de "depozit" să se regăsească în numeroase peșteri, în nișe plasate la mai mult de un metru înălțime. De altfel, Leroi-Gourhan recunoaște că "modificări făcute de om sunt probabile în câteva cazuri" (p. 31). În orice caz, interpretarea depozitelor ca ofrande aduse Ființelor Supreme a fost abandonată, chiar de către partizanii lui W. Schmidt și W. Koppers. Într-un studiu recent asupra sacrificiilor la paleantropi, Johannes Maringer a ajuns la concluziile următoare: 1) la nivelul paleoliticului inferior (Torralba, Ciu-Ku-tien, Lehringen), sacrificiile nu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
la vânătorii arctici contemporani. Prin el însuși, depozitul nu este decât expresia unt intenționalități magico-religioasesemnificațiile specifice ale acestui act ne devin accesibil grație informațiilor comunicate de către membrii societăților respective. Se poate afla, eventua astfel dacă oasele lungi și craniile reprezintă ofrande aduse unei Ființe Supreme sau unui Stăpâ al Animalelor sau, dimpotrivă, dacă ele sunt conservate în speranța că vor fi reacoperite c carne. Chiar această ultimă credință este susceptibilă de interpretări diverse: animalul "renaște grație Stăpânului Animalelor, sau "sufletului" care

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
din lemn, numite dzuli. În triburile în care dzuli sunt feminini, acești "idoli" reprezintă strămoașa mitică din care se presupune că au descins toți membrii tribului: ei protejează familiile și locuințele, și la întoarcerea din marile vânători li se prezintă ofrande de arpacaș și de grăsime. Și mai semnificativă este descoperirea făcută de M. M. Gherasimov la Mal'ta, în Siberia. E vorba de un "sat" ale cărui case dreptunghiulare erau divizate în două jumătăți, cea din dreapta rezervată bărbaților (nu s-

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Europei, în depozitul de nămol al unei ape stătătoare din Stellmoor, lângă Hamburg, A. Rust a găsit resturile a doisprezece reni întregi, scufundați, cu pietre în pântece sau în cușca toracică. Rust și alți autori au interpretat acest fapt ca ofrandă de jertfire a primului vânat adusă unei divinități, probabil Stăpânului Animalelor. Dar H. Pohlhausen a amintit că eschimoșii își conservă proviziile de carne în apa înghețată a lacurilor și a râurilor 1. Totuși, după cum recunoaște însuși H. Pohlhausen, această explicație

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Europa Septentrională până în India 2. Lacul de la Stellmoor era probabil considerat "loc sacru" de către vânătorii din mezolitic. Rust a cules din zăcământ numeroase obiecte: săgeți din lemn, unelte din os, topoare cioplite din coarne de ren. Probabil că ele reprezintă ofrande, cum este cazul obiectelor din epoca bronzului sau a fierului găsite în unele lacuri și mlaștini din Europa Occidentală. Desigur, mai mult de cinci milenii despart cele două grupe de obiecte, dar continuitatea acestui tip de practică religioasă este neîndoielnică

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de la Cătai Hiiyiik (~ 7000), în Anatolia, care au precedat - și probabil au influențat - cultura preceramica din lerihon, indică existența unor credințe similare. Cultul craniilor este amplu atestat la Hacilar. La Cătai Hiiyiik, scheletele erau îngropate sub pardoseala caselor, însoțite de ofrande funerare: bijuterii, pietre semiprețioase, arme, textile, vase de lemn etc.38 în cele patruzeci de sanctuare dezgropate până în 1965 s-au găsit numeroase statuete în piatră și în argilă. Principala divinitate este zeița, prezentată sub trei aspecte: femeie tânără, mamă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și pare să fie creația unei populații coborând din nord, poate din fugarii de la Hacilar și Cătai Hiiyiik. Complexul religios de la Teii Halaf nu diferă prea mult de culturile care ne-au reținut până în prezent. Morții erau îngropați însoțiți de ofrande, printre care figurine din lut. Taurul sălbatic era venerat ca epifanie a fertilității masculine. Imagini de tauri, bucranuri [motive ornamentale figurând capete de taur descărnate - nota trad.], capete de berbeci și securea dublă aveau, desigur, un rol cultual, în legătură cu zeul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ultimul snop este îngropat și se cheamă "Bătrânul", adică poartă același nume pe care-1 avea și în vremea Egiptului faraonic. Grâul fiert care este oferit la funeralii și parastase în România și în Balcani se cheamă colivă. Numele (Kollyvă) și ofranda sunt atestate în Grecia antică, dar obiceiul este, desigur, mai arhaic (se crede că îl regăsim în mormintele de la Dipylon). Leopold Schmidt a arătat că anumite scenarii mitico-rituale, încă în vigoare la țăranii din Europa Centrală și sud-Orientală la începutul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pentru a servi pe zei, care, înainte de toate, aveau nevoie să fie hrăniți și îmbrăcați 5. Cultul era conceput ca un serviciu al zeilor. Totuși, chiar dacă oamenii sunt servitorii zeilor, ei nu sunt sclavii lor. Sacrificiul constă mai ales în ofrande și în omagii. Cât privește marile sărbători colective ale cetății, celebrate cu prilejul Anului Nou sau al ridicării unui templu, ele au o structură cosmologică. Raymond Jestin insistă asupra faptului că noțiunea păcatului, a elementului expiator și ideea "țapului ispășitor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
celebru, "Dialog despre mizeria umană", care a fost numit "Ecleziastul babilonian", este și mai deznădăjduit: "Oare leul cel mândru, care sfâșie carnea cea mai bună, oferă tămâie ca să potolească mânia zeiței? Cât despre mine, am întârziat eu oare să aduc ofrandă? [Dimpotri vă], m-am rugat zeilor, am adus jertfele cuvenite zeiței." (r. 51 sq.) Din copilăria sa, omul drept s-a străduit să înțeleagă gândirea zeului, cu umilință și pietate a căutat-o pe zeiță. Totuși "zeul mi-a adus

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cățărându-se pe o scară (365,390,971 sq., 2083). În timpul ascensiunii sale, regele este deja un zeu, de o esență total diferită de seminția oamenilor (650, 809) jl. Totuși, înainte de a sosi la lăcașul ceresc din răsărit, numit "Câmpiile ofrandelor", faraonul trebuia să treacă prin câteva încercări. Intrarea era apărată de un lac cu "țărmuri sinuoase" (Pir., 2061) și luntrașul avea puterea unui judecător. Pentru a fi admis în barcă, trebuia să fi îndeplinit toate purificările rituale (Pir., 519, 1116

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
un ceas." Numai faptele omului rămân cu el. Prin urmare "nu fa răul", în loc de a ridica un monument de piatră "acționează astfel încât monumentul tău să dureze prin dragostea pentru tine". "Iubește întreaga lume!" Căci zeii prețuiesc dreptatea mai mult decât ofrandele. "Consolează-1 pe cel care plânge; nu urgisi văduva. Nu despuia pe nimeni de averea tatălui său. Nu pedepsi pe nedrept. Nu ucide!"43 Un anumit vandalism îi consternase întotdeauna pe egipteni: oamenii distrugeau mormintele strămoșilor, azvârleau trupurile și răpeau pietre

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
o declarație de nevinovăție, impropriu denumită "confesiune negativă": Nu am săvârșit nedreptatea față de oameni. Nu 1-am blestemat pe Zeu. Nu 1-am sărăcit pe cel sărac. Nu am ucis. Nu am pricinuit nimănui durere și suferință. Nu am micșorat ofrandele de hrană aduse în temple etc. Sunt pur. Sunt pur. Sunt pur. Sunt pur". Mortul se adresează celor patruzeci și doi de zei care constituie tribunalul: "Salut vouă, zeilor de aici! Eu vă cunosc, va știu numele. Nu voi cădea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
activității lor religioase, în culturile protoistorice ale Europei Centrale, ca și în Orientul Apropiat antic, separarea dintre cei morți și cei vii era prescrisă în modul cel mai strict. Cultul megalitic al morților implica, în afară de diferite ceremonii (procesiuni, dansuri etc.), ofrande (alimente, băuturi etc.), și sacrificii săvârșite lângă monumente și prânzuri rituale deasupra mormintelor. Un anumit număr de menhiri au fost ridicați independent de sepulturi. Foarte probabil, aceste pietre constituiau un fel de "substitute ale corpurilor", în care se întrupau sufletele

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]