1,335 matches
-
care chiar poate să poarte bermudele astea, a anunțat cu glas tare Hope, una dintre asistentele de modă, care avea enorma greutate de patruzeci și șapte de kilograme la un metru optzeci, și a pus pantalonii pe lângă ea, cu un oftat. Ăștia ar face să-mi pară curul și mai enorm decât e. — Andrea, mi s-a adresat prietena ei, o fată pe care nu o cunoșteam prea bine și care lucra la accesorii, te rog, spune-i tu lui Hope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i se adunau pe gît și-i udau gulerul. Nu făcea nici o Încercare să le oprească; stătea cu mîinile atîrnîndu-i În poală, cu degetele curate și butucănoase contractîndu-i-se din cînd În cînd, Își reținea mereu răsuflarea și expira cu un oftat care-i zguduia tot trupul. — Dragă Horace, insista domnul Leonard, asupra ta nu are putere nici o altă minte. Resping orice putere a gîndurilor provocatoare de dezordine. Dezordinea nu există. Afirm puterea armoniei asupra ta și a fiecărui organ din tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spună. Niciodată nu mi-am imaginat... Își ridică o mînă și se frecă la ochi. Apoi continuă obosită: eram mîndră, asta-i tot. Asta era. Am fost mîndră și singură. Eram al naibii de singură, dacă vrei să știi adevărul. Scoase un oftat lung și destul de aspru și se uită din nou peste umăr. Oare mai contează ce ți-am spus? Pentru mine, nu. Dar dacă vrei să terminăm toată chestia... — Nu, zise Helen. Nu dorea asta. Și era speriată că Julia pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scărilor, Îmi trag răsuflarea și Înjur În tăcere casele astea londoneze Înalte și Înguste. Cum stau În fața ușilor de la camerele copiilor și e liniște, pot auzi cele două feluri ale lor distincte de a dormi - sforăiturile lui de purceluș și oftaturile ei de prințesă. Când nu pot să dorm, și credeți-mă, aș visa somn dacă mintea mea nu ar fi plină de o groază de alte lucruri decât de vise, Îmi place să mă furișez În camera lui Ben, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cocteilul de mâine. Mă simt atât de singură atunci când Barbara și Cheryl sporovăiesc În bucătărie, În ciuda faptului că sunt și eu acolo. Îmi dau seama că așa este de secole. Femeile Își văd de treabă și schimbă priviri complice și oftaturi indulgente În ceea ce privește bărbații. Dar nu am devenit niciodată membră a Lojei Șorțurilor; nu cunosc codul, parolele, strângerile de mână speciale. Mă aștept de la un bărbat - bărbatul meu - să facă muncă de femeie, pentru că dacă el nu face asta, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mami, care nu e lângă el ziua, e disponibilă pentru giugiuleli nocturne. Creierul e dispus să se dea jos din pat, dar trupul refuză ca un adolescent morocănos. Lângă mine, Richard e pe spate, cu mâinile Împreunate pe piept, scoțând oftaturi impresionante. Doarme ca un bebeluș. (De unde dracu’ o fi venind expresia asta?) Urcând pe scări, mă simt ca și cum aș avea catalige prinse de picioare. De pe fereastra din dreptul platformei scărilor pot distinge terasele caselor din partea de jos a grădinii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care ar prefera să nu-și Împartă bucățile de baghetă caldă cu Ben, căruia Îi curge saliva din gură? Marea Britanie nu e Încă o țară pentru copii mici: aventurați-vă prea departe de Pizza Express și veți da peste aceleași oftaturi pline de reproșuri pe care mi le amintesc de când eu și Julie eram mici. Ne hotărâm asupra unui local prăpădit plin de alți părinți aflați și ei În vacanță, la fel de agitați și de neodihniți ca noi, și ne Îndreptăm spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
coase. Să-l coase? Dumnezeule. Îmi dreg vocea și-ncerc să găsesc acel registru dulce, liberal, În care un ordin sună ca o sugestie. Ar putea Paula să-l ducă pe Ben la spital? Pentru orice eventualitate. Se aude un oftat adânc și-apoi cum Îi spune lui Ben să pună ceva jos. De la distanță, tonul persoanei care are grijă de copiii tăi pare sardonic, detașat. Și ce mă Îngrijorează cel mai tare e că sună ca tonul cuiva care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
săptămână. Și toate astea nu sunt din vina nimănui, dar eu și sora mea trăim acum Într-o atmosferă de Învinovățire și vinovăție. O Întreb pe Julie dacă i se pare că mama ar trebui să meargă la doctor, iar oftatul ei traversează Munții Pennine, doborând la pământ copacii În calea lui. Mama nu vrea să mă asculte, spune ea. Dacă te deranjează așa de tare, de ce nu vii chiar tu aici să-i spui? Îi explic ce program ocupat am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În casă și m-am dus până la serviciu. Treabă de făcut. Nu pot să mai aștept. Nu o să-mi ia mult. Douăzeci de minute, poate patruzeci cel mult. Nici n-o să simtă că am plecat. În birou e liniște, cu excepția oftaturilor și opintelilor mașinilor care fac dragoste Între ele În semiobscuritate. Fără să fiu distrasă de nimic, dau randament mare; cifrele se adună sub degetele mele, o armată de furnici care mărșăluiesc În coloane. Trimit raportul trimestrial, sting ecranul și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gem. De fapt, refac gem, dacă tot vrei să știi. La școală la Emily are loc o serbare cu tema mâncăruri tradiționale și trebuie să ducă ceva englezesc. Și nu puteai să cumperi ceva de dimineață? Nu, Rich, nu puteam. Oftatul lui sună mai mult a mârâit. —Doamne, de câte ori trebuie să trecem prin asta? Ți-am zis, trebuie să Înveți să mai lași de la tine. Dacă există femei care muncesc așa de mult cum faci tu, Kate, ceilalți oameni vor trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la care ai vrea să participi și tu, piscine gonflabile răcoroase În care ai vrea să intri cu picioarele goale, conuri cu Înghețată ale căror șiroaie de vanilie ți-ai dori să le lingi. Paula lasă să-i scape un oftat lung și complicat. Spune că nu s-a simțit prea bine În ultima vreme și mai e și povestea cu șobolanul, desigur, care a supărat-o foarte tare. Dar nu a vrut să-mi fac eu griji pentru că „știu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-ți face sânge rău. Trebuie că m-am schimbat la față, pentru că a adăugat: — Nu fi prea dură cu tatăl tău, iubito. —De ce nu? El a fost dur cu noi. Ciuuu. Ciuuu. Fierul de călcat și mama mă ceartă Împreună cu oftaturile lor blânde. Nu-i e nici lui ușor. E la fel de deștept, dar nu a avut ocaziile pe care le-ai avut tu. În familia tatălui tău, nici nu Încăpea vorbă să meargă cineva la colegiu. Întotdeauna l-a atras medicina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să nu uiți să afli ce fel de geantă vrea mama lui Zach. —Ei bine, unora dintre noi le e scris să meargă la vânzările Chanel, iar altora la vânzările de diamante. Asta-i roata norocului, spuse Julie cu un oftat. Era în culmea fericirii. Biata Lara. Trebuie să-și revizuiască sistemul de valori. Vreau să spun, cineva bun la suflet chiar că trebuie s-o avertizeze că, dacă nu-i atentă, o să devină una dintre cele mai superficiale fete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mi deschid ochii. Mă simțeam ca un calup de brânză de Brie care a fost lăsat prea mult timp afară din frigider. O dată la câteva minute, simțeam un junghi de parcă mă împungea un ac chiar deasupra sprâncenei drepte. Tăcere. Câteva oftaturi. Apoi: —Dumnezeule, uită-te la ea. Arată total ana, dar nu în sensul de supermodel, ci mai mult în sensul negativ de Karen Carpenter. Îâ-âh. —Se pare c-a apărut la ușa lui Julie la ora cinci dimineața plângându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din nou. Nici o schimbare. În următoarele zece minute am încercat să pornesc mașina fără nici un rezultat. Învinsă, am lăsat mașina să ruleze spre marginea drumului tivit cu iarbă. M-am dat jos și m-am proptit de capotă cu un oftat indispus à la Kelly Osbourne. Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un semn de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu deltaplanul ăla mi s-a părut destul de amenințătoare. Și cu motociclistul. Estrella de Mar e mai periculoasă decît s-ar crede. Mă pofti În vestibul și aruncă o privire suspicioasă către strada pustie Înainte de a Închide ușa. Scoase un oftat slab, amestec de ușurare și resemnare, cînd se uită la pereții goi, pe care se profila doar umbra zigzagată a grătarelor care acopereau ferestrele dinspre grădină, transformîndu-le În grilaje de cetate. Siluetele noastre se mișcau pe fundalul lor ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ies cu ele din cameră. Intru în bucătărie și le arunc fără nici o urmă de ezitare la coș. în același moment mi se pare că se clatină pardoseala cu mine. Ca și cum monstrul nevăzut din bucătărie ar fi scos un prelung oftat de ușurare. Apoi înțepenește totul în nemișcare. E o liniște deplină în apartament. Nu știu ce fac ai mei. Și zău că nici nu mă interesează în acest moment! Simt că mă sufoc și că am neapărată nevoie de aer. Ies pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai atingă pământul, înălțându-se tot mai sus, înspre o spărtură de un albastru nefiresc de pur din cerul nefiresc de întunecat. 8. Clara se trezi cu un icnet de spaimă, pipăindu se cu degete înfrigurate. își recunoscu cu un oftat de ușurare pielea, își recu noscu pomeții și forma ochilor. Privi mirată în jur. Domnul Ionescu dormea liniștit lângă ea, sforăind ușor. „Am visat“, își spuse. „Mi-a revenit visul din avion. Numai că, de data asta, m-am trezit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se priveau în ochi, fără să-și vorbească. Pescărușul solitar, care se oprise brusc din mărșăluiala lui când valul cel obraznic se năpustise asupra Clarei, își reluă, imperturbabil, pendularea pe dig. Clara se uită la ceas, apoi coborî cu un oftat de pe piatră. Era destul de târziu și trebuia să ajungă neapărat la galerie, doar de asta venise la mare. Pescărușul îi aruncă o privire scrută toare și apoi se înălță în aer, plutind cu aripile întinse înspre larg. Clara îi urmări
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
partid și de președintele colectivei, își așternu culcuș de trifoi sălbatec, rupt cu mâna din fostele răzoare și, deschingându-și chimirul de piele, se pregăti să apere neabătut proprietatea socialistă, de sabotajele posibile ale rămășițelor reacționare, întinzându-se, cu un oftat de mulțumire, în cuibul lui verde. Nu se mai clinti, de atunci, din Baisa, stând mereu în preajma Pepenoaicei și salvgardându-i însușirile viitoare, prin fioroase măscări, de avidele râvniri ale copiilor puși pe furat, ca și de poftele cu dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din toropeala nopților îndelungi Deci eu, iar m-am rugat de el să tacă și să mă ierte, deoarece am avut vedenie înșelătoare și să nu-mi bănuiască atâta de mult pentru această greșeală Iar el, sugrumându-și lacrimile și oftatul, s-a aplecat către mine să-mi șoptească la ureche Zicând: nea Ștefan, cât lespede de marmură neagră, asta estem grijă pe suflet la mine Ci eu, căinându-l în sinea mea și părându-mi tare rău de ce făcusem, fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de seamă, una dintre cleioasele frunze, o atinse, mai întâi, cu buzele, pe urmă, o lipi, apăsând delicat pe marginile zgârieturii de pe fața Profesorului. Prea bunule Vânător O'Piatră, îți mulțumesc! suspină alinat Profesorul, lăsându-și iar pleoapele, cu un oftat de ușurare și de recunoștință. După unele clipe de tăcere, deschise din nou ochii, adulmecând o incertă boare de probabilă apropiere a cuiva. I se păru, mai întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un om de afaceri egiptean, dăduse faliment în afacerile care le învârtea prin România și grăbit fiind să plece făcuse o propunere a unui preț de vânzare mai mult decât convenabil lui Marius. Își aruncă neglijent cizmele și scapă un oftat de mulțumire atunci când intră cu tălpile dureroase ale picioarelor în moliciunea plăcută a covorului gros. Trage draperiile și lumina puternică a zilei dezvăluie mobilierul acoperit cu huse protectoare. Privește în jur. Interiorul nu arată nici îmbâcsit, nici prăfuit, pare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu m-am obișnuit. Încă nu reușesc să scap de sentimentul că ultimii doi ani am trăit viața confuză a unui amnezic și nici acum nu-mi vine a crede că sunt acasă. Și acolo... cum...? întreabă Smaranda într-un oftat. Pentru câteva clipe Marius simte o sfârșeală puternică. O paloare accentuată se înstăpânește pe fața lui, ca și cum cuvintele ei ar fi atins o rană insuficient cicatrizată. Apărute în mod spontan, imaginile foștilor săi camarazi i se perindă prin memorie: Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]