1,402 matches
-
uit ce aș putea să iau, încerc să combin, am zile că nu reușesc nici un fel de poză, în alte zile fac numai poze. Și nu știu nici ,de ce" se potrivește.Cîteodată imaginea se dublează, este ca un fel de oglindire a textului, alteori nu are nici o legătură...dar mă gîndesc: cred că acum este bine și rămîne așa. După un timp pozele nu îmi mai plac (le fac mai des decît textele) dar nu mai pot să fac nimic, și
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
cărora a apucat el să se aplece. Cu alte cuvinte, indiferent de disciplina în numele căreia vorbește și indiferent de concluziile la care ajunge, filozoful vorbește mereu despre preferințele și gusturile lui. Atîta doar că o face indirect, prin ricoșeu, adică prin oglindire în afară, iar nu prin introspecție, adică prin întoarcere înăuntru. Și astfel, toate temele pe care le cercetează sînt pretexte de care se folosește pentru a-și pune în lumină propria personalitate, cu remarca obligatorie că mecanismul acesta e cu
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
Noica și al primului Heidegger. Însă, mai aproape de-al doilea Heidegger, Dragomir spune că o astfel de lectură ne permite să înțelegem ceea ce este ascuns, încriptat în comedia lui Caragiale. Nu e vorba de a căuta, euforic și narcisiac, oglindiri ale filosofiei tale în literatura universală, ci de a înțelege, la propriu, ceea ce are acel text literar de spus. Interpretând pe Caragiale, e vorba ,de a avea curajul să vedem și să auzim ce a spus." (Crase banalități..., p. 3
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
e o postură ce substanțializează mesajul estetic al autoarei. Deoarece calitatea de intelectual este, în vederile d-sale, un rod al asocierii dintre rațiune și contemplare. Dacă prima e bizuită pe legile logice, ca obiectivitate și exterioritate, "în sensul de oglindire și autooglindire a unei realități din afara sau dinăuntrul nostru", cea de-a doua se întemeiază pe intuiție și spontaneitate, ca manifestare a unei interiorități personale, "răspunzînd unei exigențe intime de adevăr". Numai coroborarea inteligenței cu sensibilitatea ce contemplă, ferită de
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
Pavel Șușară I. Oglindire... Paralizat de frumusețea propriului său chip reflectat în oglinda apei, Narcis își pierde una cîte una funcțiile umane și se transformă în floare. Excesiva iubire de sine, născută dintr-o contemplație superficială, ar echivala așadar, după cum lasă legenda să se
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
funcțiile umane și se transformă în floare. Excesiva iubire de sine, născută dintr-o contemplație superficială, ar echivala așadar, după cum lasă legenda să se înțeleagă, cu un regres, cu prăbușirea într-un regn inferior. Dar dincolo de această subînțeleasă amendare morală, oglindirea lui Narcis este prima formă de artă realistă, varianta absolută a mimesisului. între model și imagine intervine un complex de factori mecanici care separă esența de aparență și investește convenția cu o funcție de reprezentare. Oricîte subtilități ar interveni mai tîrziu
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
complex de factori mecanici care separă esența de aparență și investește convenția cu o funcție de reprezentare. Oricîte subtilități ar interveni mai tîrziu și oricîte eforturi s-ar face pentru depășirea accidentalului și pentru accesul la tipic și la general, realitatea oglindirii nu va putea fi integral depășită. în centrul oricărei reprezentări se găsește invariabil individul, omul determinat, indiferent dacă el are o stare civilă anume sau este doar proiecția unei ficțiuni. Atletul, zeul, filosoful, poetul tragic, liric sau epic, oratorul, omul
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
vede în apa izvorului, omul se vede pe sine în chipurile pe care le creează și pe care le asociază nenumăratelor sale aspirații. Fie că este artă de for, mozaic, paviment sau statuie, artă de interior sau artă funerară, fenomenul oglindirii funcționează la aceiași parametri. Din antichitatea greco-romană, trecînd prin Renaștere și pînă în timpurile moderne cînd figurația și epica imaginii au intrat în declin, arta europeană a gravitat în jurul acestei autoreflectări. Stilistica s-a schimbat deseori, centrele de interes au
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
se datora, așa cum menționa în eseul pomenit mai sus, nu atât valorii intrinseci a scrisorilor, cât faptului că în acele scrisori s-ar fi putut descoperi, așa cum era la 26 de ani, în momentul, sosirii în Franța. Lipsit de această oglindire retrospectivă îi era greu să reconstituie doar din amintiri și din cărțile proprii, imaginea acelui "nebun fără nebunie", care bântuia insomniac străzile Sibiului, Bucureștilor și apoi ale Parisului. O parte a scrisorilor considerate pierdute, de fapt doar ascunse timp de
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
al hranei// cineva s-a depărtat de foc/ de neaua necesară// somnul se deschide lent ca dintr-o mână/ alunecă-n cimpoiul palmei și răsună// fiul risipitor s-a-ntors/ ucide toți cocoșii otrăvește limpedea fântână// acuma toți își văd în apă/ oglindirea putredă și spână.” (p. 56) Un estetism vintage definește până la virgulă această direcție inițială. După 2000, mai precis în ciclurile Grădini (2000-2005) și Lispoeme (2000), ceva esențial se schimbă în poezia lui Alex. Leo Șerban. Ce anume? Aș zice că
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
criptic, prin intermediul plantelor și al vietăților. Planul doi, care ocupă, milimetric, partea superioară a pînzei, aduce în scenă cinci tablouri. Dar atenție! Se citește de la dreapta înspre stînga. Să însemne asta, oare, că ceea ce ne înfățișează Cranach este doar o oglindire a Paradisului? Firește că, pînă la un punct, este o ipoteză absolut valabilă. Ce altceva e un tablou decît o oglindire, o viziune, o străfulgerare pe o pînză? Dar, dacă am accepta că trebuie să mergem la Kunsthistorisches Museum dotați
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
atenție! Se citește de la dreapta înspre stînga. Să însemne asta, oare, că ceea ce ne înfățișează Cranach este doar o oglindire a Paradisului? Firește că, pînă la un punct, este o ipoteză absolut valabilă. Ce altceva e un tablou decît o oglindire, o viziune, o străfulgerare pe o pînză? Dar, dacă am accepta că trebuie să mergem la Kunsthistorisches Museum dotați cu o oglindă, atunci s-ar inversa și scena din prim-plan. Venind din dreapta, Dumnezeu, cu mîna dreaptă, i-ar admonesta
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
Mai mult însă decât o "căutare a timpului pierdut" și luminiscent, Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită îmi pare povestea autenticistă (din punctul de vedere al "exuvierii" de sine și al oglindirii unei perioade istorice, pentru că altfel, fiind un calofil, autorul este departe de "gradul zero al scriiturii") a unui căutător al Luminii, în genere. Lumina este o constantă tematică și o metaforă obsedantă a cărții lui Gabriel Chifu: lumina dez-mărginește calafatul
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
risipește visător, ci amestecă obiectele, le malaxează, ordonează resturile lor cu voluptatea sado-masochistă a unei ordini antinaturale. Nu risipirea, difuziunea delicată a eului dat îl interesează, ci restructurarea, care, deformînd și descompunînd datele realului, conferă acestui eu frămîntat șansa unei oglindiri inedite. Că într-o oglindă concava sau convexa, el se poate contemplă prin "spargerea" nu doar a ordinii naturale, ci și a propriei sale ordini. Miron Kiropol e un bard de tip rimbaldian. Construcția să e o formă de nimicire
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
nu poate fi altfel decît frumoasă sau măcar seducătoare, din moment ce poate să provoace gelozia) duce la schizofrenie. Dar de fapt, chiar este și un act - incipient - de narcisism - nu numai o manifestare de schizofrenie -, dat fiind că victima (obiect al oglindirii) este pînă într-atît sedusă, încît, copleșită, deviază de la calea simplă a adevărului ce sare-n ochi. Ea evită să-și aproprieze chipul "inamic" pe care-l vede în oglindă, pentru că de la apropriere la seducție (sau, poate, invers - în poveștile cu
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
jurnale și reviste-magazin, cu scopul unic și mărturisit de a se reflecta pe sine, propria creație și propria viziune despre lume. Desigur că și povestea credibilității operei, așa cum a fost (s)pusă de autorul-demiurg (Dumas, în ocurență) ține tot de oglindire. Însă acum vorbim despre oglindă, obiect fizic și metaforă palpabilă, al cărei referent-cu-mii-de-forme ne reflectă (și ne îndeamnă la reflecții) infinit, pe fiecare dintre noi, în viață. În viață și nu tocmai. Sau nu chiar. Fiindcă exact în momentul în
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
ești mort. De fapt, nimic mai fals - spune Dumas, în scriitura sa atît de criptic-metaforică, încît apare, de aproape două secole, de o banală transparență (sau, invers, în discursul său atît de simplu, încît atinge profunzimile esențiale). Întîi, pentru că orice oglindire a sinelui e doar o viziune. Tot a sinelui, asupra sinelui. Ca orice exces, și acela al lui Narcis duce la vertij, la nebunie. Salvarea vine nu de la sine, ci de la Celălalt. Deopotrivă prieten și dușman. Ludic pervers sau sincer
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
drumul spre geometrie, poetul constată că totuși, ultimul nivel găsit nu e geometria. (“Gheața, geometria/ există undeva, fără-ndoială,/ și se vor topi și îndoi în noi,/ Cu siguranță, într-o zi”.) Ceea ce stă dincolo de orice poem, metaforă, dincolo de orice oglindire în geometrii și forme perfecte este, deocamdată, ființa de carne și sînge. Imperfectul este, iată, cel constructiv, cel perfectibil, nu încă geometricul, linia pură. Umanul imperfect și el, hélas! construiește, scrie, întreabă, el se îndeletnicește cu imperfectul tuturor Gramaticilor, el
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
Ion Vartic, ei fotocopiază pe ascuns, ajutați de Mona Balotă, manuscrisele pe care nu dorea nicicum să le publice acest Kafka român, „un torturat, cu o inteligență uimitoare și un patetism refulat”. Sunt, cu toții, oameni ce ilustrează un tip de oglindire, indivizi care aplică formule de intuiție ideală pentru Marta Petreu. În fond, avem de-a face cu imagini ale memoriei afective prinse în verbialități suave, căci numai așa funcționează mecanismul interior al Martei Petreu. Galeria de personaje din Biblioteci în
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
și explică doct tablouri abstracte. Din această schemă deopotrivă parabolică și parodică a istoriei contemporane, realitatea cotidiană a României nu poate apărea decât refractată, distorsionată. Narațiunea "browniană", despre care se vorbește înspre finalul romanului, ar fi astfel "cea mai adecvată oglindire a zilei de azi". În cuvintele Filofteiei Năsturel, "tâmpeniile mele, absurditățile... pe care le-am spus n-ar fi putut exista fără o realitate care le-a căcat... Pardon!..." (p. 359). și adevărul convex al lui Sebastian Tufiș duce într-
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
adevărul unui pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte vîrste, aidoma unor vise. * În casa modestiei nu există oglinzi. * Oboseala conținută în orice recunoaștere, în orice oglindire. * O demnitate rușinoasă: cum de are parte numai de insuccese? * Complexul adevărului, care, cîteodată, se simte prea sărăcăcios în raport cu luxoasa mistificare, înaripată de fantezie. * Bețivii spun că nu izbutesc să se trezească pentru a începe o beție. Cît de liniștit
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
Un apetit enciclopedic sălășluiește în poetul care, voindu-se pe sine cosmic, nimic din ce e în cosmos nu-i e străin. Căci el nu urmărește în poemul său doar realul, de la viețuitoarele mării la uneltele oamenilor mării, ci și oglindirea acestui real în cultura umanității întregi. Marea, simplă în materialitatea ei, devine dublă reflectîndu-se în conștiința poetului, triplă și multiplă prin reverberațiile ei în oglina trecutului omenirii". Grandilocventul, așa de decorativul Malraux, îl umple de entuziasm: "Îmi place să-l
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
carnasierilor, pregătite să țâșnească din ascunzătoare la jugulara victimei, gata s-o devore în câteva minute. Resursele de animalitate nu diminuează o dată cu urcarea în ierarhie, ci dobândesc o forță distructivă parcă invers proporțională cu trecerea anilor. Analizați comportamentul public - adică oglindirea în privirile celorlalți - al lui Ion Iliescu și aveți o bună ilustrare a faptului că pentru mult prea mulți indivizi confruntarea cu sine e doar o pauză între două asalturi nemiloase asupra celorlalți. "Oglinzile și împreunarea omenească sunt abominabile, fiindcă
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
avanscena atelierului, înainte de a porni spre piețele publice. La vernisare, criticul de artă Alexandra Titu remarca vigoarea plastică prin care Dumitru Șerban readucea în cotidian viziunile unei copilării primordiale, când carele țărănești, care traversau câmpiile dunărene, nu erau altceva decât oglindirea Carului Mare și a Carului Mic de pe bolta cerească. Reprezentările plastice ale acestora ar putea fi, într-o accepție clasificată drept postmodernă, ca pure instalații. Altfel nici nu ne-am fi putut apropia de alte imagini descoperite pe filmele de la
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
cărui descriere se află un detaliu cel putin bizar. Autor: Dinu Andreea Iulia La capitolul experiență în câmpul muncii, tânărul a scris faptul că a fost "dealer de marijuana și un tip abject" între anii 1994-2004. Un CV este o oglindire a activității profesionale, o biografie a acesteia. Câmpul muncii solicită experiență pentru fiecare aplicant în căutarea unui job. De cele mai multe ori candidații nu sunt acceptați deoarece nu se ridică la standardele angajatorilor sau pur și simplu nu beneficiază de experiența
CV-ul care a şocat un angajator - FOTO () [Corola-journal/Journalistic/80947_a_82272]