1,402 matches
-
strămoși și urmași: degradarea. " Când am urcat prima dată în casa unde stă Baroni...religie a liniștii". Refugiindu-se în spatele unui simbol al statorniciei calme, Antipa încearcă să exorcizeze fascinația malefică pe care o exercită asupra lui prefacerile, repetițiile, lanțul oglindirilor și al transformărilor. Ascendența prestigioasă a casei Baroni îi dă frisoane, iar oglinda mătușii (în golul căreia apare, din când în când, "fața gălbuie, șireată, a bătrânului Su Cio", sosia lui) îl umple de o "teroare" cu greu refulată. Ca
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cu celelalte culte. Demersul de decelare a trăsăturilor esențiale ale "creștinismului românesc" se poate realiza, în concepția lui Simion Mehedinți, fie printr-un recurs analitic la matricea identitară, folclorul național, fie prin, ceea ce am numi astăzi, perspectiva imagologică, aceea a oglindirii în ochii străinilor a viziunii religioase a poporului român. Autorul pleacă de la presupoziția corectă a existenței în spațiul românesc a celor două ramuri esențiale ale creștinismului: Ortodoxia și Catolicismul la care se adaugă luteranismul, deși am prefera termenul de protestantism
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pliază pe modul cognitiv al omului decăzut. Inapt de a cunoaște adevărul prin intuiție, omul decăzut trebuie să se mulțumească cu percepția reflexului său pe calea virtuții și a cercetării. Conform tradiției scripturistice, îngerii care văd mereu chipul Tatălui, sunt oglindirea Chipului pe care îl privesc. Prin urmare, cine contemplă chipurile angelice, surprinde, în lumina lor, chiar oglindirea. Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii acestui joc de oglinzi, prin intermediul cărora se poate
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
să se mulțumească cu percepția reflexului său pe calea virtuții și a cercetării. Conform tradiției scripturistice, îngerii care văd mereu chipul Tatălui, sunt oglindirea Chipului pe care îl privesc. Prin urmare, cine contemplă chipurile angelice, surprinde, în lumina lor, chiar oglindirea. Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii acestui joc de oglinzi, prin intermediul cărora se poate pătrunde în spațiul transcendenței. Modelul călugărului ca imitatio angeli devine simbolul permanent în literatura patristică 13. Problematica
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de aceea celor existente - și ele aduse laolaltă dintr-un câmp mai larg al problematicilor specifice medievalității - li se adaugă în acest peisaj al ideilor câteva referitoare la fenomenul în sine, nu la o perioadă anume. Speculum mundi desemnează aici oglindirea lumii medievale în texte ale perioadei respective - deși studiul se putea extinde și către imagini vizuale sau către celelalte tipuri de mărturii. Ne interesează însă acum scriitura care reflectă, fie și fragmentar, nu doar istoria, ci și imaginarul colectiv; precum
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
doar de text, ci imaginarul colectiv, hrănit de acțiunea și de discursul puterii, dar îmbogățit și de interpretările comunității; coerent, deși păstrat în forme culturale orale, dar având și rol politico-religios și simbolic. Textul și imaginea rămân de aceea simple "oglindiri", nu au devenit obiectul de analiză în sine. Discutarea "descendenței" românești politice și religioase din modelul bizantin se sprijină aici pe bibliografia de specialitate consacrată problemei. Contribuția cercetării de față în această direcție constă în identificarea în textele-martor a unor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reflexe de mentalitate (Fonio 16), constituie cele două fețe ale "textului-monument", care adună în el semnificații ale trecutului și deține resurse pentru o reintegrare viitoare a sa. Discursul public și imaginarul colectiv garantează pentru identitatea comunității, în măsura în care împreună sunt o oglindire a ei, dar și o sursă imaginativă pentru realitate. Imaginarul medieval (românesc) poate fi citit, în consecință, ca un sistem discursiv prin care comunitatea își proiectează în oglinda timpului identitatea completă și imaginea despre sine, așa cum ea dorește și poate
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sălbăticiunilor în timpul ciumei (în Letopisețul Anonim al Moldovei), legenda descendenței hunilor din fauni (în pseudo-Nicolae Costin). Toate acestea sunt exemple ale imaginarului, care își află și o altă întruchipare în sbornicele-manuscrise, în Erminii și în cartea populară Întrebări și răspunsuri, oglindire a nevoii de mister și de lucruri exotice. Din nou imaginarul cult se dovedește a fi consonant cu cel folcloric, răspunzând unei curiozități fanteziste, unei ... înclinații spre gratuitate și neobișnuit, unei dorințe de a ieși de sub tirania banalității, ternului și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
chiar răspunsul căutat. Instinctul de apărare al ființei în fața imaginilor multiplicate (incontrolabil și amenințător) ale celuilalt și ale propriului sine a provocat adesea mișcări de contestare violentă a iconoduliei. Ființa proiectează/se proiectează în imagine și tot ea își distruge oglindirea, pe care o resimte ca fiind imperfectă, dar mai ales periculoasă prin capacitatea ei de a crea halucinații, uneori complet distructive. Religiile iconoclaste dezvoltă în mod compensatoriu structuri ale imaginarului laic, refuzând nu imaginea în sine (mentală sau vizuală), ci
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
chiar dacă imaginea religioasă a fost retrasă și negată, temporar sau definitiv, din clădirile de cult, funcția imaginației și mentalitățile care susțin imaginarul s-au manifestat permanent. Oare afirmarea și negarea imaginii sunt cauzate mai curând de dorința/de frica de oglindire în ea a ființei și a chipurilor alterității sale? Este posibil ca aspectele controversate ale imaginarului să fi apărut din spaima în fața necunoscutului, din noi și din ceilalți? Tot paradoxal, el, imaginarul colectiv, își continuă istoria. Addenda Speculum memoriæ În
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
chiar dacă acest răspuns ar fi insuficient dacă te referi la altă intrigă, de exemplu la un roman de James Bond. În cazul literaturii înalte, poate mai mult decît oriunde altundeva, Henry James are dreptate: Ce este personajul dacă nu o oglindire a evenimentelor? Ce este evenimentul dacă nu o ilustrare a personajelor? (1963: 80) Îl putem atunci urma pe Culler pentru a accepta concepția teleologică a lui Propp cu privire la structura intrigilor - evaluarea acțiunilor rămîne în așteptare pînă la perceperea semnificației lor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care tinerii își țin petrecerile nu este un spațiu prea adecvat, așa cum adecvată nu este nici întreaga amplasare a narațiunii. Dar detaliile referitoare la aceste locații sînt rareori esențiale, deoarece nu contribuie decisiv la desfășurarea acțiunii și rareori reprezintă o oglindire a personajelor. Totuși, în multe romane moderne în care apăsarea mediului artificial (industrializat, tehnologizat, omogenizat) ar putea constitui o temă importantă, cadrul poate fi mai mult decît un element de fundal. Acesta poate fi decisiv - jucînd rolul unui personaj - în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ci chiar în limba română: „Transformările radicale care s-au produs de vreo 12 ani în Republica Moldova au afectat profund toate sferele de activitate ale obștii moldovenești: economică, politică, social-culturală. Desigur, atare schimbări cruciale nu puteau să nu-și afle oglindire în vocabularul uzual moldovenesc, în limba vie care este cel mai sensibil barometru al vieții sociale sub aspect social-istoric și etnopsihologic. Schimbarea nu numai a denumirilor de instituții, organizații, firme, ci și a vectorilor de activitate a acestora, procesele de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
se instalează Între făptura noastră și infinitul firmamentului vizibil și invizibil! - da, În ființele lor rătăcitoare și calme, „bolta” vizibilă, ca și principiile ei, se reflectau Într-o unitate perfectă. Și „falsă”, poate, văzută printr-una dintre acele „refracții” ale oglindirii, care nu e „iluminată” decât de o „refracție” a unei alte minți cercetătoare și Însetate, neliniștite de misterul „realului” și al „ființei”! Și astfel, ei, cei „vechi”, cei de-dinainte-de-Socrate, despre care Nietzsche afirma că erau singurii și adevărații filozofi, după
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mituri protagonistul nu mai este Narcis, ci o altă ipostază a reflexiei sonore Orfeu. Și orfismul a dominat nu numai arta celor vechi, ci a dimensionat diverse estetici până la Maurice Blanchot" (Theodor Codreanu, Eminescu Dialectica stilului, București, 1984, p. 143). Oglindirea eminesciană presupune o oglindă totalizantă, care focalizează atât viziunea spațială, cât și cea temporală, într-o simultaneitate subiectivă, de care au vorbit psihologii moderni. Poetul nostru a fost în egală măsură vizual și auditiv, îndreptându-se către o simultaneitate a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici o altă experiență umană n-o poate face. Theodor Codreanu insistă în mod special asupra caracterului speculativ al ultimei sale cărți. "Lamparia își sfătuiește discipolii să-i citească "fragmentele" în oglindă. Altfel, spune el, vor rămâne fragmente." În altă parte: "Oglindirea. Introducere în cartea creației universale". În partea a doua a volumului. semnificativ intitulată Oglinzi, Theodor Codreanu ni se descoperă în calitate de moralist. Variate principii de conduită orientate de valorile naționale și creștine, de modul de viață tradițional al românilor, de ideile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stilul ("hyperionic") cu maniera ("miticistă"). "Arta este lumea văzută printr-un ochi paradoxal. E anti-lumea". Așa grăit-a Lamparia, referindu-se la transgresarea realului, la realitatea în grad de ficțiune. La acest nivel, se impune, printr-o rară stăruință, leitmotivul oglindirii în accepția unei modernități esențiale, a reinterpretării mitului narcisic, fecund pentru artă (catastrofic pentru morală). "OGLINDIREA. Introducere în cartea creației universale". Precizia minții umane stă în orientarea oglinzilor către un focar unic, calitate prin excelență a geniului, dar și însușire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grăit-a Lamparia, referindu-se la transgresarea realului, la realitatea în grad de ficțiune. La acest nivel, se impune, printr-o rară stăruință, leitmotivul oglindirii în accepția unei modernități esențiale, a reinterpretării mitului narcisic, fecund pentru artă (catastrofic pentru morală). "OGLINDIREA. Introducere în cartea creației universale". Precizia minții umane stă în orientarea oglinzilor către un focar unic, calitate prin excelență a geniului, dar și însușire a celor în stare să focalizeze lumea în oglindă, inclusiv "fragmentele" pentru a deveni coerență. Oglinda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
liceală (Bârlad) și gimnazială (satul Unțești). Așa cum era de așteptat, un număr mare de pagini ne apar ca un veritabil jurnal de lectură ce măsoară pașii acestei deveniri, proză de idei de calitate, unde fiecare carte (considerată) esențială devine optimă oglindire prin care lectorul împătimit descoperă și se descoperă pe sine, convins că "forța cugetării" este "unicul mod al existenței care mă satisface total". Curios, la prima vedere, ne apare faptul că nu sunt evocați aici acei guru din liceu (profesori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sine qua non a oricărei construcții ce-și revendică o "secțiune de aur", "paradoxizare" a lumilor paralele / secante, anticipând noua estetică a secundei jumătăți din secolul al XX-lea, sau estetica paradoxismului (incluzând, bineînțeles, și transmodernismul, în accepțiunea codreniană, dinspre oglindirea postmodernismului din plan "complementar"), paradoxism întemeiat între anii 1960 și 1970 de marii poeți ai Valahimii: Vasile / Vasko Popa (Grebenaț-Serbia, 29 iunie 1922 5 ianuarie 1991, Belgrad) Nichita Stănescu (Ploiești, 31 martie 1933 13 decembrie 1983, București, N. Stănescu lăsându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Orfeu, pe care Barbu îl asociază cu Narcis, cel care taie cu privirea "pe înecarea cirezilor agreste". Codreanu respinge și interpretarea potrivit căreia "jocul secund" ar fi o imitație a imitației în sensul poeticii platoniciene și consideră că, de fapt, "Oglindirea barbiană este un platonism à rebours." (p. 212) Concluzia potrivit căreia "Joc secund e capodopera tragicului senin, la care ajunsese și Eminescu în poemele de maturitate" nu e neapărat nouă, însă demonstrația desfășurată pe parcursul acestei cărți convinge. Explicația criticului pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu prețul propriilor lor vieți, devenind și rămânând eroi mai mult sau mai puțin cunoscuți de urmași, adesea pierduți undeva printre amintirile spulberate de trecerea timpului. Păstrarea acestor documente într-o suită de lucrări literare creează un spațiu ideal de oglindire, reflecție, explorare a celor derulate într-o viață de o importanță considerabilă, pentru cei care vor încerca să se întrebe astăzi sau mâine: „încotro ?”...dar „de unde venim, cine sunt strămoșii noștri ?”... <reflist> Bibliografie Alexandru Mânăstireanu, Călător... prin vâltoarea vremii, vol
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Vicar General în centrele catolice din Moldova, a cărui relație este cunoscută și editată. Vizita s-a început la Bacău pe 12 ianuarie 1643 și s-a terminat la Trotuș pe 12 aprilie. Prezentăm concluzia vizitei care ne oferă o oglindire a situației Misiunii din Moldova acelei epoci: Pe 12 aprilie s-a încheiat vizita spre cinstea și slava lui Dumnezeu, sporirea sfintei credințe și mântuirea sufletelor. Printre locurile și orașele unde se găsesc catolicii sunt 27; biserici în ele sunt
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
cu absolvenții din alte țări; 5) informări politice; 6) întâlniri ale studenților străini cu responsabili din PCR; 7) dezbateri pentru cunoașterea legilor țării; 8) întâlniri trimestriale ale președintelui CUASC cu conducerile asociațiilor studenților străini; 9) organizarea programelor artistice comune; 10) oglindirea în presa studențească a preocupărilor studenților străini; 11) înființarea în căminele cu studenți străini a punctelor de informare și documentare. Au fost aplicate măsurile astea? Ele au fost luateîn '79, înainte să veniți dumneavoastră în funcție. D.T.: Au fost, au
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr. La fel se întâmplă și în alte poeme. În Călin (File de poveste) spre exemplu se dau câteva elemente "concrete" în jurul cărora se desfășoară tot restul, într-o coerență cromatică susținută de oglindire: Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură/ Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură 165. Foarte adesea oglinda lacului este un bogat izvor de translații în domeniul existențialului: Și privind în luna plină/ La văpaia de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]