2,372 matches
-
omului sub piele. Și le-a ajutat să câștige noi teritorii, În defavoarea altora. E cazul plantelor de cultură, precum grâul care, de la un fir-două pe metrul pătrat În stepa strămoșească, a ajuns la cîteva sute pe metrul pătrat de ogor. Ogor care s’a extins mereu, ajutat de omul care tăia pădurea și desțelenea stepa, fără a se Întreba Însă câte alte specii dispar astfel, nu doar Își restrâng arealul; e cazul dropiei, aceea care a inspirat frumoase pagini În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sub piele. Și le-a ajutat să câștige noi teritorii, În defavoarea altora. E cazul plantelor de cultură, precum grâul care, de la un fir-două pe metrul pătrat În stepa strămoșească, a ajuns la cîteva sute pe metrul pătrat de ogor. Ogor care s’a extins mereu, ajutat de omul care tăia pădurea și desțelenea stepa, fără a se Întreba Însă câte alte specii dispar astfel, nu doar Își restrâng arealul; e cazul dropiei, aceea care a inspirat frumoase pagini În literatura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
timp, un altul nu-și poate Împlânta rădăcinile, dar huzuresc antiteticele protozoare. Memoria pământului nu se oprește aici. Adică la ce se Întâmplă În Natura pe care eu o numesc liberă, adică scutită de intervenția omului. Pământul, de astă dată ogor, ține minte cine-l lucrează, dacă o face bine sau rău. Și aici, fac apel la ceva oarecum invizibil: biocâmpul. Păi solul e și neviu - cum Îl percepem - dar și viu, prin vietățile, majoritatea microscopice, care-l populează. Dar partea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
petrol, respectiv săruri minerale, de fapt Soare. Iar biotehnologia e condiționată, atât ca origine cât și ca tehnologie, de biochimie. Desigur, la locul sub Soare avem concurență. Un om nou, În sensul amintit, nu poate Înțelege să Împartă jumi-juma un ogor, o recoltă ori un hambar, cu ceilalți. Tot biochimia furnizează cel mai curat și eficient mijloc, copiind de la Natură arsenalul ce stă la baza alelopatiei, războiul chimic, ascuns ochilor noștri comuni, care reglează conturile Între plante, microorganisme sau Între ambele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Însăși faptul de a folosi unelte, prelungiri ale Înzestrării sale native, fie ele niște ființe, omul Începe să se separe de Natură, să evadeze de sub controlul ei; se extinde și, implicit, dezechilibrează. În primul rând teritorial: Își adjudecă un spațiu, ogorul, din unitatea biosferei. Corect? În care nu mai trăiește vechea biocenoză, asociația de ființe, ci doar planta cultivată, una din multele de până atunci, ferită de celelalte, considerate buruieni, ca și de concurența la consumul ei, vechii parteneri de biocenoză
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dezechilibru, poluarea inerentă, deși insidioasă, căci se referă la compoziția biocenozei. Corect? Cu burta plină, omul visează la delicatese: un vânat, prin care provoacă alt dezechilibru. Căci nu mai trăiește În pădure, Îndeplinindu-și și rolul ecologic, ci vine de pe ogorul său, și el furat pădurii, Întorcându-se cu vânatul pe umăr... Timp În care, cel care Își respectă obligațiile, dar nu face față concurenței umane, lupul, se retrage cu coada’ntre picioare, ecosistemul suportând consecințele. Corect? Și intervine biotehnologia, vânătoarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ea și faraonică, rezidă doar Într’o geometrie simplă dar perfectă și... vom vedea În ce, lipsind esențialul celui mai modest mormânt, mai ales În ochii egiptenilor, care credeau realmente Într’o lume În care răposatul Învie, laolaltă cu ofrandele, ogorul, vitele, sclavii pictați pe pereți, cu toatele menite a-l sluji ca și În viață; nici urmă de așa ceva În toată piramida. Și nici o inscripție dedicatorie, cum se află În cel mai modest mormânt, decât dacă o fi fost pe Îmbrăcămintea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu comparabil cu cei 969 de ani ai lui Mathusalem. Iar emisiunea asta și-ar fi pierdut „obiectul muncii“, la urma-urmei unul rezidând În teamă. À propos: și romanilor le era teamă de zeul Terminus, acela care veghea hotarele: unui ogor, unei provincii, ale imperiului. Iar cum omul trece banal pragul deceniului, precum hatul ogorului, poate spera să vadă ce se află dincolo de hotarul unui secol, În altă provincie carevasăzică, dar rareori poate trece hotarul unui mileniu, apare frica, similară cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar fi pierdut „obiectul muncii“, la urma-urmei unul rezidând În teamă. À propos: și romanilor le era teamă de zeul Terminus, acela care veghea hotarele: unui ogor, unei provincii, ale imperiului. Iar cum omul trece banal pragul deceniului, precum hatul ogorului, poate spera să vadă ce se află dincolo de hotarul unui secol, În altă provincie carevasăzică, dar rareori poate trece hotarul unui mileniu, apare frica, similară cu aceea de barbarii de dincolo de limes; frica de un an 2000 de care am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În primul rând a părăsi biocenoza. Și n’o face? În primul rând simplificând-o, și pe ea dar și relațiile intrinseci, un fel de subțiere a „membranei“, expunere sinucigașă la ostilitatea crescândă a mediului. Simplificare? Păi omul Îngrijește, pe ogor și În grajd, le păstrează În preajmă, chiar dacă nu recunoaște dependența reciprocă de ele, doar vreo 400 de specii dintre cele aproape două milioane. Iar ogorul, ca și grajdul, sunt gestionate destul de simplist, tot de el. Rezultatul? Ceea ce știe Natura demult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
subțiere a „membranei“, expunere sinucigașă la ostilitatea crescândă a mediului. Simplificare? Păi omul Îngrijește, pe ogor și În grajd, le păstrează În preajmă, chiar dacă nu recunoaște dependența reciprocă de ele, doar vreo 400 de specii dintre cele aproape două milioane. Iar ogorul, ca și grajdul, sunt gestionate destul de simplist, tot de el. Rezultatul? Ceea ce știe Natura demult: cu cât biocenoza e mai simplă, cu atâta e mai vulnerabilă. Paremi-se că aici sălășluiește sinuciderea, poate primul semn că omul e un inadaptat. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care par a exista deja, separați poate păgân de un Gheorghe și de un Dumitru, Între care oile sunt la munte, respectiv la șes... Și, mi se pare că odinioară, când eram mai puțini dar desigur mai Înțelepți, alternam anul ogorului cu cel al pârloagei, ca primă formă de asolament. Și totuși, „gardul“ cutumelor noastre e prea zdravăn ca lovitura mea de berbece să-l poată străpunge. Singurul câștig, nu neapărat al meu, cu ghilimelele de rigoare, e că ați pierdut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca o ploaie banală chiar să poată genera o viitură care capătă viteză, nefiind frânată de vreun strat vegetal, și care ajunge să măture totul În cale, chiar dacă nu poate și Îneca Într’o inundație. Prin apropierea de apă, Împingând ogorul și apoi casa spre luncă, nu ca odinioară, pe coasta dealului, respectiv pe culmea acestuia, ne-am expus riscului. Dintotdeauna au existat inundații, potopuri chiar, doar că acelea n’aveau ce strica. Nemaiavând un tampon, pădurea, În loc de ploi blânde, alternate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce mișună În jur, pe noi Înșine. Doar că, Înainte ca tehnologia, În care ne punem atâtea speranțe, să devenă competitivă, ne am apucat să ne tăiem craca de sub picioare, adică să doborâm pădurea, să distrugem vegetația solului, să lăsăm ogorul pârloagă, sperând că cine știe ce extraterestru ne va dărui celule solare. Dar unele mai speciale care, pe lângă energia proprie nouă, care nu e aceea electrică, ci pâinea de fiecare zi, să ne mai dea și oxigen, căci altminteri ’geaba pâine. Trăim
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu aceia, trebuie să le remedieze. Iar costul reparației e Întotdeauna mai mare decât câștigul care a provocat-o. Într’un cuvânt, și lepăd masca umană, zona de joncțiune a ecosistemului cu sursa de energie primară Soarele -, adică pădurea și ogorul, nu trebuie privatizate ci, dimpotrivă, socializate. O miaun chiar cu riscul de a fi văzut negru, adică unealta lui Belzebut. „Meridian“, 7 iulie 2000, ora 12,23 3. Gunoaie Châââî Ce negru sunt! Am adormit Într’un horn, motiv să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acea muniție și o distrug, culmea, trăind din asta. Dar au nevoie de oxigen. Pe care-l obțin dacă solul e afânat, mai ales arat de cu toamnă. Au nevoie și de pace, adică solul să fie - cum se spune - ogor negru. Ceea ce nu prea se Întâmplă căci, de prin secolul al XVII-lea, am introdus grâul de toamnă, mai productiv, dar mai Îndelung ocupant și secătuitor al țarinii. E vorba de interpretarea dată de tine datinilor de Anul Nou. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
au fost instituite aceste obiceiuri, nicăieri nu existau culturi de toamnă. Cam așa ceva. Și mă gândesc la ce fac nepoții prietenilor tăi egipteni acum, după ce, prin barajul de la Assuan, au mântuit cu revărsările Nilului. Desigur, au Învățat și a Îngrășa ogorul și a-l ara, pentru a da oxigen „geniștilor“. Dar, ei, „geniștii“, au nevoie de echipament de protecție. Aici e aici, căci pe la noi e frig, și numai grija deminatului n’o mai au aceia. A rămas și vorbă În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iar democrații de americani s’au dezbărat de asta abia acum un secol și jumătate. Cât privește proprietatea În genere... Și mai aveți un păcat, intrat și În folclor: „hoțul neprins e negustor cinstit“. Pe dracu’! Orașul vostru, ca și ogorul de pe care vă hrăniți, e furat de la Natură. În ambele locuri promovați unicitatea: ca locuitori, respectiv plantă cultivată. În paranteză fie spus, e o chestie lăudabilă, dar În altă epocă. Și Între voi faceți la fel: există și legi prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chestie lăudabilă, dar În altă epocă. Și Între voi faceți la fel: există și legi prin care un bun nerevendicat devine proprietatea posesorului, indiferent cum l’a dobândit... Și cum Natura n’are avocați... Dar Natura Își vrea bunul Înapoi. Ogor sau oraș. Pe primul Îl invadează cu buruieni, dăunători și paraziți, cum le spuneți voi, În realitate pionieri ai adevăratei reconstrucții ecologice. Orașul vă e invadat de nedoriți. Și, deși nu vreți nimic În afara voastră, sunteți ambigui: Unii vă plac
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu două, și-și cunoaște prea bine „aliatul“. Mai dulce e aceea de porc, oaie, capră... Și așa, câinele și-a aflat alt rost: de păzitor al turmei ori țarcului În care omul le asigură traiul cu cele obținute pe ogor ori fâneață. Așa, haita de câini, decimată, controlată numeric cândva de riscurile vânătorii și punerea câte unuia În proțap, devine prea numeroasă. Apare excedentul, câinele de prisos, vagabondul, care nu uită Însă contractul cu omul, tacit, căci acesta n’a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căpătat reflexe violacee: erau antocianii, semn că soluția devenise reducătoare. Și, Într’adevăr, analiza a dezvăluit azotitul. Dar eu știu că ăsta e un efect firesc al viețuirii oricărei plante. Desigur, nu tot azotatul pe care omul Îl Împrăștie pe ogor e folosit de plante. Unii spun că doar o treime. Restul e inevitabil transformat În azotit, mânat de apa ploilor pe drumul știut de ea spre râu ori pânza freatică, ajungând la robinet sau În fântână. Dacă ajunge și În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ba chiar și de astăzi. În care Înlocuiesc doar proteina animală cu aceea vegetală. Numai că, imediat ce intervine și ideea de profit, supraviețuirea devine Înșelăciune. - Mai e ceva, Cristi. Eu hălădui, cu pisicile mele, prin pârloage care au fost cândva ogoare. Și cred că, atâta vreme cât aveți ce cultiva și n’o faceți, n’aveți dreptul să falsificați nici măcar gustul spre a acorda o alternativă la cutumele voastre, darmite doar să opriți mațul să ghiorăie. - Ai dreptate. Am impresia că am devansat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mitui. Nu-i vorba doar de impresie. Voi oamenii sunteți predispuși genetic să preferați artificialul naturalului. Și, revenind la muștarul tău, ce-ar fi dacă În loc de tartrazină ai pune șofran, tot galben? Doar că și ăsta se adună tot de pe ogor... „Meridian“, 3 august 2001, ora 11,44 37. A bir... ui Ascultă, Cristi: Până intrăm În emisie, cât Îți savurezi tu cafeaua, iar eu valeriana, lămurește-mă ce-i cu birul, mă rog, impozitul, care ți-a scos peri albi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de nu le mai dovedeam devorarea, dar nici un fel de activitate. Ce-ar fi, ca sălbăticiune ce sunt totuși, să spăl putina? Mai ales că mă apucase și mila de voi, văzând cum obraznicele de vrăbii Încep cucerirea Europei urmând ogoarele voastre de grâu. Vă pândea foametea, cât de mult n’ați fi muncit, după cum am văzut, și nu o dată, În chiar Egiptul meu atât de bogat și din aceeași pricină. Știu să Înot chiar foarte bine, dar nici să traversez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și am pe masă o listă de 5 pagini cu E-uri, acelea care, urmate de o cifră, se lăfăie pe etichete, constatând că salamul cu soia al „ciuruitului“ era un prunc nevinovat: chiar 90% soia, el răsărea de pe un ogor, nu dintr’un reactor chimic. Pisicuța din poveste s’a trezit, opunând o frondă, chiar de seamănă a greva foamei, pentru a-și determina prietenul biped să-i dea ascultare. Poate mă voi trezi și eu, cu dorul murmurului izvorului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]