2,453 matches
-
aceia care, ca și el, „au fost primiți cu pietre”, aceia cărora până atunci le fusese străin: „Nu, niciodată, n-am stat de voi alături/ [...] Lumina țâșnită din apă împiedica vederea”. Depărtându-se de cei ce l-au „alungat din ogrăzile ude de ploile urâte”, „de pe ulițele pline de vuiet”, de cei ce l-au „lovit cu bice în piețele publice ca pe un cal bătrân” și au fost în stare a-l „răscoli până în cele mai adânci măruntaie”, noul Ahasverus
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Luate în chip absolut, aceste pagini sunt încă insuficiente, adesea naive, dar în cuprinsul literaturii noastre ele reprezintă întâiele încercări. G. CĂLINESCU Nu se poate să nu observăm că, în nuvele, dar și în Viața la țară, atmosfera idilică, cu ogrăzi forfotind de orătănii, cu livezi parfumate, cu familii de mici boieri provinciali ce trăiesc printre tabieturi și vechituri sentimentale, evocă locurile și întâmplările copilăriei scriitorului. E deci un caz tipic de ideologie sentimentală, cel puțin la început. Aristocratismul scriitorului, ce
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
memoriei/ se gudură și scheaună în cochilie” sau „într-o brazdă aștept/ ghemuit într-un sîmbure”. Singurul martor exterior lucrurilor este Dumnezeu, un Dumnezeu tentat uneori să nu mai ia parte la joc: „S-au terminat vorbele./ S-a umplut ograda cu lucruri/ cerșitoare de sunet./ toate s-au năruit. Nimeni nu moare,/ nimeni nu se mai naște,/ nimeni nu întreabă/ și nici nu răspunde./ Dumnezeu stă cu degetul în gură: O-i, oi ...”. Încercând să prindă în cuvinte trăiri și
TALPALARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
la biserică, iară fata suflecă mânecile și s-apucă de treabă. Întâi și-ntâi face lăutoare, apoi iese afară și începe a striga: — Copii, copii, copii! Veniți la mama să vă lăie! Și când se uită fata, ce să vadă? Ograda se umpluse și pădurea fojgăia de-o mulțime de balauri și de tot soiul de jivine mici și mari! Însă, tare în credință și cu nădejdea la Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una și le
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
baba Iarna troienile-n clăi. În seri cu lună rece trec sănii, parcă zboară, Cu scârțâit de șine și zvon de zurgălăi. Iar zările întinse îți sorb privirea parcă; Se-adună depărtarea. Și nemișcat rămân În bătătura țării, ca-ntr-o ogradă largă În care împreună cu-ai mei rămân stăpân. Iar prin păduri, cu coarne pe spate despletite, Am cerbii mei și țapii cei negri și țântați; Am urșii ce-și sug laba în hrubele tihnite, Visând un vis sălbatic, de
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
parcă Întinderile-s albe ca sufletu-mi curat. Vocabular: țântat: cu pată albă în frunte; hrubă: bârlog, adăpost, bordei săpat sub pământ; Întrebări 1. Cum i se înfățișează poetului priveliștile iernii? 2. De ce spune poetul: ,, În bătătura țării, ca ntr-o ogradă largă În care împreună cu-ai mei mă simt stăpân’’? Exercițiu Alcătuiți propoziții cu înțelesurile diferite ale verbului ,,a sorbi’’ a bea repede, cu lăcomie; a asculta cu interes cuvintele cuiva; a inspira adânc mireasma, parfumul, aerul; Alcătuiți o compunere
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
străveche între om și fire - căci „zeul Pan el însuși te destramă în fulguirea viselor terestre” -, scrisul lui V. se asimilează credinței ortodoxe cu o vizibilă coloratură gândiristă: „Dumnezeu a coborât în România/ Și-n Țara asta și-a făcut ogradă” (Țara veche); Sfântul Gheorghe apare ca un „Făt-Frumos, un voievod al sfintei libertăți”, martir al lui Hristos; în fine, Închinare Sfintei Fecioare Maria se intonează ca un imn dedicat suferinței, jertfei, visului și minunii, smereniei omului care tentează atingerea „Celui
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
identității dintre autor și eul liric, în adoptarea registrului colocvial, în recursul mai frecvent la regionalisme plastice, în asezonarea șugubeață a lucrurilor grave („Cimitirule,/ Nu mă duce cu povești/ Că mă împroprietărești/ C-o fîșie de livadă/ În tăcuta ta ogradă...”), dar mai ales în multiplicarea imaginilor, a căror construcție amintește imediat pe „iconari”. Rezultatele sunt uneori notabile: „S-a închis amurgul ca un trandafir. Noaptea mușcă lacom din obrazul serii/ Și peste cătunul cu basme-n chimir/ Își scutură cerul
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
femeilor. Interiorul musulman albanez al unor regiuni sud-est-europene exprimă această situație creând spații ale casei exclusiv pentru femei, altele exclusiv pentru bărbați. Călătorii străini ce traversau aceste regiuni, o dată ajunși În România, se mirau văzând cum femeile umblă libere prin ogradă, prin casă, vorbesc cu bărbații sau Îi servesc cu fața descoperită la masă. Una dintre primele principese sârbe Își servea, În secolul al XIX-lea, la masă soțul și oaspeții lui cu fața descoperită. Acest caracter deschis al unei case
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al copilăriei, aici găsindu-și loc chipuri de odinioară: Ion, Maria, popa Ilie cădelnițând pe cei duși în cimitir. Și viața pare un cerc al seninătății, trasat pe pământul sub care se odihnesc strămoșii: „Îmi tot îngrop călcâiul în reavănul ogrăzii,/Întârzii pe colnice, sub brațe de troiță/ Mi-adorm prin țarini drumul, îmi zboară ochii - șiță -/ Și-mi sparg singurătatea de lespedea nămiezii”. Poezia târzie, aflată la o distanță de câteva decenii față de primele cărți, aduce o schimbare a registrului
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
cipurilor (în cazul cabalinelor contra cost), lipsa furajelor și veniturile foarte mici obținute prin comercializarea produselor îi fac pe oameni să renunțe la creșterea animalelor: „Bărbatul meu spunea că nu-i om gospodar cel ce n-are cinci-șase oi în ogradă. Ei, mie nu-mi mai trebuie. Mai bine cumpăr decât să dau bani la primărie și la ciobani” (femeie, 67 de ani). Să notăm, pe de altă parte, și pesimismul sătenilor în ceea ce privește posibilitatea de a câștiga din alte activități decât
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
dar noi aflăm după. Salut. N-ai cu cine sta de vorbă (...) Mai discută la baruri, la biserică... poliția nu este deloc în ajutorul oamenilor. Sunt foarte multe cazuri de furt, dar vor să prindem noi hoțul. Fură găini din ogradă, porc... Pe strada aceasta ne înțelegem foarte bine. Sărim unul pentru celălalt... Când avem nevoie unul de altul ne ajutăm la munca câmpului, la semănat. Mi-au aruncat ovăz cu mâna, mi-au bătut pari, mi-au curățat via... S-
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
subiecții intervievați apreciază că există diferențe majore între modul de a gândi al românilor ;i cel al cetățenilor statelor europene, diferențe fiind accentuate în cazul locuitorilor Moldovei. Decalajul dezvoltării economice, dar și lipsa interesului locuitorilor pentru proiectele care depășesc propria ogradă sunt cei mai importanți factori menționați: „Gândirea noastră, în special a celor din nordul Moldovei nu se compară cu cea din satele din Europa. Eu am fost în RFG când aveam 26 de ani și atunci am zis că ăia
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
nedrept. Este imoral să lauzi virtuțile atemporale ale unei tradiții creștine bimilenare, uitând să te mai întrebi dacă vom rezista, in corpore, până la jumătatea unui secol frenetic. Să faci teologie, de oricât de ilustră speță, dar fără să numești metehnele ogrăzii noastre, înseamnă să nu-ți pese câtuși de puțin de pastorație. Nu poți lăuda virtuțile veșnice ale ortodoxiei uitând să vorbești despre degringolada prezentului. E ca și cum ți-ai invita prietenii la un festin copios, fără să-i avertizezi că pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Vor putea însă niște simpli salariați ai statului să accepte cu seninătate o eventuală prigoană „pentru dreptate”? Vor îmbrățișa ei crucea pentru împărăția cerurilor? Va putea oare Biserica să ridice răspicat vocea înainte de a fi făcut curățenie în propria ei ogradă? Ecouri balcanicetc "Ecouri balcanice" România rămâne leagănul de vis - și visul din leagăn - al ciocoiului Dinu Păturică. În anul 1864, Nicolae Filimon, care fusese - poate nu întâmplător - fiu de popă și epitrop al bisericii Enei din București, nota cu regret
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În fond, nici Federația Română de Fotbal n-a „implementat” o comisie de etică care (cacofonia este genetică) să analizeze marile realizări securiste în lumea sportului cu balonul rotund. De ce ar fi făcut ceva similar creștinii români în propria lor ogradă? Istoria nu-i mai preocupă decât pe puținii bibliofili care iubesc plimbările prin anticariate. Nu este cazul cu noi, ortodocșii recenți, convertiți de câteva sute de ani la ideologia „toleranței”... N-a ajuns să ne copleșească pocăința pentru trecutul rușinos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prilejul conferinței din martie, publicat aici cu titlul Spre un nou avânt al creației literare - menționat de noi În primul capitol) Geo Dumitrescu, responsabil al secției „literatură tânără” a noii Uniuni a Scriitorilor, este și cel care aruncă gunoiul În ograda vecinului, transferând Încriminările aduse nuvelei, În domeniul criticii literare, operațiune dusă la bun sfârșit de Scânteia după cum vom vedea. Dar lucrurile nu se opresc aici; Flacăra va susține În continuare, câteva numere la rând, o anchetă literară În care scriitorii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
al celorlalte josnice, bestiale «specialități» fasciste. (Ă). Au apărut În literatura noastră pentru copii și alte cărți care se conduc după principii sănătoase de educație. Sunt realizări de un nivel artistic sporit ca Cei trei voinici, de Al. Corodar, ca Ograda minunată de Cicerone Theodorescu sau Timpul stă pe loc de Octav Pancu Iași. (Ă). Am ales special aceste trei lucrări, pentru că ele, deși sunt cele mai izbutite scrise până acum, arată Încă lipsuri În ce privește puterea lor educativă. (Ă). Povestirea În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
zâmbet fraged ca floarea de prun. Căruțele curgeau cu opintiri de cai și fulgerări de bici În fundul căruțelor stăteau uitându-se în urmă Țiganii cei mici. Cel mai mic întreba pentru ce-și strâng gospodinele Rufele din funii și din ogrăzi găinile. Se gândeau că găinile zboară slobode-n copaci prin pădure Și nimănui nu-i trăznește prin cap să le fure. Frații lui priveau înainte, el privea în urmă. Iubea fiecare copac și pământul în urmă lăsat. Simțea cum o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai descurcă, dar eu...Mai întâi o să-i laud...(intră în curte cocoșul și puii speriați țipă și se ascund în spatele cocoșului) Bravo!Bravo! Am ascultat rockul pregătit pentru Raluca, prietena mea veche. Cocoșul: Cine ești de pătrunzi în ograda noastră? Lupul: Sunt Suru’, un vechi prieten al lui Raluca. Cocoșul: Și de ce n-ai venit pe poartă? Lupul: Ocoleam... Miki: Ce...gust are cântecul Surule? Lupul: Zeamă cu pene de rock, o minune! Miki: Surule, îl trezesc din morți
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
NECULAI îmi aduc bine aminte din vremea când s-au oploșit la noi Neculai, Costache și Ion. într-o bună zi ne-am trezit în ogradă cu dânșii, laolaltă cu paserile și alte vietăți. Bunicul avea trebuință, ca om de încredere la moară, de Costandin, un oltean pripășit care se însurase cu Aglaia. Femeia era din partea locului. Când se schimba rândul la măcinat, Costandin bătea cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Știma apei l-a tras în bulboană. Aprigă și iubeață de bărbat, îndată după el s-a stins și Aglaia. Așa au intrat orfanii în gospodăria noastră încât noi, copiii, ne-am trezit cu Neculai, Costache și Ion robotind prin ogradă, mâncând la bucătărie și dormind de-a valma pe-un mal de cuptor. între gârle, casa lor ședea pustie sub vișinii sălbatici și nucii uriași. Lutul din pereți se prăbușea iar prin tavan se vedea cerul. Din orbitele goale ale
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
niște spinării. Acolo Neculai a pisat-o cu pietre până ce animalul și-a dat duhul. Niciodată nu l-am mai văzut pe orfan într-o atât de euforică stare. într-o primăvară, băiatul a dispărut. Odată cu venirea călătoarelor, plecase din ogradă și Neculai. Am auzit că este însurat și, undeva la munte, are gospodărie cu temei. M-aș bucura să-l revăd deși știu bine că, la bătrânețe, asemenea întâlniri nu pot fi decât triste. CASA în urmă cu optzeci sau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
apoi cu bucăți de plop despicat, șușelită și lipită, iar către toamnă dată cu var. Avea două încăperi, o tindă și-o odaie și în spate, șandramaua. Frații au mai făcut poiată pentru orătănii și coteț unui godac negru. în jurul ogrăzii au împletit din nuiele tari gard cu cunună și-au sădit roată împrejur răchiți. Către iarnă holteiul nu întârzie să se însoare cu o vădană care îi aduse drept zestre doi băieți și puțintel pământ. Locul s-a dovedit cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Când rămase și ea fără vecini, nepoții din sat au venit s-o cheme la dânșii. Baba n-a mai zis nimic. A doua zi patru oameni cu furci în mâini se iviră pe acoperișul casei. începură a azvârli în ogradă snopii de paie înnegriți de stirigie, împreună cu grămezi cenușii de gunoaie. Pe un scăueș, oarba sta lângă poiată, cu fața liniștită. în truda lor tăcută, pe chipurile colțuroase ale oamenilor nu se zărea nici o simțire. Când apăru și scheletul negru
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]