5,154 matches
-
nepriceperea, lăudăroșenia) atribuiți unor pacienți (diverse animale, plantele, astrele etc.), lumea Înconjurătoare ajunge să dobândească structura actuală (vezi pe larg M. Coman, 1986, 1988, 1992, 1995); b) tema escatologică (marea trecere), care include salturile și integrarea, fie dintr-un nivel ontologic Într-altul (prin naștere, inițiere, căsătorie, moarte sau metamorfoză), fie călătoriile consacratoare dintr-o lume Într-alta. Aceste treceri sunt sprijinite de figuri sacrale (Maica Domnului, vidra, lupul, bradul etc.) și se realizează prin activarea unor operatori mitici precum călătoria
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Piatra de citire (1980), Mitul personal (1986), Bolta cuvântului (1997) și Întâmplarea mirării (1998). Eroul său liric trăiește până la „sângerarea verbelor în gură” destinul dramatic al prezentului. Metaforismul luxuriant valorifică din plin factorii cultural și folcloric. Predomină metafora cu reverberație ontologică și cea etică. Pentru C., metafora nu este un simplu trop „ornamental”, ci viziune, structură, principiu al gândirii. Căutările autorului în sfera poeticii se întretaie, câteodată, cu cele ale lui Nichita Stănescu și Gh. Tomozei, cu care are nu puține
CODRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
al universului” -, prin care Eminescu „împacă contrariile”, rezolvându-le sub semnul armoniei stilistice. Un alt merit al cărții stă în scoaterea poetului de sub incidența limitativă a romantismului și în sublinierea dimensiunii moderne și anticipatorii a gândirii și poeticii lui. Modelul ontologic eminescian (1992) adâncește teza arhaității, prin care scriitorul depășește „schisma” kantiană („numen” vs. „fenomen”, „conștiință în genere” vs. „conștiință individuală”) și fundamentează filosofia practică din publicistică. Într-o secțiune a ei, lucrarea Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997) continuă demonstrarea
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
marchează înlăturarea lui Eminescu de la făurirea destinului românesc”; poetul în anii bolii e „un rege Lear detronat și un Hamlet în neputință de a-și răzbuna strămoșii martirizați” etc. SCRIERI: Marele zid, Iași, 1981; Eminescu - Dialectica stilului, București, 1984; Modelul ontologic eminescian, Galați, 1992; Provocarea valorilor, Galați, 1997; Dubla sacrificare a lui Eminescu, Târgoviște, 1997; Eseu despre Cezar Ivănescu, Târgoviște, 1998; Varvarienii, Galați, 1998; Dubla sacrificare a lui Eminescu, Brașov, 1999; Controverse eminesciene, București, 2000; Fragmentele lui Lamparia, pref. Edgar Papu
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
obiceiurile contemporanilor săi, elementele de istorie și critică literară, de istorie culturală și a mentalităților, subordonându-se conceptului central al cărții - „moftul”, echivalentul modernului kitsch. C. abordează creația, lumea și omul Caragiale din perspectiva kitsch-ului ca fenomen cultural și ontologic definitoriu pentru „locuitorii Planetei Moft”. Este vorba despre crearea unui univers de hârtie, gol de substanță, a unei lumi alienate, închise, aflate sub fascinația și dominația presei. Fenomenul mass-media pașoptist și postpașoptist este studiat ca factor declanșator al unei existențe
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
conceptul de postmodernism cu toate trăsăturile sale, cu antecedente, „istoric”, utilizări și consecințe și, în primul rând, cu sensurile multiple, incerte, contradictorii, în permanentă mișcare. Sunt prezentate dezbaterile teoretice asupra subiectului, reverberațiile lor, sunt analizate toate nivelurile (naratologic, poetic, tematic, ontologic, filosofic, al circulației și receptării, al militantismului estetic și atitudinal, al mentalităților etc.), pertinente pentru cuprinderea globală și totodată aprofundată a chestiunii. Toate dezbaterile, constructele ideatice și realitățile culturale analizate sunt comentate cu distanțarea necesară și chiar cu o ușoară
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
reflexivitate. Fiu al Bărăganului, poetul se manifestă ca un vitalist. Primul său volum, Adierea tărâmului (1972), e alcătuit dintr-o suită de versuri, fără virgulă, fără punct, uneori fără titlu, doar semnul de întrebare marcând grafic cenzurarea efluviilor lirice. Interogația ontologică e de sorginte livrescă, poate reminiscență a lecturilor din Blaga. Mai târziu, poetul încearcă o meditație asupra evenimentului cotidian, inclusiv politic, cu alunecări spre o poezie encomiastică, declamatorie. Vâna sa lirică autentică îl îndrumă spre tema generală a iubirii. Un
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
în ipostazele corespunzătoare celor patru esențe. Imaginarul lui Emil Botta, construit pe fundamente aparținând realității, asigură, totuși, complexitatea unui spațiu fermecat și personalizat. C. își articulează demersul critic sprijinit pe concepte presocratice, „întemeiază adică o fenomenologie artistică pe un fundament ontologic. Asemănarea e, desigur, metaforică” (Radu G. Țeposu). SCRIERI: Emil Botta sau Despre frontierele inocenței, București, 1984. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Botta „necredinciosul”, RL, 1984, 9; Al. Ruja, „Emil Botta sau Despre frontierele inocenței”, O, 1984, 10; Al. Călinescu, Emil (Botta
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
de martor al istoriei ultimelor șase decenii ale secolului al XX-lea, de „mic-burghez”, de intelectual erudit, de profesor de literatură franceză, de scriitor, de soț și tată, de prieten al prietenilor săi). „Motorul” îl constituie introspecția și ispita aprehendării ontologicului. Uneori, tema, autoimpusă, e comentarea unor fragmente filosofice sau literare, dar prin aceasta cartea nu devine câtuși de puțin un studiu critic în înțelesul obișnuit: exemplul cel mai frapant îl oferă Caietele lui Cioran, probabil capodopera lui C., unde, în
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
zugrăvi pe deplin arborul genealogic al inteligenței pure. Fiindcă acum nu intenționez complectudinea sistemei, ci caut numai principiele unui asemenea sistem, păstrez pentru altă ocazie această întregire. Acest scop însă se poate ajunge ușor dacă se iau în mână compendiile ontologice, subordonând d. es. categoriei cauzalității predicabilele puterei, acțiunei, pasiunei, categoriei comunităței cele al prezentului, rezistenței; predicamentelor modalității predicabilele iscărei, trecerei, schimbărei ș. a. m. d. Categoriile combinate cu modi-i ai sensibilității pure sau și întreolaltă dau naștere la o mulțime mare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trânit”, „lipsit de vigoare” ; și 2. regenerarea unui Cosmos nou, capabil să perpetueze existența. Colinda nu este pentru mentalitatea populară doar „o frumoasă datină din străbuni”, ci un act ritual obligatoriu prin care Cosmosul este menținut ad infinitum pe spirala ontologică. Din acest punct de vedere, obiceiul statornicit în rândul multor exegeți ai genului de a împărți colindele în „laice” și „religioase” mi se pare impro- priu. Așa cum vom vedea, colinda reactualizează o dramă de proporții cosmice. Dar nu este vorba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nici din cel nou. Este o perioadă în care timpul este regenerat și tocmai de aceea ea este în afara lui. Anume în acest interval de timp, Cosmosul „moare” (regresiune în Haos) pentru a „renaște” revigorat (cosmogeneză), reluându-se astfel ciclul ontologic. De acest proces de regenerare a timpului, a naturii și a Cosmosului întreg sunt, într-un fel sau altul, legate majoritatea ceremoniilor și actelor rituale produse în această perioadă : excesele de toate felurile, petrecerile și ospețele, jocurile cu măști, actele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este prin definiție un "narator necreditabil", ca să împrumutăm terminologia lui Booth 214. Natura necreditabilă a naratorului la persoana întîi nu este, totuși, bazată pe calitățile sale personale ca figură ficțională, e.g. caracter, sinceritate, dragoste de adevăr etc., ci pe baza ontologică a poziției naratorului la persoana întîi în universul narațiunii. Prezența unui asemenea narator în lumea personajelor ficționale și înzestrarea acestuia cu o individualitate care este de asemenea determinată fizic conduce la o limitare a orizontului său de percepție și de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
accentuată de faptul că atitudinea familiei Sheridan față de oamenii săraci care trăiesc în condiții mizerabile în fața ușilor conacului lor pare să fie împărtășită de o autoritate care se află în afara lumii ficționale a personajelor și prin urmare are același statut ontologic cu naratorul auctorial. În același timp nu se poate ignora ironia ce apare în discrepanța dintre opiniile naratorului discret, a cărui prezență poate fi presupusă în alte părți ale povestirii și opiniile personajului- narator reflectorizat, care coincid cu cele ale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiunea la persoana a treia de narațiunea la persoana întîi, în sensul general acceptat al acestor două concepte. Din perspectiva teoriei narative, este important de asemenea să observăm o nouă schimbare a "eului" narator la această linie de demarcație. Baza ontologică a "eului" narator se schimbă atunci cînd această graniță este traversată. Diferența este marcată de opoziția dintre identitatea și non-identitatea universului de existență al naratorului și al personajelor. Această schimbare la nivelul bazei ontologice a "eului" narator are consecințe importante
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la această linie de demarcație. Baza ontologică a "eului" narator se schimbă atunci cînd această graniță este traversată. Diferența este marcată de opoziția dintre identitatea și non-identitatea universului de existență al naratorului și al personajelor. Această schimbare la nivelul bazei ontologice a "eului" narator are consecințe importante. Spre deosebire de "eul" auctorial acorporal (dar nu impersonal), persoana întîi a naratorului dobîndește o formă sporită de corporalitate, devine un "eu cu trup" în sensul definiției mele din capitolele 4 și 6, în măsura în care poziția unei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mult în colectiv decît în cognitiv. Am sesizat cinci surse de dușmănie, cinci focare de isme refractare, obstacole mediologice majore. Mergînd de la cel mai vechi la cel mai modern sau de la cel mai simplu la cel mai sofisticat, avem: dualismul ontologic, spiritualismul antitehnic, apologetica umanistă, individualismul intelectualilor, esperanto-ul moderniștilor. Iertați enumerarea, care aduce a catehism. Nu vom face exorcizări, dar trebuie să ne ierarhizăm adversarii. DUALISMUL Opoziția primordială, arhaică, Sacru/Profan explică fără îndoială, după cum sugera Durkheim, persistența, influența cuplului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se materializa fără materie, fără constrîngeri exterioare. Încrederea în eficacitatea imediată a activității simbolice cuvînt viu, cuvînt imprimat este una eficace: ea pare chiar să adoarmă, în 1935, vigilența intelectuală a Marelui Supraveghetor. Ignora el faptul că puterea de creație ontologică prin suflu este rezervată lui Dumnezeu? Poate emulul lui Moise, conducătorul luminat care își dorea să-i conducă pe oameni către adevăr și pe intelectualii europeni spre opera lui, avea nevoie să creadă în asta ca să-și joace rolul pe
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai rea decît un materialism: este un "materism"; i-ar fi utilă cuplarea cu această materiologie inaugurată de François Dagognet în ultimile sale lucrări, dar poate puțin subțiată de sărăcia gamelor proprii, de imaginarul său poetic, dar și de rezonanțele ontologice. Să închini imnuri elastomerilor, să sărbătorești cleiul, buretele sau cauciucul, să lauzi aliajul dinamic de fluență și stabilitate, nu e în obiceiurile noastre. Paleontologul, care lucrează la obîrșii, înțelege omul începînd de la picioare (hominizarea începuse cu poziția verticală, care va
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și cele egoiste de pe piață. Elisabeth Frazer arat( c(, dac( ar fi să identific(m o singură temă în cadrul comunitarismului, aceasta ar fi reprezentat( de anti-individualism, ce poate fi tratat urm(nd trei teze. O primă teză este de factură ontologic( sau metafizic(: nu tot ceea ce se află (n lume sunt indivizi. Durkheim, în primul rând, a arătat magistral că nu se poate reduce totul la indivizi. A doua teză, de natură etic(, se divide la rândul ei (n altele dou
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ei subliniaz( necesitatea de a analiza contextual (funcție de stilurile de viață, de tradi(ia societ(ților considerate) valorile (i maniera de ordonare a acestora. Și cum să ajungem la un acord cu privire la ceea ce este bine, atât timp cât cultura noastră are înrădăcinat ontologic individualismul? Adevărata noastră condiție nu ar fi situarea în societate sau în relația noastră cu alții în general, ci în ceea ce noi suntem ca entități izolate și inviolabile. Atât ideologia liberală, cât și cea conservatoare caută să rezolve problemele cu ajutorul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
că există trei curente în postmodernism, sau că schimbările, teoriile, discursurile subsumate acestuia pot fi încadrate în trei categorii (1998): * postmodernismul tehnologic care pune accent pe schimbările obiective din tehnologie, cultură, societate, politică, informație. Se referă de asemenea la aspectele ontologice (transformările asupra spațiului și timpului), modificările în patternurile de producție și consum. Acest tip de postmodernism echivalat cu sfârșitul erei producției sau sfârșitul erei muncii (Baudrillard) este considerat a fi consecința capitalismului târziu. * Postmodernismul critic preocupat mai degrabă de relația
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
călătoresc (de la viteza calului la cea a avionului cu reacție) a fost elementul principal ce a dus la schimbarea modului în care oamenii se raportează la spațiul global, și prin acesta la timpul global (Harvey, 1990). Aceeași schimbare a categoriilor ontologice de spațiu și timp este considerată și de Z. Bauman a fi caracteristica principală a modernității lichide, cum o numește el. În ce privește psihologia omului postmodern, Bauman face portretul acestuia, utilizând metafora turistului și atinge în același timp problematica identității teritoriale
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
oferă o imagine ideală a procesului globalizării și a sistemului politic ce rezultă prin aceasta. Forța globalizării constă și în utilizarea în discursul public a unor cuvinte ca libertate, individualism, democrație plurală, etc. * Globalizarea ca schimbare a percepției asupra categoriilor ontologice de spațiu-timp câteva din temele globalizării sunt disjuncția spațiu-timp, deteritorializarea, percepția schimbată a timpului. Ea înseamnă printre altele trecerea de la spațiul euclidian bidimensional, cu centru, periferii și granițe clare, la un spațiu multidimensional, în care conceptele amintite devin superflui. Astfel
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sinelui și acest sine nu este neapărat individual, poate fi și colectiv. (Verdery, 1997) Cei mai mulți autori sunt de acord că proprietatea nu este un principiu abstract, ea este social construită. Forma pe care o ia proprietatea nu e un dat ontologic, ci parte a structurii instituționale a societății și produs al construcției societății. Proprietatea este parte a sistemului vast de relații sociale și culturale. Din acest motiv, atitudinea oamenilor față de diversele aspecte ale proprietății, influențează într-un mod profund identitatea lor
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]