2,820 matches
-
timp acordat relaționării între adulții din familie și relaționării copiilor cu părinții, o criză de adaptare a familiei la noile contexte sociale în care evoluează, contexte care solicită din partea ei răspunsuri convingătoare, diverse, eficiente. Fără să promovăm un optimism nefundat, opinăm că multiplicarea și diversificarea modelelor familiale, alături de modelul clasic, tradițional al familiei conjugale, constituie un semnal că nici un model de organizare familială nu trebuie absolutizat, considerându-l universal valabil și imuabil. Cei care străbatem spațiul școlar de ceva timp, știm
STILURI EDUCATIVE ALE PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
1-2. </ref>. În atare Împrejurări, consulul francez la București, Frédéric Debains, Își exprima Îngrijorarea față de atitudinea puțin controlată a Domnitorului În problema independenței, notând că „limbajul său Împotriva Turciei este tot atât de violent ca acela al unui revoluționar. Mirajele Coroanei României - opina În continuare diplomatul francez - Îi Întunecă judecata” <ref id="32"> 32 IRD, vol. II, partea I-a, p. 250-251. </ref>. Poziția intransigentă a Porții și eșecul Conferinței de la Constantinopol, la care se adaugă dezinteresul Cabinetelor europene față de soluționarea revendicărilor românești
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
două variabile. În opinia sa, copilul vulnerabil începe viața cu un oarecare handicap, cum ar fi naștere prematură sau temperament “dificil”; copilul plin de viață va debuta în viață cu un avantaj particular, de exemplu cu o dispoziție senină. Horowitz opinează că vulnerabilitatea sau vivacitatea înnăscută a copilului interacționează cu caracterul «facilitator» al mediului înconjurător. Mediul puternic facilitator este acela în care copilul are părinți iubitori și sensibili, care-i oferă experiențe bogate și stimulatoare. S-ar putea spune că majoritatea
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
sau ezoterice; dimpotrivă, ele sunt întotdeauna publice și trebuie desfășurate în condiții de transparență maximă. Mai mult, schimbările curriculare afectează categorii populaționale diverse, care necesită implicarea lor în procesul dezvoltării curriculare. În legătură cu acest aspect, opiniile specialiștilor sunt convergente. A.I. Oliver opinează că dezvoltarea curriculară modernă nu poate fi considerată validă decât dacă este rezultatul unei abordări colective 21. Abordarea cooperativă este impusă de orice filosofie democratică a educației, dar și de necesitățile de comunicare eficientă între agenții direcți și diversele categorii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
singură frază ce-au însemnat avorturile provocate pentru ele. Jumătate din întregul lot investigat au refuzat să răspundă, cu motivația „Nu știu să spun”. „Un păcat” - au sintetizat faptul cinci intervievate, „groaznic” - au exclamat două femei, „a fost crunt” - au opinat alte două și „foarte dureros” - au răspuns trei. Nuanțarea răspunsurilor este relevantă pentru semnificațiile respectivului decret ca fapt de viață și memorie individuală. Redăm în cele ce urmează câteva dintre acestea: „Cea mai grea experiență prin care trece o femeie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
profundă intimitate ale femeilor ce-au suportat consecințele avorturilor provocate nu este în avantajul statusurilor de soții și mame și, desigur, lezează relațiile și credințele lor religioase. Fără intenția de-a ne afilia acelor „militanți ai memoriei” ororilor trecutului comunist, opinăm că decretul antiavort, ca fapt de memorie socială, este important prin amploarea consecințelor acestei decizii politice ce-a afectat toate familiile din România, într-o etapă aproape similară ca durată celei declarate de „luptă de clasă”. În plan socioistoric, însăși
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu o babă, nebuna satului. Un zugrav îl pictează pe ușa bisericii, sub înfățișare de drac, pe consăteanul cel mai apropiat lui. Ion Aldea înnebunind, prorocește dezastre și, dându-se drept exponentul unui „al paisprezecelea neam”, menit să „îngroape lumea”, opinează că „străinul”, tot un ins enigmatic, s-ar putea să fie „al cincisprezecelea”. Incoerentă, confuză, demențială, orația lui Ion Aldea învăluie într-un mister compact bizara mică lume închisă din Valea Cerbului, străjuită de Muntele Vornicului și Dealul Țepelor. Al
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
fără contact. Fujitsu și STMicroelectronics au intrat în parteneriat pentru realizarea memoriei feroelectrice, ca o posibilă viitoare generație a cardurilor fără contact. Lumea cardurilor este într-un moment crucial. Șansele sunt reale, dar parteneriatele sunt aproape obligatorii. Don Davis (op. cit.) opina: „Este mai bine să împarți o felie de plăcintă cu un partener, decât să rămâi cu un platou gol”. 3.2.3. Controlul accesului prin biometrietc "3.2.3. Controlul accesului prin biometrie" Dumnezeu l-a făcut pe om după
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
ș.a. Prima carte publicată de P., Promontorii (1968), cuprinde versuri solemne, de un lirism adesea fascinant, iar sonetele din Ascunsa vulnerare (1971; Premiul revistei „Tribuna”) dezvăluie afinitatea poetei pentru cultura elină, ca refugiu ideal din fața unei realități agresive. Victor Eftimiu opinează că sonetele închid „o sensibilitate modernă, în care limbajul de cronicar se împletește armonios cu neologismul științific”. Urmează alte volume de versuri, ce au menirea de a-i configura personalitatea: Cenușa unui ceas (1975), Legile zborului (1976), Cuantele liniștii (1979
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
p. românesc în condițiile istorice date. Constatând „manifestarea - în câmpul literelor române - a două fenomene, de anvergură diferită”, și anume: „apariția unei remarcabile și «revoluționare» (în plan literar) generații de scriitori (generația ’80)” și „brusca «modă» a termenului postmodernism”, scriitorul opina că problemele asupra cărora trebuia meditat erau: „1) cu ce sens este și poate fi folosit în literele noastre cuvântul postmodernism? 2) este sau nu este generația ’80 postmodernistă? 3) cât de utilă și stimulatoare este, pentru înțelegerea literaturii contemporane
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
fi postmodern înseamnă (și) a conștientiza și a accepta un număr maxim de convenții, însă nu din resemnare, ci [...] prin asumarea totală a riscurilor și savurarea precarității condiției ca atare, prin integrarea ludică și ironică în mecanismul proliferării convențiilor” -, eseistul opinează că raportarea la acestea ar învedera inadecvarea susținerilor celui avut în vedere: „Postmodernismul românesc descris de Ion Bogdan Lefter este, în mod cel puțin bizar, unul umanist, antropocentric și realist. Autorul descrie postmodernismul în termeni precum: «întoarcerea la real», «reumanizarea
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
-i asigure o anumită savoare și mai ales legitimitate estetică, dacă ar lipsi insistența inadecvată a unei „măiestrii” mulțumite de sine și dorința fastidioasă de a fi „plină de înțelesuri”, când acestea se dovedesc evanescente ori chiar absente. S-a opinat totuși că obscuritatea sau „afectarea” acestui poet ține nu de insuficiență, ci de procedeu, el optând structural pentru „jucarea” trăirilor, pentru medierea lor, din decență, prin artificiu (bine stăpânit, de altfel). Sub alt raport, se poate admite că N. a
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
unde este redactor, apoi la „Ex Ponto”, dar și la „Euphorion”, „Vatra”, „Ateneu”, „Calende”, „Timpul” (Iași), „Analele Dobrogei” ș.a., publicând versuri, fragmente de roman, eseuri sau articole de teorie și critică literară. Vocația critică și eseistică i-a fost remarcată, opinându-se că P. este și un bun teoretician al literaturii postmoderne. A fost distins cu Premiul pentru debut la Salonul Cărții de la Cluj-Napoca (1997) și cu Premiul „G. Bacovia” al revistei „Ateneu”. Dacă s-ar încerca fixarea romanului Vestitorul în
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
a micului animal și durerea la dispariția prietenului patruped. Poetul procedează la antropomorfizarea câinelui, transformat în „interlocutor” tăcut, de fapt în rezonator al unor angoase, exaltări și gânduri proprii cu accente vitaliste, în simbol al ingenuității sufletești. G. Călinescu a opinat că punctul de plecare al ciclului de poeme ar fi fost poemul lui Ion Barbu despre „răpusul câine Fox”, ceea ce pare o exagerare. Barbiene sunt, într-adevăr, câteva rare și răzlețe sonorități, poate întâmplătoare, poate mărturisind o reală, dar neconcludentă
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
diavol, crearea omului, Iisus Hristos, viața omului, timp, duhuri nevăzute, făpturi de basm și a doua viață”. Receptarea contribuției lui O. a fost contradictorie: dacă Romulus Vulcănescu o situează între încercările eșuate de alcătuire a unei mitologii românești, I. Oprișan opinează că folcloristul „surprinde, în linii mari, cu justețe coordonatele de bază ale mitologiei românești și susține o structură coerentă”. O. însuși, ca artist plastic, a realizat desene și gravuri inspirate de Miorița și Meșterul Manole, și-a ilustrat cărțile și
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
încearcă să surprindă diverse stări de spirit latente ale personajelor, fără a le corela cu situațiile ce condiționează comportamentul acestora. În schimb, în Văpaia focului latent (1972) și în Lumina este dulce (1978) scriitorul coboară în realitățile concrete, critica literară opinând că aici „satul este un adevărat personaj colectiv” (Mihai Cimpoi). Prin culegerile Povestiri despre Nelu (1974), Greu e să fii mare (1979) și Start! (1980), N. contribuie la sporirea literaturii pentru copii. SCRIERI: Aerodromul, Chișinău, 1969; Văpaia focului latent, Chișinău
NICUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288458_a_289787]
-
de a merge aproape oricât de departe sub comanda unei autorități este constatarea esențială a studiului” (p. 262). Noțiunilor de supunere și loialitate li se acordă o mare importanță În relația lor cu regulile promovate de societate. Robert B. Cialdini opina: „Comportamentul nostru are legătură cu un sentiment adânc Înrădăcinat al datoriei față de autoritate” (p. 260). Supunerea față de autoritate, dovedită profitabilă de cele mai multe ori, ne face să ne dorim confortul obedienței automate. Dar există și excepții izbitoare, potrivnice, care vin În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
onirismului. În plus, anexează la onirism tot ce mișcă-n țara asta. El ne câștigă simpatia și ne înduioșează, astfel încât suntem gata să recunoaștem că toată literatura de azi derivă din onirism, numai ca să-l vedem, în sfârșit, mulțumit.” Criticul opina că o. „prezintă interes pentru istoricii literari, chiar dacă mișcarea n-a determinat mari schimbări în literatura română”, afirmație în care a doua propoziție e discutabilă: desigur că scrierile celor emigrați sau exilați - Vintilă Ivănceanu, Virgil Tănase, D. Țepeneag - au fost
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
distincția între generație și promoție. Se consideră că o nouă generație literară apare o dată la treizeci de ani, în vreme ce promoțiile pot fi decenale. Astfel, Laurențiu Ulici, în anii ’90, într-un text de susținere a generației sau a promoției nouăzeciste, opina că „promoția ’90 este prima promoție a unei generații noi (admițând că șaizeciștii, șaptezeciștii și optzeciștii fac împreună o singură generație, iar cincizeciștii sunt ultima promoție a generației zise «a războiului»”. Totuși, sintagma „generația ’80” s-a impus în panoplia
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
a fost promovată în primul rând de optzeciștii înșiși, conștienți de statutul lor de generație insurgentă și neconformistă. Fundamentarea identității inconfundabile a o. nu s-a redus la criterii strict literare și e elocvent că un optzecist marcant, Mircea Cărtărescu, opina retrospectiv în 1999 - în postură de istoric și teoretician literar -, că „așa cum apare astăzi optzecismul, el pare să nu fi fost doar un grup artistic sau o școală literară, ci un fel de generație biologică, națională, diferită de cele dinainte
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
autorului. Acestea ar fi „ingredientele” o. poetic canonic, însă există viguroase filoane optzeciste de nuanțe sensibil diferite: autenticiste, neoexpresioniste, minimaliste ș.a. Pentru unii, formula clasică a poeziei optzeciste este cea manifestă în volumul colectiv Aer cu diamante, orientare poetică ce - opinează Mircea Cărtărescu - „nu trebuie nici fetișizată, nici subestimată”. Există, neîndoios, mai multe o. Numele de poeți cel mai des citate sunt Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Stratan, Alexandru Mușina, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
de volumul de versuri Cascadele luminei, apărut în 1921 și premiat de Academia Română. Câteva scrisori către Ovid Densusianu (de interes documentar, dar fără valoare literară) au fost publicate postum. Poet minor, însă caracteristic pentru simbolismul grupului de la „Vieața nouă”, fiind - opinează D. Micu - „acela care a ținut să-și racordeze cât mai exact inspirația directivelor ideologice ale revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
la viața modernă, urbană și industrială, poetul i-a anticipat, măcar sub raport tematic, pe unii avangardiști (Geo Bogza ș.a.) și pe unii dintre poeții „dinamitarzi” afirmați în perioada 1945-1948, fără să aibă vigoarea expresivă și energetismul acestora. S-a opinat, pe de altă parte, că ar fi schițat un fel de „proletcultism avant la lettre”, afirmație exagerată și inoportună, deoarece entuziasmul în fața modernității și a tehnicii era la P. autentic, de altfel în spiritul epocii. A dat și un volum
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
originală - diferite chestiuni care au preocupat și anterior exegeza, îl consideră pe romancier un postflaubertian, revelează asumarea de către acesta, în spațiul ficțiunii (și în alt mod decât, de pildă, Balzac), a unei posturi de Dumnezeu-Tatăl, accentuează importanța extraordinară a personajului, opinând că esențială ar fi „relația de tip agonal între personajul-Autor și personajul propriu-zis fictiv”, deslușește procesul de „deconstruire a subiectului” ș.a.m.d. Obiectivul identificării în autorul studiat a unui „scriitor tipic postmodern” este mărturisit tranșant și urmărit cu energie
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
femei în munca din gospodărie (63%) așa cum bărbații o dețin în munca din corporații (61%). Un sondaj de opinie de la noi, făcut la începutul acestui secol, releva că 83% dintre cei intervievați consideră că bărbatul este „capul familiei”, iar 61% opinează că „femeia este stăpâna casei”. În 2005, după o jumătate de deceniu, datele sondajului aproape că nu s-au schimbat, inegalitățile deja constituite persistând. Inegalități de acest fel sunt uneori transmise în vederea reproducerii prin conținuturile educației școlare sau prin mesajele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]