2,134 matches
-
imaterial și cel mai schimbător. Suportă variații infinite, se deschide până la transparență sau se închide până la o opacitatea totală. Alternează claritatea și misterul. Aceste proprietăți indică faptul că albastrul simbolizează mentalul. El nu evocă pulsiunile, asemenea culorii roșii, care este opusul lui complementar, dar exprimă gândirea logică și rațională, la fel ca facultatea de abstractizare și imaginația. Reprezintă conștiința individuală. Modificările lui neîncetate sugerează fluctuațiile mentalului: când senin, când agitat; când treaz, când adormit. Valoarea lui infinită este legată de speculațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
buclat. În vis, a fi blond este semnul purității intențiilor inimii și sufletului. Dar legătura cu inocența, atunci când este împinsă la extrem, face uneori din blond simbolul prostiei (numeroasele bancuri cu blonde sunt o dovadă în acest sens). Brun, maro Opus candorii blondului, în imaginarul popular, brunul manifestă mârșăvia scopurilor și a intențiilor. Mai este și semnul maturității și al experienței, ce îi înlătură ființei inocența primordială. Pe de altă parte, culoarea maro este asociată cu pământul, cu noroiul, cu excrementele
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
rutier. Un important punct de plecare în definirea conceptelor de normal și deviant în traficul rutier îl constituie introducerea normelor rutiere. Din acest punct de vedere, în circulația rutieră se face distincție între: deviant că o stare de rău și opusul - normal - stare de bine. Trebuie subliniat faptul că între aceste extreme există o zonă de trecere în care pot apărea elemente comportamentale de tip aberant, fără a putea vorbi de un comportament deviant propriuzis, dar care pot evolua în ambele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
corectare; corectitudine; corector; corigibil; cruța; culoare; a da în bară; dă în bară; defect; defecte; deseori; destinul; dezamăgi; a dezamăgi; dificil; dreapta; drept; a fi drept; drumul; ei; el; eu; elev; eronare; evident; evita; exercițiu; ezitare; a face; a face opusul; fals; faptă; la fapte; fața; feedback; fiecare; ființă; firește; forță rea; frecvent; fredona; frică; frumos; frustrare; frustrări; fură; gafa; a gafa; gafezi; gest; gîndi; grabă; gras; grav; guy; hoț; iartă; imperfect; imposibil; inconștient; indulgență; instanță; insucces; intenție; invers; involuntar; ireversibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cer; distanță; ea; emoții; existență; facultate; farmec; fericire; fierbinte; galaxie; geam; gri; iarnă; impresionant; inamic; insomnie; interval; iubire; jumătate; luceafăr; lumina; luminoasă; macrocosmos; melancolie; minunat; minunată; mistic; mistică; moarte; mor; muncă; natură; neliniște; noapte de vară; norocoasă; nostalgie; oaie; odihnă; opus; plîns; poezie; privat; protecție; pustiu; rachetă; reflectare; romantică; romanță; sacou; săptămîni; scară; scăpare; scundă; Selene; seninătate; singurătate; somn; stelar; strălucită; sus; trece timpul; urlet; veghează; viață; vise; vîrcolaci; zahăr; zglobie (1); 790/169/69/100/0 lung: scurt(151); drum
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mirare; mînă; moarte; mrrrr; mult; al naibii; nașpa; neadecvat; neajutător; neant; neascultător; necesar; necurat; nedisciplinat; negativ; negativitate; negru+roșu; neîncrezut; neînțelegător; neînțeles; neliniște; nenorocire; nepăsare; neplăcere; neplăcut; nereal; nesănătos; nesimțit; nesuportat; nevoie; normal; nul; obstacol; de ocolit; om fără suflet; opusul binelui; orb; organ; pedeapsă; persoane; pervers; peste tot; peste; pistol; pîrîu; politică; politician; Ponta; prăpastie; prieten; problematic; profesor; Prut; puternic; puțin; ranchiună; ranchiunos; rapid; din mai rău foarte rău; cu rău; rău; repercusiuni; rîu; sadic; satanic; sărac; scorpie; sever; spaimă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în sensul insistenței asupra execuției separate a mișcării membrelor, capului și trunchiului. Rostogolirea începe cu întoarcerea capului spre direcția dorită. În această poziție se va constata că membrul inferior de partea spre care se rotește capul se extinde, iar cel opus se flectează. Continuând mișcarea, trunchiul va urma rotația capului. În acest fel copilul ajunge în decubit ventral. Fig. VII.6 a, b, c Postura păpușiitc "Postura păpușii" Din decubit ventral, copilul trebuie să-și mențină capul ridicat, sprijin pe antebrațe
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pentru mușchii abdominali, luând punct fix pe torace, cu retroversia bazinului, ceea ce determină reducerea curburii lombare, cu condiția ca membrele inferioare să fie flectate, pentru a reduce acțiunea mușchiului psoasul iliac. Cât privește acțiunea mușchilor posteriori ai coapsei, aceștia acționează opus celor abdominali. Prevenirea cifozării regiunii dorsale se realizează prin tonifierea mușchilor spatelui, cu precădere paravertebralii și cei care fixează omoplații. Cele mai bune rezultate se obțin tot prin contracții izometrice, cu trunchiul în poziție corectivă sau chiar hipercorectivă, după ce se
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
actor. O astfel de structură complexă necesită negocieri și implică o formă de guvernanță total diferită de o formă monocentrică, monorațională, sub controlul ierarhic al unui guvern omnipotent. Pe de altă parte, guvernanța în rețele complexe diferă de ceea ce reprezintă opusul ierarhiei, adică actori total autonomi. Rețelele sunt caracterizate prin interdependența dintre actorii care compun rețeaua. Distincția dintre structura de rețea care conține o multitudine de actori și actorii complet autonomi nu este fără semnificație. Aceasta înseamnă că independența totală a
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
o vigilență permanentă. Cele trei lacăte trebuie deschise în același timp dacă se dorește un risc minim de recidivă. Și aceasta deoarece fiecare dintre cele trei închisori este alimentată de celelalte. Simptomele de sevraj sunt în cea mai mare parte opusul celor observate în cazul intoxicării cu aceeași substanță. Cu cât durata de acțiune a substanței este mai lungă, cu atât va fi mai întârziată apariția simptomelor de sevraj și cu atât mai lung va fi sevrajul. Este de la sine înțeles
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
ostil sunt ostile productivității firmei, ceea ce afectează direct profiturile într-un mod negativ. Persoanele nefericite, nesănătoase sau nervoase nu lucrează la capacitate maximă. Un loc de muncă ostil este rezultatul suprimării abilității naturale a oamenilor de a se exprima. Este opusul unui loc de muncă care promovează creativitatea și vitalitatea. Mediile de lucru ostile sunt fatale productivității. Ele sunt nesănătoase - ba chiar potențial fatale - pentru persoanele care lucrează în aceste condiții. Ostilitatea constă în: agresiunea verbală împotriva oricărei persoane, indiferent de
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
se produc mișcările mușchilor Singura cauză a tuturor mișcărilor membrelor constă În aceea că unii mușchi se scurtează și că șmușchiiț opuși lor se lungesc, așa cum am mai spus; iar singura cauză care face un mușchi să se scurteze și opusul său să se lungească nu este alta decât că spre ei vin din creier ceva mai multe spirite decât spre celălalt. Nu vrem să spunem că spiritele venite direct de la creier sunt suficiente să miște acești mușchi, dar le determină
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
deschideri care sunt În așa fel dispuse Încât, atunci când spiritele venite dinspre creier spre unul dintre ei au ceva mai multă forță decât cele ce merg spre celălalt, ele deschid toate intrările prin care spiritele celuilalt mușchi pot trece În opusul lor, și Închid totodată pe toate cele prin care spiritele acestuia pot trece În celălalt. Așa se face că toate spiritele conținute anterior În cei doi mușchi se adună rapid În unul dintre ei și astfel Îl umflă și Îl
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
talmudică, cei care se ocupau cu scrierea și copierea documentelor se numeau sofer și liblar. Termenul sofer, pe lângă faptul că se referă la înțelepții din perioada pretanaitică, este întotdeauna asociat cu omul de studiu; în Berakot 45b, se spune că opusul său este bur, analfabetul. Termenul liblar se referă la persoana mai puțin învățată, care își petrecea toată viața făcând copii după documente. În mod sigur existau grade diferite în pregătirea profesională a celor care scriau și copiau documentele, nivelul cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
distincte: dacă se produce datorită unor începuturi similare ale cuvintelor, frazelor sau propozițiilor, cauza se numește homoio-arkton; dacă se produce datorită unor părți finale similare ale cuvintelor, frazelor sau propozițiilor, cauza se numește homoio-teleuton1. 5. Ditografia, într-un anumit sens opusul haplografiei, constă în repetarea de către copist a unei litere sau a unui cuvânt care în textul de bază apare numai o singură dată, la locul potrivit. De asemenea, nu trebuie să uităm că repetarea unor cuvinte poate fi folosită uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
critici la adresa celor care dețin puterea și controlul. În situațiile în care participanții încep cu aspectele negative și au tendința de a insista asupra factorilor neplăcuți, este de ajutor să „întoarcem foaia” și să le cerem păreri ce să exprime opusul acestor impresii: „Și care sunt avantajele lucrului în această companie?”, „De ce este bine să fii student aici?” și așa mai departe. De multe ori, tranziția de la aspectele pozitive la cele negative este ușoară și plăcută, dar trebuie să aveți grijă
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
care erau proprietatea companiilor, erau confidențiale și accesul era puternic restricționat ca să nu beneficieze și concurența de respectivele informații, acest tip de confidențialitate nu reprezenta o tradiție pentru cei din mediul academic. De fapt, pentru ei, practica tradițională era chiar opusul acesteia. Atitudinea acestor specialiști era următoarea: „Cum pot colegii mei să realizeze o critică a studiului meu dacă nu știu cum am recrutat participanții, cum am organizat grupurile și cum am efectuat analiza?”. Atitudinea deschisă era esențială pentru ei. Promovarea academică era
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
contradictoriul din care își hrănește deopotrivă voluptatea eșecului și neputința extazului, și care îl proiectează pe Cioran în esențial. În fond, existența îi e construită dintr-o serie de palinodii: totul Ă convingere, credință, idee, atitudine Ă se transformă în opusul său, dacă nu cumva are înscris din start, în chiar miezul său, reversul ironic. * Într-o scrisoare din 11 iulie 1972, Cioran spune: „Câteodată mă gândesc că sunt propriul meu supraviețuitor, că am depășit de mult felia de timp la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se hrănește din convingerea că vocația lui Ă ratată și abia astfel relevantă Ă era aceea de sihastru, de anonim pierdut în materie. De aici, regretele că nu a ajuns pădurar ori cioban, figuri care-i stârnesc admirația pentru că sunt opusul sterilității. Ratarea însăși, ca metodă de a ajunge la adevăr și de a crea sens, este opusul sterilității. Îl invidiază pe Wolf Aichelburg pentru că mai poate schimba din când în când, în România fiind, o vorbă „cu câte-un cioban
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sihastru, de anonim pierdut în materie. De aici, regretele că nu a ajuns pădurar ori cioban, figuri care-i stârnesc admirația pentru că sunt opusul sterilității. Ratarea însăși, ca metodă de a ajunge la adevăr și de a crea sens, este opusul sterilității. Îl invidiază pe Wolf Aichelburg pentru că mai poate schimba din când în când, în România fiind, o vorbă „cu câte-un cioban” (516); de asemenea, pe fratele său, că a înotat în Olt (255). De altfel, lui Aurel Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai aproape decât îmi închipui de rădăcinile mele” (1976 Ă 315). Poate că, departe de țară, Cioran descoperă că vidul său interior este congener vidului valah. Sau poate descoperă că orice vid, odată explorat, se metamorfozează într-atât, încât devine opusul său și e sens. Ura de origini Ă care este înainte de toate ură de sine Ă se transformă în prilejul unei restaurări. Îi scrie lui Aurel Cioran în 2 decembrie 1977 (338): „În cele din urmă, suntem salvați de propriile
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
27 noiembrie 1976 Ă 313). Dar nu atât admirația transformată în compasiune interesează aici, ci sinteza paradoxală pe care destinul acestei limbi, implicit al poporului care o vorbește, o instituie: rugăciunea este blestem, vidul, extaz, norocul, nenoroc. Totul este și opusul său, dacă nu cumva numai opusul său. Și asta poate tocmai datorită „vacuității cuvântului” (8iulie 1978 Ă 351), expresie pe care Cioran o folosește după ce citește Sentimentul românesc al ființei, cartea lui Noica. Fusese atras el însuși de această vacuitate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu atât admirația transformată în compasiune interesează aici, ci sinteza paradoxală pe care destinul acestei limbi, implicit al poporului care o vorbește, o instituie: rugăciunea este blestem, vidul, extaz, norocul, nenoroc. Totul este și opusul său, dacă nu cumva numai opusul său. Și asta poate tocmai datorită „vacuității cuvântului” (8iulie 1978 Ă 351), expresie pe care Cioran o folosește după ce citește Sentimentul românesc al ființei, cartea lui Noica. Fusese atras el însuși de această vacuitate, din moment ce, după ce se lasă fermecat, în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
notează: „Lumea primitivă este o lume a panicii. Viziunea mea despre trecut e falsă: cu cât te apropii de origini, cu atât e mai adâncă spaima” (III, 256). Firește, o astfel de schimbare nu modifică și imaginea despre viitor: „Dar opusul este și el adevărat: cu cât te-ndrepți spre viitor, cu atât te apropii de o formă de teroare nouă, insolită și fără îndoială la fel de intensă ca și a începuturilor” (ibidem). Peste un an Ă suntem prin decembrie 1971 Ă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe toți semenii tăi, prezenți și viitori, pe un alt drum decât acela pe care-l va fi trasat Natura” (III, 282). Invidia față de cei care sunt în istorie și fac istoria e bătătorită până într-atât încât, finalmente, devine opusul ei. „Naturile puternice, generoase, fecunde, aflate în continuă emanație, gata oricând să producă, să se manifeste, să fie Ă le înțeleg din ce în ce mai puțin. Energia lor mă depășește, dar nu le invidiez. Ele nu știu ce fac...” (II, 9). Cel mai adesea, însă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]