1,193 matches
-
corect între cuvântul venit din tradiție și neologism. SCRIERI: Bibliografia analitică a literaturii române vechi (în colaborare cu Mihai Moraru), vol. I: Cărțile populare laice, partea I-II, București, 1976-1978; Cărți populare și cultură românească, București, 1984; Între scriere și oralitate, București, 1988. Ediții: Crestomație de literatură română veche, I-II, coordonatori I.C. Chițimia și Stela Toma, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Cluj-Napoca, 1984-1989 (în colaborare); Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, coordonator I.C. Chițimia, București, 1988 (în colaborare); Povestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
unor puncte de vedere noi, dar își demonstrează utilitatea prin claritatea expunerii, prin bogăția informației, prin efortul constant de a elucida chestiunile abordate. Ceea ce le dezavantajează e o anume rigiditate, ideologică mai cu seamă, un ton cumva strepezit, cu toată oralitatea, pe alocuri, a stilului. Propensiunea didactică e învederată încă din titluri - Prelegeri de estetică (I-II, 1967), Estetica lui Tudor Vianu (1968), Esteticieni români (1969), Din tradițiile gândirii axiologice românești (1970), Arta de la A la Z (1978) -, cărțile propunându-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
nuvelă amplă ori, mai bine zis, un mic roman. Scriitura probează, prin tematică și viziune, o raliere la un patrimoniu tradițional, săvârșită însă pe coordonatele extremei modernități. Vremelnicie pierdută e o literatură lucrată „bine, la gherghef”, cum observă Eugen Simion. Oralitatea este un atribut definitoriu și e obținută printr-o meșteșugită transfigurare lingvistică, întemeiată pe o atentă „ascultare a vocilor”. Sub aparențele colocvialității și ale capriciului asociativ, se desfășoară o compoziție bine arhitecturată, prin îmbinarea unor cicluri ori filoane narative, dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
drept, neprihănit voievod”, „crai / pe-un împărătesc și furtunatic grai”, „steag al timpului vânt”, un „nou Adam” și un „Dante valah”. La prima vedere, discursul dezlănțuit al lui C., apropiat oratoriei de tribună, debitor tehnicilor explozive de forum, are aparența oralității, deși, practic, totul este elaborat, construit la modul scriptic. Cuvântătorul (constata Vladimir Streinu) cultivă „modul prozei, modul discursiv și enumărător”, poemele lui sugerând comparația cu „niște coarde de violoncel, de bună calitate, întinse pe o vioară...” În esență efectele se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr, fantezia bine temperată, dublată de umor și ironie, oralitatea obținută prin alternarea vocilor narative și utilizarea persoanei a doua singular, precum și grija de a schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții SF (A se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
au în vedere - și pe urmele unor cercetări românești cu tendințe monografice datorate lui Lazăr Șăineanu, G. Călinescu, Gh. Vrabie și Ovidiu Bârlea - basmul. În cea mai importantă lucrare, Stereotipia basmului (1973), analizează formalizarea, un element al stereotipiei - lege a oralității studiată pe plan universal de F.M. Luzel, P. Sébillot, R. Petsch, R. Basset, J. Polívka, R.M. Volkov și, la noi, de G. Călinescu - în basmele populare românești, abordând concomitent numeroase aspecte care ating raporturile esențiale ale creației folclorice: universal-național, tradiție-inovație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
11 cu rușii și bielorușii, 10 cu polonezii, 8 cu cehii și moravii și 3 cu sașii-germanii. Cercetarea cântecului epic tradițional l-a condus pe F. spre studierea gramaticii și stilului acestuia. Creație cu limbaj propriu, scrie folcloristul în Estetica oralității (1980), cu mijloace artistice specifice, cu un stil tradițional bine consolidat, folclorul trebuie studiat nu cu uneltele retoricii clasice, ci cu acelea ale limbajului propriu. Sprijinindu-se pe ideile unor exegeți români ca B.P. Hasdeu, B. Delavrancea, N. Iorga, C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
Amzulescu, ca și pe acelea ale unor specialiști străini ca Milman Parry, Albert Bates Lord, C.M. Bowra, Paul Mazon, Franz H. Bäuml, Donald J. Ward, Lorenzo Renzi ș.a., F. își adaugă contribuția la ceea ce el numește varianta românească a teoriei oralității. Aportul cel mai însemnat al cărții este repertoriul analitic al formulelor călătoare din cântecul epic muntenesc și oltenesc, care însumează 127 de poziții. Alte câteva componente particularizează opera lui F.: aceea de bibliograf, responsabil al colectivului care a realizat Bibliografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
creația populară, București, 1971; Recherches comparées de folklore sud-est européen, București, 1972; Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975; Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densușianu, București, 1976; Estetica oralității, București, 1980; Femeia lui Putiphar (K 2111). Cercetare comparată de folclor și literatură, București, 1982; Paralele folclorice. Coordonatele culturii carpatice, București, 1984; Cântecul epic tradițional al românilor, București, 1985; Valori ale culturii populare românești, I-II, îngr. Rodica Fochi, introd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
transmise oral, În episoade, de către aezi, iar ulterior, odată cu apariția scrierii, recitate de rapsozi; În epoca lui Pisistrate, au primit o formă care trebuie să fi fost destul de apropiată de cea actuală În care pot fi verificate urme ale străvechii oralități. Limbajul mitului este poezia, iar aezii, rapsozii și, În general, poeții sunt depozitarii lui (subcapitolul 3.6). Chiar dacă este o simplă povestire, acest mythos trebuie narat cu Înțelepciune, dând formă cuvintelor, așa cum Îi spune Alcinousxe "Alcinous" lui Odiseuxe "Odiseu" (Odiseea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pământ...» până la întoarcerea pământului la țăran sau a țăranului la pământ. Este o istorie tristă, pe care țăranul și-a asumat-o de la ideea rebreniană a iubirii de pământ până la deposedarea sa prin colectivizare” (Tudor Nedelcea). Stilul e marcat de oralitate și pigmentat de note umoristice; întovărășirile agricole aveau denumiri ca „Vasile Roaită”, „7 Noiembrie”, „I. V. Stalin”, care deveniseră nume comune, încât, întrebați unde au pământul, țăranii răspundeau: „la Roaită”, „la Stalin”. Problematica țărănească abordată în acest roman (iar mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
literar format, cu o personalitate distinctă. Cele 111 studii micromonografice scrise de F. denotă erudiție, acribie documentară și echilibru al judecăților, dar și speciale însușiri de stilist: fin dozaj de participare comprehensivă și distanțare benign-ironică, limbaj îmbinând sobrietatea academică și oralitatea, neologismele cu arhaismele și regionalismele, vocație portretistică. Articolele din dicționar indicau și opțiunea pentru dramaturgie și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă prima preferință, extinsă acum asupra teatrului românesc postbelic - teren al unui canon încă nefixat, ceea ce potențează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
didahiile lui A.I. și muguri narativi, însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră de spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
și în tălmăciri; poezia și proza lui memorialistică sunt valorizate, de asemenea. În anii ’90 V. se orientează către cercetarea sociologică, precum în studiul intitulat Sistemul culturii țărănești (2000). În baza unui dosar de „fapte” etnografice și folclorice care conservă oralitatea (colinde, strigături, orații de nuntă, descântece, hore etc., dar și relatări ale informatorilor despre diverse obiceiuri și practici arhaice), dosar alcătuit cu ajutorul unui chestionar aplicat în județul Cluj, se argumentează coerența spirituală a universului arhaic. SCRIERI: Onisifor Ghibu, educator și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
pentru definirea timpului și a spațiului ca proiecție subiectivă a spiritului uman, este o concepție preluată din lucrările filozofilor idealiști. Scriitorul romantic a contribuit la Îmbogățirea limbii literare, prin includerea unor cuvinte și expresii populare, a arhaismelor și regionalismelor, specifice oralitatii stilului. Adepții romantismului au făcut apel la procedee artistice variate; antiteza ocupă un loc important atât În structura poeziei, cât și În cea a operelor epice, În construirea personajelor, a situațiilor, a ideilor sau atitudinilor exprimate. Ironia romantică dobândește, adesea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
literară, e o flagrantă contradicție. Al. Piru observă neconcordanța: ,,Balada (,,Zburătorul”) demonstrează că nu este adevărată afirmația că după 1840 limba lui Heliade se corupe, nici măcar În poezie, cu totul. Dimpotrivă, poetul face adesea apel la vorbirea populară, speculând efectele oralității În compuneri satirice, precum ... În „Păcală și Tândală”. (1854). Aceasta dovedește o dată În plus că tot ceea ce s-a Întâmplat cu părerile lui Heliade despre limbă nu au o explicație logică. Eminescu Îl vedea pe autorul Baladei În 1867 ca
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
silabe accentuate, destul de variată În ceea ce privește cuvintele care rimează. Ritmul pare a fi iambic, În general, dar există variații de ritm impuse de situațiile particulare ale textului, mai ales În prima parte În care monologul liric se exprimă prin accente ale oralității stilului. Elementele de versificație au un rol important În receptarea poetică, multe din versurile baladei fiind memorabile. Tema fundamentală a baladei „Zburătorul” este mitul erotic, al unei făpturi care provoacă mari neliniști În sufletul și trupul adolescentin al fetelor, unul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Împăratul Roș, fata acestuia, Spânul, Harap Alb), ajutoarele eroului (Gerilă, Setilă, Ochilă, Flămânzilă, Păsări-Lăți-Lungilă, Sfanta Duminică, Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor, calul, etc.), elementele miraculoase (apa vie, apa moartă), fuziunea dintre real și fabulos, limbajul caracterizat printr-o aparentă simplitate si oralitate (prezența exclamațiilor, interjecțiilor, a verbelor imitative, a onomatopeelor; repetiția formulelor tipice basmului, precum și frecvența dialogului și monologului). Dar elementele populare nu exclud pe cele menite să confere povestirii o certa nota de originalitate. Scriitorul individualizează cu ajutorul detaliilor și dramatizează acțiunea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]