1,564 matches
-
Inventarul lucrurilor văzute este infinit, și totuși nu generează sațietate: luna, labirintul, limba anglo-saxonă, orașul Buenos Aires, monedele, biblioteca, astrologia, algebra, teologia, istoria, Sherlock Holmes, latina, Joyce, Joseph Conrad, hărțile, șahul, oglinzile, tigrii, ceasul de nisip, enciclopediile, cultul pentru Orient, etimologiile, orbirea, metafora, arta versificației și atâtea altele sunt manifestări, totodată trecătoare și eterne, ale misterului universal, veșnic tânăr. Simboluri, dar și forme ale beatitudinii și ale anxietății, coagulând, sfios, în cuvinte, după cum mărturisește poetul însuși, în prologul la volumul Elogiul umbrei
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
-o în vis, uneori ca victimă a Puripăduchelui, alteori ea Puripăduche. Visele conțineau atîtea detalii, că oroare îl făcea să se retragă în starea de veghe și să privească întruna lumina electrică cu ochii larg deschiși, în speranța că durerea orbirii îl va menține într-o stare de conștiență. între timp, o parte a minții lui încerca să se elibereze trăind disperarea unui șoarece prăjindu-se într-o cușcă rotitoare. „Oprește-te! Oprește-te! Oprește-te!“ „Nu poți.“ „De ce? De ce? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atât simțim o mai mare bucurie și certitudine, căci diametral opus înseamnă pe aceeași axă, și asta este deja o legătură puternică. Vedem ținta noastră în oglindă, în iluzie, dar prin asta știm că ea totuși există undeva în realitate. Orbirea noastră față de viitor se aseamănă cu agnozia corporală a unor bolnavi: pentru ei, pur și simplu a dispărut jumătatea dreaptă (sau stingă) a lumii, cu tot cu jumătatea respectivă a corpului lor. Acolo nu există nici măcar nimic pentru ei, e ca tăcerea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până la alb ale oaselor noastre, se mai află ceva, și-n acel ceva este totul. Când tunelul intră în linie dreaptă și gura cuptorului îl linge cu vâlvătăi, topind pereții sticloși, când te repezi cu o viteză fantastică direct spre orbirea de dincolo de orbire, spre surzenia față de care surzenia e un zbieret de abator, când protuberante de foc care ard focul ca pe vreascuri uscate izbesc trandafirul negru, foile lui (rinichi și vertebre, amintiri și dorințe, teoreme și zei) se desprind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
oaselor noastre, se mai află ceva, și-n acel ceva este totul. Când tunelul intră în linie dreaptă și gura cuptorului îl linge cu vâlvătăi, topind pereții sticloși, când te repezi cu o viteză fantastică direct spre orbirea de dincolo de orbire, spre surzenia față de care surzenia e un zbieret de abator, când protuberante de foc care ard focul ca pe vreascuri uscate izbesc trandafirul negru, foile lui (rinichi și vertebre, amintiri și dorințe, teoreme și zei) se desprind și iau foc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
craniului meu, lustruit ca un pietroi din albia unui râu. Veșnica repetiție a acelorași apăsări și trageri și tremurări de degete, căldura ciudată a pântecului în care aproape că mi se-ngropa capul cu totul, ca și lumina mistică a orbirii care plutea în cabinet mă transpuneau într-o stare tensionată și neplăcută, de spaimă adâncă, atât de adâncă încît nu o puteam recunoaște drept spaimă, ci mai curând drept tristețe, drept deznădejde. Orbii. Orbirea. Încă de mic mă chinuiseră niște
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
totul, ca și lumina mistică a orbirii care plutea în cabinet mă transpuneau într-o stare tensionată și neplăcută, de spaimă adâncă, atât de adâncă încît nu o puteam recunoaște drept spaimă, ci mai curând drept tristețe, drept deznădejde. Orbii. Orbirea. Încă de mic mă chinuiseră niște gânduri pe care degeaba încercam să le comunic celor mari. Și nu doar marea dilemă, cu care toți băieții și toate fetițele își bat capul: cum vin pe lume copiii. Aici cel puțin știam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin care zăreai o cornee supurîhdă, erai pândit de moarte și agonie, sau doar de ataraxia măreață-a nimicului. Nu știam atunci că orbii, aparent frați de-o mamă și-un tată, sânt de fapt de multe feluri, și că orbirea este obiectul unei taxinomii dezvoltate. Am văzut mai târziu, închiși în mari cilindri cu spirt, nou-născuți fără globi oculari, fără pleoape și gene, a căror frunte netedă ca un coif de fildeș se prelungea până la buze. Am auzit despre cei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care văd imaginile normal, însă nu sânt capabili să înțeleagă ce văd; despre cei ce au sentimentul că sânt înconjurați de o noapte adâncă și despre cei ce percep totuși o vagă luminiscență venită de pretutindeni; despre cei a căror orbire e doar convertirea-n carnal a unor teribile psihodrame (căci între ochi și testicule, globii de sus și cei de jos, între jugănire și smulgerea ochilor a existat mereu un traiect sadic și-n același timp redempțional); despre cei care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și testicule, globii de sus și cei de jos, între jugănire și smulgerea ochilor a existat mereu un traiect sadic și-n același timp redempțional); despre cei care văd ca prin sită și despre cei care văd ca prin vis... Orbirea e scămoșată și graduală, și nimeni nu vede deplin, și nimeni nu e orb adânc. Și-așa cum toată materia lumilor s-a desfăcut dintr-un punct spațial infinit de dens și fierbinte, cum toată viața s-a ramificat din primul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pentru că am orbit, sau am orbit tocmai fiindcă trebuia să ajung aici"... S-a oprit o clipă, tăcut, din pasele pe care le făcea pe pielea făinoasă a feței mele, după care a continuat sporovăială, descriindu-mi procesul funest al orbirii. Începutul poveștii lui ar fi fost atroce și șocant, dacă același ton din vârful buzelor, ușor amuzat, de parcă ar fi fost povestea altuia, nu ar fi golit cu totul de sevă vorbele lui, lăsîndu-le aeriene ca un palat de hârtie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
retinei și silit să privesc, din miezul globului cristalin, către o lume orbitoare, orbitoare... Pleoapa se ridica tot mai mult, lumina de dincolo de lumină mă izbea ca o coloană monstruoasă coborând din pupilă, sala se umpluse de culoarea insuportabilă a orbirii, și în toiul acelor chinuri față de care simpla crăpare a ochilor mi s-ar fi părut un balsam ceresc, un fel de voce, sau un fel de desen caligrafic pe pielea mea văzătoare îmi povestea ciudatul mit al Știutorilor, conspirația
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
meu, ca un păianjen în miezul capcanei lui scânteietoare de salivă-ntărită, pe cel în stare să mă recunoască, pe cel ce va-ntinde degetul către pleoapele mele, le va atinge cu unghia lui tămăduitoare, va plezni pleznitura și va orbi orbirea ochilor mei. Avea să fie - mi se spusese prin acel tatuaj de lumină grăitoare pe când zbieram răstignit pe jilțul de cristal - un adolescent cu oase subțiri ca ale păsărilor. De câțiva ani îl aștept, nu atât ca să-mi redea vederea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
poate fi vederea după ce am văzut indepingibilele imagini, cât ca să-1 văd pe El, pe cel trimis, pe cel ce va fi trimis, pe Trimisul care, fiind deja acolo, e și aici totodată. Între timp, am trecut prin toate bolgiile orbirii: stingerea treptată a spațialității; lățirea, ca la lilieci, a unui dominion sonor, cu peisaje de zgomote; halucinații cu fețele inventate ale celor cu care vorbeam văzute în cele mai vii culori fluorescente și electrice, dar fețe de acromegalici, de ciclopi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
omizi, de cranii și de cameleoni; spaime înmărmuritoare, când simți că se apropie cineva de tine din toate părțile deodată; voci care-ți poruncesc, spunîndu-ți pe nume, să-ți retezi beregata... Și, la sfârșitul sfârșitului, groapa fără fund a cârtiței, orbirea adîncă..." Maseurul îmi împingea tot mai mult capul în pântecul lui pufos, de parcă ar fi vrut să mă încorporeze cumva acolo, într-un imposibil uter oval. Toată fața îmi ardea ca jupuită, și-ntr-adevăr, când m-am uitat în acea zi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nicicând o mai fantastică floare nu s-a desfăcut dintr-o rădăcină mai hâdă. Evaporat celulă cu celulă și organ cu organ, devenit un abur complicat de cuvinte, ofițerul spuse și laptele supt de la maică-sa. Bărbatul enorm plătise prin orbire cele aflate atunci. Acum, însă, mirosind a zăpadă proaspătă, mă privea cu ochii din nou descleiați. Scana cu pupile strălucitoare cotele de înălțime și reliefurile feței, pieptului, mâinilor mele, de parcă ar fi trebuit o dată să le descrie în infime detalii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mama persistă în prostia asta câteva luni, timp în care nu produse nici un singur arc întreg. Păru-i mirosea a pilitură de fier încinsă, mîinile-i erau doar o rană, dar se-ntorcea seară de seară la tortura ei cu o orbire nebunească, fără să asculte de nimeni, cu ochii ficși și roșii, iar când o prindeam de mâini și-ncercam să-i vorbesc rațional, se zbătea și urla ca scoasă din minți: "Lasă-mă-n pace! Nu te băga, mucosule! Lasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
om. Și fiecare naștere creează o religie, este o bunavestire. Și religia însăși nu are alt sens decât Nașterea. Ni se arăta Calea, ni se revelau Treptele. Ni se predicau Fericirile. Deja ochii noștri, ieșiți din orbite de atâta orbitoare orbire, urmau să vadă embrionul, copilul, minunea, răscumpărarea. Negri și albi, asiatici, femei, bărbați și copii așteptam, pe marginea abisului, bucuria. Aveam să luăm lumină din lumină și să nu mai murim niciodată... Și atunci se petrecu infima catastrofă. Și cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a-mi închipui că mintea mea poate găsi sensuri acolo unde amândoi sfinții Augustin în care credem au dat greș, sunt momente în care mă întreb cum au putut fi atât de orbi. Simt că întrebarea ta pornește din aceeași orbire ca a lor. Oare de ce e sădit în sufletul bărbaților să nu-și poată închipui un conducător altfel decât ca un bărbat ambițios și puternic? Stin o privi nedumerit. ― Ce legătură are asta cu...? Maria dădu a lehamite din mână
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fost manipulați de Abație, că Ordinul augustinian ne-a jucat o festă crudă. Nimeni nu pare dispus însă să se gândească la eventualitatea în care Abația a fost și ea doar o unealtă pentru instanțe infinit superioare. Și tocmai această orbire dogmatică, refuzul de a accepta acest lucru, mă face să spun că Regulamentul nu e decât o altă formă de religie, care substituie în mințile celor mai slabi dintre noi amintirea timpurilor liniștite în care ne veneram zeii." Oksana Bint
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Întotdeauna o lumină de-aur Încunjură-a lor frunte și ființă. De-aceea cred că zeii coborâră, Că ei trăiesc azi între oameni Ca Cezari, ca preoți, ca senatori... Ieri în Olimp.. ei azi-s pe pământ. D[ECEBAL] O, orbire! {EminescuOpVIII 41} [IAROMIR] Orbire, da, orbire care vede! O, Decebal, de-ai știi cum se tratează La Roma tot războiul dintre noi! Copilării le sînt! Astfel privesc. Curând ți-a veni ție un legat... Ți-a cere simplu să ne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aur Încunjură-a lor frunte și ființă. De-aceea cred că zeii coborâră, Că ei trăiesc azi între oameni Ca Cezari, ca preoți, ca senatori... Ieri în Olimp.. ei azi-s pe pământ. D[ECEBAL] O, orbire! {EminescuOpVIII 41} [IAROMIR] Orbire, da, orbire care vede! O, Decebal, de-ai știi cum se tratează La Roma tot războiul dintre noi! Copilării le sînt! Astfel privesc. Curând ți-a veni ție un legat... Ți-a cere simplu să ne dai napoi Tot ce-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-a lor frunte și ființă. De-aceea cred că zeii coborâră, Că ei trăiesc azi între oameni Ca Cezari, ca preoți, ca senatori... Ieri în Olimp.. ei azi-s pe pământ. D[ECEBAL] O, orbire! {EminescuOpVIII 41} [IAROMIR] Orbire, da, orbire care vede! O, Decebal, de-ai știi cum se tratează La Roma tot războiul dintre noi! Copilării le sînt! Astfel privesc. Curând ți-a veni ție un legat... Ți-a cere simplu să ne dai napoi Tot ce-ai luat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și-nșelare tu mintea să le-ascuți Și zi viteaz la gâde, isteț [la] cel viclean Din lupi îți fă o oaste, din vulpe căpitan, Din poftele mulțimei fă-ți scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire; C-o frază lingușește deșertăciunea lor: Din roiuri risipite vei face un popor... Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușă pământul presura-va... Păzește-te de una: să te ferească ceriul Ca-[n] ceasuri de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iar pe cel viclean și neted tu numește-l înțelept Și nebun zi-i celui nobil, zi că prost este cel drept; Din ale mulțimii patimi fă o scară de mărire Și te vor urma cu toții prinși de-o vecinică orbire Și, cu laude viclene lingușind prostia lor, Tu din roiuri risipite înjgheba-vei un popor. O, fi sigur că la rele el de-a pururea urma-va Și cu sânge și cenușă tot pământul presura-va, Dar ferește-te de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]