1,566 matches
-
atribut al evoluției artistice extreme. Moartea omului istoric este momentul culminant al inițierii, după Mircea Eliade, și adeseori avem sugestia ei la nivelul mutilării rituale (ca „procedeu de diferențiere colectivă” cum este și tăierea cosiței în colinda Ciutei fără splină), orbirii ori amputării membrelor în basme. Acestea sunt tot atâtea semnale că novicele se află în punctul extrem al trecerii sale și că „este mort” din punct de vedere fiziologic. Depășirea încercărilor succesive „produce triumful inițiatului grație transmiterii unei cunoașteri secrete
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din invidie sau, cum e cazul basmului din Urmeniș, îl orbesc. Mutilarea la nivel ocular este regăsită și în colinda lui Antofiță, unde are valoare punitivă, dar mai ales în basmele al căror erou este frumoasa fată de măritat. Prin orbire este anulată vederea constrânsă de marginile percepției comune, redobândirea ochilor, uscați uneori, aducând sondarea panoramei dată de cunoaștere. Crucea (simbol solar) formată de cele trei drumuri și cărarea dinspre profan recomandă celor puternici un singur traseu, cu amendamentul dantesc, pregătitor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mâinile voinicilor;/ Dar în loc de mădulare,/ Degețele cu inele;/ Dară frâul de la cai,/ Cosițe de fete mari”. Văzută drept „«mamă» stăpână pe materie”, „depozitară a forțelor germinative ale materiei” de către cercetători, Samodiva eliberează prin înfrângerea ei simbolică resursele inepuizabile ale vieții. Orbirea, ca semn al supunerii stihiei feminine, o lasă fără control asupra universului ordonat și este echivalentă cu legarea fiarei în colinde, dar, în același timp, întoarce gestul ei distructiv, știindu-se că Samodivii din mentalul bulgar sunt genii feminine ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și în Sâla iute da,/ Așa tare o lovea,/ Încât Sâla jos cădea”. Simetrică sub aspectul evoluției narative, balada anticipa de la provocarea monstrului deznodământul. Agresată vizual de prezența alesului pe tărâmul ei, Sâla va pierde exact acest simț. Echivalentă castrării, orbirea anulează orice putere a Samodivei de a mai agresa Cosmosul, căci „ochiul este sediul vieții, personalității, sufletului”. Buzduganul, armă specifică basmelor românești, cu o încărcătură puternic masculină, materializează de fapt puterea interioară a eroului asupra neantului. Odată învinsă Sâla, lumea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aspră ipostază a inițiatorului, Vidra din balada Vidros I(11) pedepsește dur pe Antofiță pentru încălcarea unui tabu aparent: pescuitul în „marea cea mai misterioasă și mai adâncă, (...) locul care face legătura dintre lumea noastră și lumea cealaltă”. În realitate, orbirea flăcăului care a știut de la început că numai cu oasele peștilor mitici poate pune bazele unei noi familii prin construirea casei este o mutilare ca „mijloc de diferențiere definitivă” a celui ce a depășit proba inițiatică cu o valență dublă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
musca. Când s-a oprit musca di bâzâit, ea ș-a dezlegat ochii. Ajunsăsî-n marginea pădurii” (Izvoare - Soroca). Zidul din copaci face trecerea spre tărâmul soarelui și traversarea „ilicită” lipsește neofitul de simțul vizual, ca o transfigurare simboli¬că a orbirii inițiatice. Tot o înghițire simbolică este și traversarea mării pe care calul i-o amintește flăcăului în colindele de tip 73, Cal amenințat cu vânzarea. Motivul alesului conturează aici un bidiviu „sălbatic”: „Io nepotcovit/ Și nechingiuit”, din acest atribut derivând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
orice metamorfoză în pasăre conține date despre natura sacră feminină, fie că este vorba despre inițiere, fie că o ființă divină a ales o hierofanie avimorfă. În basme, abilitatea de a se preface în pasăre este posterioară mutilării inițiatice prin orbire, ceea ce provoacă închiderea privirii în interiorul depozitar al adevărurilor esențiale. Ruga către instanța supremă catalizează metamorfoza și aici, semn că fata are un canal de comu¬nicare deschis cu sacrul: „...începând să se închine iarăși, se rugă lu Dumnezeu să-și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
devine astfel inițiatorul și purtătorul unei cunoașteri”. Mersul „pe dibuitele”, în basm, activează memoria artistică a drumului chinuit, mutilant, parcurs de Mistricean până la monstrul înghițitor. Vederea percepe doar primul nivel al lucrurilor și este utilă doar în fenomenal, de unde frecventa orbire a neofiților pe parcursul procesului inițiatic. Tinerii trebuie să simtă lumea esențelor la nivel tactil, să refacă în interior imaginea ei pentru a-i putea pătrunde misterul. Noaptea l-a obligat pe Mistricean să cunoască fizic dimensiunea sacră, aici pădurea deasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tem ca de o trufie să încerc așa ceva. Răbdarea este grea. Noi suntem mereu grăbiți, agitați, în fugă, superficiali, la suprafață și, în mod paradoxal, această acumulare continuă de mișcări și energii fără durată are drept rezultat monotonia, plictisul, inerția, orbirea și ne-simțirea în relația cu propria noastră viață și cu viața unanimă. Răbdarea ar fi o soluție de împotrivire la această aneantizare, o educare întru aprofundarea de sine, un mod de a fi mai rodnic întru spirit. Dar, repet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și sunt întemnițat într-o pădure lângă care îmi pasc vacile, doisprezece și sunt închis în catalogul în care profesoara de română mi-a pus media generală 2,93 și m-a lăsat repetent, 16 și încep să devin captivul orbirilor fiziologice, 22 și devin prizonierul unei realități pe care n-o pot pricepe, 25 și ajung în Ieudul fără ieșire, 32 și îmi pun gratii de București, 53 și cred că e destul, dar nu-i așa. La 55, leagănul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vianu (pentru care "retragerea hyperionică nu este resemnare, este singurătate liber consimțită", în care "nu încap, aș zice eu, neliniștea și norocul trecător al celor doi protagoniști ai cercului strâmt") și Constantin Noica ("După opinia mea /.../ sensul neputinței și vina "orbirii" din natura superioară a geniului, de care vorbea Noica, sunt înscrise în profunzimea textului"), de la Dan C. Mihăilescu ("Cătălin devine într-o exegeză ca aceea semnată de Dan C. Mihăilescu, personajul principal al poemului. În viziunea mea, portretul semantic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se întâmplă. O carte despre pierderea auzului. Adică, pe undeva, sunt conștient că tema trebuie să fie alta decât pierderea auzului în sine. Cred că aici bătea R.T. când îmi spunea, bătea șaua cu acel scriitor care a scris despre orbire. Trebuie să ai un pretext cu care să pătrunzi în lume. Un anume tip de tăietură în real. Lumea trebuie văzută din punctul de vedere al unui exceptat. Adică doar deteriorarea simțurilor poate duce la acuitate. Paradoxal, previzibil sau nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plus tôt de l’autre part... Mais surtout, que cela soit au mal ou au bien, il faut savoir se donner tout, éperdument! 236 Parola: „Dragoste, fii veșnică! Să nu ai teamă!“ Primul simțământ pe drumul Cortegiului: singurătatea e o orbire. Nu există singurătate! Ridicat peste timp și spațiu, o mulțime de oameni te însoțesc, toți pe același drum, toți cu același gând - spre mai bine. Cortegiu nesfârșit... și, de aproape sau de departe, toți se îngrijesc de fericirea și de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
își închipuie că pentru o pungă de galbeni și-a scris Mozart melodiile-i nepieritoare, sau pentru zece, sau pentru o mie de pungi de aur! Pentru tine le-a scris, pentru fericirea ta, iar acum, cuprins de o ciudată orbire, tu te plângi că ai fi singur când sunt atâția și atâția, milioane de oameni mai mici sau mai mari, care s-au jertfit pentru tine, care ți s-au dăruit ție. E miopia simțurilor noastre imediate, e mărginirea concepției
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sufletul de-adolescent. Oră de dirigenție Lumina puternică a soarelui din mijloc de vară pătrunde prin ferestrele larg deschise ale sălii de clasă. Câteva raze străpung încăperea și se proiectează pe peretele aflat în partea opusă geamurilor, intensificând senzația de orbire. În bănci, așezați după o ordine de ei știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
că Oedip se transformă pe sine Însuși În zeu, un zeu care suferă, totuși nu mai puțin zeu cîtă vreme e liber și nu regretă răspunsul dat sfinxului. Dar În mijlocul suferințelor sale triumfă umanitatea noastră. În zadar corul Îl deplînge. Orbirea sa nu e atît o sentință, cît asceză. În momentul acela a văzut clar Înlăuntrul său. Singura sa revoltă rămîne acceptarea. Altfel ar Însemna că nu se mai poate suporta, or, grandoarea lui e să repete calm „Socot că totul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
murind etc. Al doilea, să văd și să iau aminte la cele trei Persoane dumnezeiești pe scaunul de domnie sau pe tronul Maiestății Sale dumnezeiești, cum privesc întreaga față și rotunjime a pământului și pe toți oamenii, șaflațiț într-o orbire atât de mare, cum mor și coboară în iad. Al treilea, să o văd pe Stăpâna noastră și pe îngerul care o salută; iar apoi să reflectez pentru a trage folos dintr-o astfel de scenă 1. 107. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
epocii surprinde genial această realitate : este un cadru fix, cu replici și gesturi din off, în care Otilia, înghesuită în viețile unor străini, ascultă conversațiile lor. Nu e nevoie de mai mult pentru a înțelege tot : și rezistența pasivă, și orbirea voluntară, și compromisurile necesare, modalități cotidiene de a jongla cu supraviețuirea în închisoarea care era România anilor 80. Era o probă fizică, doar că fiecare o făcea altfel. Dându-se peste cap să găsească soluții, jonglând cu o disponibilitate deja
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de sem nificație sau, mai exact, o suprapunere de motive mitice. Stropii de zeamă clocotită care sar de pe aripile cocoșului și cad pe fețele evreilor nu le mai produc acestora pistrui (probabil că pedeapsa a părut prea blândă), ci provoacă orbirea lor - sancțiune tipică aplicată evreilor necredincioși (vezi capitolul „Evreul orb, surd și mut”). Legenda etiologică a cunoscut numeroase variante, versificate sau nu. În unele dintre ele, peștele ia locul cocoșului <endnote id="(491, p. 154)"/>. În altele, Îl dublează : „păstrăvul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Binecuvântat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru [...], care ne- ai poruncit să ne spălăm mâinile”, „Clătiți paharul Înainte de a bea și după ce ați băut”, „Se interzice traiul Într-un oraș care nu are baie”, „Lipsa de curățenie a capului duce la orbire, veșmintele murdare duc la demență, murdăria corporală produce ulcere și dureri ; ferește-te deci de orice necurățenie”, „Se cuvine să Îmbăiezi copiii mici și apoi să-i ungi cu ulei”, „Este interzis să trăiești Într-un oraș În care nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
eșarfe roșii (ambele fiind culori apotropaice) <endnote id="(173)"/>. Pentru a prezenta evreul ca pe o ființă opacă, insensibilă la Învățătura creștină, i s-a pus În seamă - pe lângă surzenie - un alt beteșug : lipsa vederii. Nu mai este vorba de orbirea credinței absolute a evreului veterotestamentar, precum cea a lui Avraam, care - „legat la ochi” (= ebr. akeda, este chiar titlul respectivului capitol biblic, Facerea 22) - este gata să-l sacrifice pe fiul său, Isaac. De data aceasta, este vorba de orbirea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
orbirea credinței absolute a evreului veterotestamentar, precum cea a lui Avraam, care - „legat la ochi” (= ebr. akeda, este chiar titlul respectivului capitol biblic, Facerea 22) - este gata să-l sacrifice pe fiul său, Isaac. De data aceasta, este vorba de orbirea lipsei de credință a evreului neotestamentar. La fel ca idolii păgâni, evreii „au ochi, dar nu văd ; au urechi, dar nu aud” (Psalmul 115, 5-6). În mod evident, nu este vorba de carențe senzoriale ale „evreului real”, ci de unele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înțelegeți graiul meu ?”, Îi Întreabă Isus pe iudei. Și tot el le răspunde : „Fiindcă nu puteți să auziți cuvântul meu” (Ioan 8, 43). La jumătatea secolului al XVII- lea, mitropolitul Moldovei, Varlaam, referindu-se la „cecitatea psiho-morală”, numea acest sindrom „orbirea sufletului”, făcând și disocierea dintre „ochii trupului” și „ochii sufletului” <endnote id="(96, pp. 159-160)"/>. „Cela ce-i orb de ochi nemică nu vede să facă rău - scria Varlaam În Cazanie -, iară cela ce-i orb de minte și de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iosif din Arimateea, conform legendei ; vezi și Matei 27, 59) colectează sângele lui Isus Într-un „păhar de har” (potirul Sfântului Graal, conform legendei medievale), dar toți „jidovii” care beau din acest sânge Înnebunesc. Anume În acest caz, motivului simbolic „orbirea/asurzirea evreului” i s-a suprapus motivul legendar „evreul hemofag” (vezi capitolul „Infanticid ritual”) : Câți din sânge bea, Toți Își bolunzea, Câți Îl auzea [pe Isus], Toți Își asurzea, Câți Îl și vedea, Toți Își orbea <endnote id="(714, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care Isus Îl dezaprobă : „Toți cei ce ridică sabia - spune El - de sabie vor pieri” ; cf. Matei 26, 52), putem bănui că este vorba de un act simbolic de „asurzire” a agresorilor iudei, așa cum mai sus am prezentat unul de „orbire” a acestora. De altfel, această teorie pare a fi confirmată de faptul că Isus - conform modelului cunoscut - Îl vindecă pe păgân, care ulterior se convertește : „Și atingându-se [Isus] de urechea lui, l-a vindecat” (Luca 22, 51) <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]