1,597 matches
-
pare că se află în spatele unui ecran. Gura e închisă, fără să fie strânsă; singurul element dur îl constituie bărbia ridicată. Pe când poza, era probabil cufundat în gânduri, iar artistul a simțit detașarea lui imperială. Putem percepe prudența neîncrezătoare și orgolioasă a minții sale, care a creat proiecte pe termen lung și, pentru vremea aceea, planetare. Ochii privesc spre un punct îndepărtat. Concentrarea e trădată de ridurile dintre sprâncene și de încordarea mușchilor sub piele. Cruda și longeviva Livia, Maștera, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le traversăm turmentați de spaimă și, pe măsură ce le depășim, ne golim treptat de neliniște. Găsisem formularea exactă prin care să exorcizez răul. Un om simplu e ființa cea mai fericită; el nu va fi zguduit de mlaștina profundă a eului orgolios ce se vrea exteriorizat În propria expresie. Iată, pe măsură ce notez și citesc ceea ce am notat, mă defulez, simt că mă preocupă mai mult exprimarea Îndoielilor mele, și nu starea lăuntrică ce-a generat-o. Conștiința aceasta exacerbată a propriei existențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lei. Eu și Emilia devenisem protagoniști fără să vrem, ne selectaseră ceilalți În rolurile principale, pe care noi le jucam involuntar În fiecare zi. Situația aceasta insuportabilă mă ținea Încordat, dar Îmi dădea sentimentul că trăiesc cel mai intens; eram orgolios pentru că eu sunt cel ales. (15 septembrie) Aventură unică În adolescență: să te afli cu schiurile-n picioare, la miezul nopții, pe dealul din fața străzii Văilor sub luna argintie, agățată acolo pe cer, deasupra ta, ca o tipsie gigantică. Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe munte pe mine și pe Dinu. A venit la gară cu un rucsac plin de instrumente de alpinism. Ne amuzăm, dar toate acele fiare, scoabe, frânghii sunt atât de grele, că vrem s-o ajutăm să le poarte. E orgolioasă; nu acceptă și observ cum se face și mai pitică, trasă În jos de greutatea dusă În spinare. Să-ți duci singur tot harnașamentul de alpinist face parte din regula jocului. „Bă, n-o să ajungeți niciodată alpiniști, dacă ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dacă nu mai am loc unde să le pun, mi-am zis, Înseamnă că pot salva praștia care se află În buzunarul secret de la pantaloni, deci m-am pus și cu mai mare râvnă să scotocesc și să depun aproape orgolios bricheta, mărțișoarele, cutiuțele de diverse mărimi, pline cu insecte și fluturi colorați, șurubelnița minusculă, biluțele, alicele, tuburi de cartuș (În timp ce povesteam, E. Își schimba culoarea pupilei; ceva interior, probabil emoția, făcea să se dilate ochiul și să-i crească intensitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
literatură (critică, proză, eseu, jurnal), conștientizând iluzia autenticismului său. Găsim, Într-o astfel de lectură simultană, un năzdrăvan monsieur Bovary (care nu este altul decât criticul tânăr), suspendat Într-o contradicție deloc rizibilă Între viață (trăire) și lectură (scris), un orgolios genialoid care Își mortifică pulsiunile autentice ale sufletului pentru a se Închide Într-o piramidă a spiritului și un sentiment ipocrit care duce dorul vieții nesofisticate chiar acolo, În balsamul orgoliilor sale genialoide. Romanul (sau bildungsromanul) acestui critic tânăr merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o zi sau o noapte!...). Condensat și controlat În detaliu. Intermezzo ar putea fi la a doua ediție un foarte bun roman, important Între cărțile „noilor prozatori“ de după 1980. Un roman care să fie - ei, da! - așa cum și-l dorește orgoliosul prozator Marin Mincu: „un reper esențial În existența mea“ (din același interviu) ș...ț. PAGE PAGE 264 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\intermezzo prelucrat gabi.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca o furtună de cristale salonul în care intră soarele, sunt în picioarele goale și citesc. Ochii mamei tale se plimbă pe clape, uneori scoate o foaie, o strânge în mână și o aruncă la coș. Are o fire iritabilă, orgolioasă în intenții și în liniile corpului. Nu îmi aparține, nu mi-a aparținut niciodată, acum sunt sigur de asta. Noi suntem programați să ne aparținem, suntem programați să trăim împreună, să împărțim același bideu. Mă privește, lasă mașina de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sperată a trupurilor. Totul într-o mixtură patetică de tragic și grotesc, așa cum Unamuno își dorea să scrie încă de prin 1900 (un prim rod a fost Amor y pedagogía), în care protagonistul mediocru și lipsit de mijloace se confruntă, orgolios uneori, cu forțe superioare lui, dar amenințate și acestea (adică „personajele“ cu statut de autor) de aceeași implozie în nimic (personajul vs. autor vs. cititor) dacă nu țin seama de adevăratul și unicul Autor și nu intră ritmul salvator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a fi putut nici să se reverse în afară, care au minat sufletul cu nădejdi, neliniști, legăminte fără rod... și-apoi nimic.“ Mazzini era un exilat, un exilat al eternității. [Cum a fost, înaintea lui, Dante, marele proscris - și marele orgolios; proscriși și orgolioși au fost și Moise și Sfântul Pavel - și după el Victor Hugo. Și ei toți, Moise, Sfântul Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo și atâția alții încă au învățat în surghiunirea din patria lor, sau căutându-și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici să se reverse în afară, care au minat sufletul cu nădejdi, neliniști, legăminte fără rod... și-apoi nimic.“ Mazzini era un exilat, un exilat al eternității. [Cum a fost, înaintea lui, Dante, marele proscris - și marele orgolios; proscriși și orgolioși au fost și Moise și Sfântul Pavel - și după el Victor Hugo. Și ei toți, Moise, Sfântul Pavel, Dante, Mazzini, Victor Hugo și atâția alții încă au învățat în surghiunirea din patria lor, sau căutându-și prin pustie, ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pieptul țăranului. Faima Își pregătește coroanele. Abundă literele de tipar: Foaia din Alberuela Îi oferă bizonului cea mai sinceră ospitalitate. Farul din Ballobar nu-l mai exclude cu regularitate. Elita Parnasului Îi iese hotărât și În goana mare În Întâmpinare. Orgolios, contele Își aduce protejatul la curte. Onoruri și soaréle. Jovellanos, sărută-l pe frunte. Atari binemeritate sclifoseli nu ne vor Îndepărta de momentul tihnit pe care ni l-am propus pentru această lovitură. Oricât de ciudat ar părea, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atingă de-a mea nemurire Că-i blestem și viața și neamul domnesc. Să știe să ardă prin vieți și-oseminte, Să ardă prin timpuri, un țipăt lumesc. La moarte, condamn VIEȚUIREA de-o zi Prin cimitirul de cruci, nebunii, orgolioși S-au unit, în genunchi de frunze prin clipa de-a fi O zdreanță uitată, prin CODRII ZELOȘI. 04-12-2007 BRAȚE DE TĂCERE O disperare a nopții, mă duse în pustiuri, Și-n sufletu-mi de umbră, un vânt mă-ademenea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fixase la umbra nucului. Multe întrebări ar fi dorit să-i pună, dar se temea să nu se dea de gol. De altfel, nu știa ce să creadă. I se părea de necrezut ce i s-a întâmplat și, destul de orgolios, nu ar fi vrut să fie luat în râs. S-a apropiat spășit, încet, cu cea mai potrivită expresie de nevinovăție pe care o putea înfățișa. Bunicule, te superi dacă te întreb ceva? Nu, tataie! Despre ce este vorba? i-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ea acum, în spital, și ca toate să fie povestite, poate chiar într-o carte, dar nu e obligatoriu, pentru că pot fi spuse și altfel, o să vorbească cu Andrei Vlădescu despre dorința ei de-a dreptul stranie, nu atât de orgolioasă pe cât pare și nici chiar atât de trăsnită încât să nu fie și împlinită. S-ar putea întreba ce-a apucat-o, ce este orgoliul ăsta care seamănă prea mult cu trufia, nu știe să fi avut până acum asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
împrejurimi și veri de-ai lui, mai ales, în vacanțele petrecute împreună, cum de bunăvoie ridicau din sprâncene și își încrețeau frunțile numai întrucât li se părea - și o și spuneau - că îi face asemănători celor mari: siguri pe ei, orgolioși, agresivi, aroganți. Numai că nimic din toate acestea nu i se părea necesar și micului Andrei Vlădescu, care găsea că aroganța și orgoliul nu erau, până la urmă, decât urățenie inutilă; oamenii mari vor fi avut motivele lor, neștiute, nu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
neîncrezător, sceptic, visător încă, tenace, aprig, supus încă acelei foame simțite la prima vârstă, ușor de rănit și conștient de asta, la fel cum era conștient de puterea sa de muncă și de posibilitatea izbânzii prin tenacitate și devenit, astfel, orgolios, în măsura în care, izbândind, cum s-a mai spus, nu cunoscuse încă înfrângerea. Să fie ceva ce ar trebui numit cerc Îdesigur, nu magic) în care pătrunzi prin risc, în care te menții prin risc, iar riscul să devină o formă relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altă chestiune. Omul care vrea să fie înțelept știe un lucru. Înțelepciunea stă, între altele desigur, într-o reacție egală sau aproape egală și la plăcere, și la durere. Reacția ta de acum e cu totul exagerată. De ce? Pentru că ești orgolios, nu numai pentru că structura ta psihică asta cere. Ai putere de lucru și stăpânire de sine și știi asta. Îți cunoști valoarea, cel puțin aproximativ. Știi bine ce poți și ce ești, în comparație cu alții. Există în tine o mândrie nemărturisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mi-am dat seama, imediat ce le-am văzut după atâta timp, că erau foarte bune. Mi-am dat seama că descoperisem ceva. Mi-am dat seama că nimeni altcineva - nu spun mai bun decât mine, nu sunt chiar atât de orgolioasă - dar altcineva din domeniu sau care să fi încercat ceva similar... Mi-a redat pur și simplu încrederea în mine, m-a făcut să simt că făcusem într-adevăr ceva cel puțin la fel de valoros ca toți ceilalți pictori care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
abia întrezărit răsărit de soare. în hăul ochilor ei mari și aproape negri te puteai prăbuși amețit dacă îl priveai concentrat și nu te opreai la obstacolul incolor și superficial al ochelarilor. Părul învolburat, aproape negru și el, îi încadra orgolios trăsăturile de licate, care ascundeau în același timp multă forță. în ziua când Clara venise la el acasă disperată, să-l întrebe despre accidentul lui Eduard, Bobo îi observase încremenit genunchiul rotund care se zărea prin ciorapii rupți. îi venise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
n-ar fi pregetat și ar fi profitat de faptul că atrage privirile. Că inclusiv cicatricea lui adâncă de pe obrazul drept pare a fi un magnet irezistibil. Ba chiar și mersul lui cumpătat și cu călcătură apăsată, care se impregna orgolios în nisip, le capta atenția. însă el, în mod bizar, nu avea ochi pentru ele. Dimpotrivă, se simțea solidar cu marea. Se simțea și el cântărit și dezbrăcat de privirile nude ale fetelor de pe plajă, atins și chiar bruscat de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frecă nasul, meditativ. — Ehe... Acum 20 de ani eram deja în câmpul muncii. Fă ceam facultatea la seral, ca să mă pot întreține, pentru că ai mei nu aveau de nici unele... De asta am și făcut-o mai târziu, normal, sublinie el, orgolios. Pe vremea aia, munceam și învățam de dimineața până seara, zilnic, inclusiv duminica! Doamne, câtă energie puteam avea! Clara îi atinse fugar mâna. — Dar n-a fost în zadar, după cum se vede! Ai răzbit, ai ajuns unde ai vrut! Domnul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întâlnire, sentimentele ei de amicalitate și bunăvoința camaraderiei reciproce. Intrați doamnă, sunteți la dumneavoastră, acasă! i se adresă el necunoscutei făpturi, ce izvora din obscuritatea misterioasă a clădirii invadată de fiorii neștiutului. Ea surâse, cu ochii larg deschiși, a mirare orgolioasă: Firește că sunt la mine acasă și firește că am să intru, întrucât sunt directorul hotelului și în obiceiul casei este cutuma de a ne cunoaște clienții. Rostea cuvintele cu distincție și eleganță, deși avea un accent bizar, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deja transpirase de atâta chibzuială, de atâtea eforturi abstracte, necăjindu-se, îl înduplecă să statornicească, de fiecare dată, la fa-ța locului, funcție de situație, măi! Apoi, bucuros că găsise o chichiță, prin care avea să-l depășească pe Vladimir, Calaican anunță orgolios: Eu port la mi-ne pe-rma-nent pașaportul. Îl am la dispoziție două-zeciși patru de o-re din douăze-ciși patru. Parcă îl și vedea pe Vladimir cum avea să se plesnească cu palma peste frunte, dându-și pumni în cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
remușcări ca și acei călugări care se considerau cu de la sine putere singura măsură a binelui. Prin urmare, crezi că acest liberalism ce și-a arătat limitele este singura soluție? Lupii vor mânca întotdeauna mieii. Eu nu sunt atât de orgolios să mă ridic împotriva lui Dumnezeu, să domin și să transform. Merg pe principiul Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum88. Și tocmai aceste incertitudini mă fac să simt că trăiesc liber ca ființă rațională. Cred că e mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]