1,604 matches
-
și să punem în loc efortul ridicării „neamului” prin muncă și creare de bogăție, încât fireasca integrare în concertul țărilor avansate să nu pară abdicare de la „independența” cu care ne împuia urechile „multiubitul” și regretatul, „asomat” la Crăciunul din 1989. Modestiei orgolioase din versul lui Eminescu trebuie să-i contrapunem demnitatea în orice negociere, onorabilitatea în conlucrare și devotamentul față de binele general. Nu putem să nu observăm că există evoluții și conjuncturi mondiale de sub puterea 93 cărora nu te poți sustrage. Doar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fi mareea secolului, spuse momîia. sub un cer zdrențuit și plumburiu, împinsă parcă de un vînt tenace, marea continua să crească și să înghită, centimetru cu centimetru, imensa plajă de la trouville. Pontonulpromenadă construit pe o dantelărie de piloni, atît de orgolios în tentativa sa de a se lansa cît mai departe spre largul mării, era acum închis circulației și spălat fără încetare de nervozitatea apelor. La capătul său mai era vizibilă silueta unui far alb coafat cu o cupolă roșie, stropit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pieptul țăranului. Faima Își pregătește coroanele. Abundă literele de tipar: Foaia din Alberuela Îi oferă bizonului cea mai sinceră ospitalitate. Farul din Ballobar nu-l mai exclude cu regularitate. Elita Parnasului Îi iese hotărât și În goana mare În Întâmpinare. Orgolios, contele Își aduce protejatul la curte. Onoruri și soaréle. Jovellanos, sărută-l pe frunte. Atari binemeritate sclifoseli nu ne vor Îndepărta de momentul tihnit pe care ni l-am propus pentru această lovitură. Oricât de ciudat ar părea, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
altcineva. Poate nu era chiar așa, însă nu știa nimic care să-l contrazică și avea nevoie de prinț pentru că, în seara aceea, în saloanele lui Basarab Cantacuzino se simțea singur și cam neajutorat. Dacă ar fi fost mai puțin orgolios ar fi plecat. În fond, misiunea dată de Mihail fusese îndeplinită, se lămurise cam despre ce era vorba. Firul principal începea cu gazda, cu Basarab Cantacuzino, care organizase toată serata ca pe un fel de provocare. Îi adusese pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
această povestire, am rezistat mai bine, fiindcă celelalte opere, de astă dată în bune traduceri, o copleșeau. Am înțeles că Dostoievski avea el însuși o aversiune nepotolită împotriva trufiei umane, generatoare de atâtea josnicii pe care le acoperea cu ideea orgolioasă că am fi înălțători, plini de virtute, expresia divinității și perfecțiunii pe pământ și că el vroia să-i pună în genunchi pe acești ticăloși, și să-i umilească, umilința fiind primul pas spre mântuire. Pentru mine însă vechiul dicton
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să mai faci, cum să-ți iei sufletul înapoi, ce faci cu hoțul sau hoața căreîa puțin îi mai pasă de dăruirea ta!? Reveneam cu intenția s-o ironizez pe uimitoarea actriță și ea mă asculta cum râd cu nepăsare, orgolios... O vedeam cum își schimba coloratura glasului, timbrul devenea confesiv și coborât, gândirea inspirată... Nimic teatral, totul era adevărat, trăise ea însăși tot ceea ce îi spuneam... Și îmi povestea... Iubire, glorie... Paris... Le trăise... Totul avusese... Până într-o zi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bărbat precoce, ironie spusă cu întoarcerea capului într-o parte, să vadă și alții comedia, sau valoarea ignorată. - În aceste timpuri, zise, când Europa e turbure, Portrete lirice de domnul Ion Pillat ne asigură de permanența poeziei. Și îmi arătă orgolios volumul pe care tocmai îl găsise și îl cumpărase. Mă întrebă ce fac în București. - Bine, zic, și i-am dezvăluit gândurile necomplicate care stăpâneau viața mea. El mă ascultă atent, îmi spuse că planul era realizabil dacă îl urmăream
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ceva și să te uiți pe geamul mare, prin care se vede defilând peisajul, cu vârfuri și prăpăstii amețitoare încărcat de zăpadă, dar plin și de uriașe păduri verzi... Ce-am făcut, deci, la Sinaia? mă întrebam. Nimic. Cât de orgolios venisem! ... Cum vrusesem, încă din prima zi, să mă și apuc de lucru și cum amânasem pe a doua zi, după ce în prealabil distrusesem toate capodoperele care îmi veniseră în minte înainte de a adormi, inclusiv ceea ce scrisesem eu însumi... Nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Era o impresie de noutate absolută. Era interesantă perspectiva lui Sebastian asupra altor nume mari ale literaturii române, cum ar fi Camil Petrescu, care iese, din punctul meu de vedere, extrem de prost. — Ca mulți alții care ies prost. Era foarte orgolios Sebastian. Și nu foarte drept. — Exact. Nu foarte drept, dat fiind felul cum îi prezenta uneori într-o lumină nefavorabilă pe Mircea Eliade, pe Belu Zilber și așa mai departe. — Mă așteptam să ziceți că vă place Cioran, cel care
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
problemă exclusiv personală, fără să se țină cont de urmările sociale. Chiar și acțiunile teroriste din anii ’60 și ’70, atât din SUA (Weather Underground), cât și din Europa (RAF, Revolutionäre Zellen, Brigate Rosse), veneau adeseori mai mult dintr-o orgolioasă rebeliune oedipală decât dintr-o luptă de durată, depășind generațiile și purtată din convingere (precum Organizația pentru Eliberarea Palestinei sau IRA). Black & Proud Cultura black s-a emancipat abia în anii ’70. Hip-hopul, cultura tinerilor dominantă la nivel mondial în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
o cursă grea, trebuia să mă odihnesc. Le spuneam din mers: "Fetițelor, astă seară băiatul se culcă devreme. Pe curând. Vă pup pe toate""... Totul a mers bine până când, într-o zi, Domnul Andrei a descoperit că și cerul e orgolios, nu se lasă sfidat mereu fără să se răzbune. Asta s-a întîmplat chiar la o demonstrație aviatică. Era timp ideal de zbor. Și-a arătat atunci întreaga măiestrie făcîndu-i pe spectatori să-și simtă inima în gât de emoție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ea acum, în spital, și ca toate să fie povestite, poate chiar într-o carte, dar nu e obligatoriu, pentru că pot fi spuse și altfel, o să vorbească cu Andrei Vlădescu despre dorința ei de-a dreptul stranie, nu atât de orgolioasă pe cât pare și nici chiar atât de trăsnită încât să nu fie și împlinită. S-ar putea întreba ce-a apucat-o, ce este orgoliul ăsta care seamănă prea mult cu trufia, nu știe să fi avut până acum asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
împrejurimi și veri de-ai lui, mai ales, în vacanțele petrecute împreună, cum de bunăvoie ridicau din sprâncene și își încrețeau frunțile numai întrucât li se părea - și o și spuneau - că îi face asemănători celor mari: siguri pe ei, orgolioși, agresivi, aroganți. Numai că nimic din toate acestea nu i se părea necesar și micului Andrei Vlădescu, care găsea că aroganța și orgoliul nu erau, până la urmă, decât urățenie inutilă; oamenii mari vor fi avut motivele lor, neștiute, nu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
neîncrezător, sceptic, visător încă, tenace, aprig, supus încă acelei foame simțite la prima vârstă, ușor de rănit și conștient de asta, la fel cum era conștient de puterea sa de muncă și de posibilitatea izbânzii prin tenacitate și devenit, astfel, orgolios, în măsura în care, izbândind, cum s-a mai spus, nu cunoscuse încă înfrângerea. Să fie ceva ce ar trebui numit cerc Îdesigur, nu magic) în care pătrunzi prin risc, în care te menții prin risc, iar riscul să devină o formă relativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altă chestiune. Omul care vrea să fie înțelept știe un lucru. Înțelepciunea stă, între altele desigur, într-o reacție egală sau aproape egală și la plăcere, și la durere. Reacția ta de acum e cu totul exagerată. De ce? Pentru că ești orgolios, nu numai pentru că structura ta psihică asta cere. Ai putere de lucru și stăpânire de sine și știi asta. Îți cunoști valoarea, cel puțin aproximativ. Știi bine ce poți și ce ești, în comparație cu alții. Există în tine o mândrie nemărturisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care haina trebuia să fie dintr-o stofă neapărat de culoare bleu. Apoi se răzgândea. Cerea un pantalon verde, o vestă albă și haină din stofă neagră. ― Ah, uitam tocmai gulerul! Amănunt deosebit de important. Gulerul să fie foarte înalt, țeapăn, orgolios și neapărat din catifea. Așa, cum să spun? În ton cu haina, desigur. Da! Cred că e bine așa. Și vesta o vreau cât mai scurtă, croită pătrat, în felul acesta, ca să se vadă bine că am burta suptă. ― Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
slăbiciune. Iar dacă, printre altele, îți vei exprima speranța că în curând va cuceri și capitala sultanilor, atunci generozitatea lui nu va mai cunoaște nici o limită. ― Vrei să spui că e prost de-a binelea? ― Nu! E doar un general orgolios. Nanone izbucni în râs, amenințându-l cu degetul prin oglindă. ― Cred că mi-ai turnat doar gogoși, dar m-am distrat bine. Care-i acolo?! țipă ea spre ușa chicinetei care îi servea drept cabină. Purtând prețiosul coș cu gardenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în acest tablou, de pildă. Și Dante Negro arătă spre portretul tânărului Stimo, reprezentat purtând pe cap un turban lejer, după moda italiană, care semăna cu un bor generos și elegant de pălărie romantică. Priviți acest pumnal care se ițește orgolios și încărcat de pietre prețioase din brâul lui! Acesta este singurul element cu adevărat masculin. În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a ochilor, buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu mai avea pic de putere. Ca prin ceață, întrezări albastrul unor minunați pantofi de lac, două catarame năstrușnice, niște picioare cambrate, galbenul unor ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Să știi că nu vreau să-mi încarc mitea cu spusele tale savante... deșteptule!” “Vrei să mă faci să cred că ești mare pișicher, dar știi prea bine că te cunosc ca pe propriile-mi buzunare, cumetre... Și... știindu-te orgolios, am să cedez. Știi doar ce spune o vorbă înțeleaptă... Cel mai deștept cedează. Ca urmare, am să-ți dau mâna și cuvântul meu că voi fi alături de tine oricând. Bun cuvânt, vere?” “Parcă-parcă ai început să cobori din înalturi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dau cuvîntul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tînărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfîrșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s-ar fi aflat orgolioasa sa mamă. Prima variantă, cea eroică, va fi susținută și propagată verbal și apoi Întocmai consemnată de sanculoți și iacobini. A doua variantă, În care tînărul va spera, pînă-n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că ai putea izbândi fără luptă. Unele nuanțe ale caracterului tău va trebui să le socoți de la sine Înțelese, dar să fii prudent când le mărturisești și altora. Ești nesentimental, aproape incapabil de afecțiune, ager fără a fi șiret și orgolios fără trufie. Nu te lăsa dominat de sentimentul lipsei de valoare proprie; deseori În viață vei funcționa defectuos exact când te consideri În cea mai bună formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fulger și oprește construcția măre- țului edificiu. Căderea turnului produce o groapă a cărei adâncime crește „mereu și mereu”. „S-a format un puț fără fund, așa cum turnul urma să fie fără vârf. În acest turn răsturnat al întunericului, sufletul orgoliosului sultan continuă să cadă mereu și mereu.” De la tragicul eveniment al ruinării Turnului Babel, privi legiul folosirii limbii paradiziace a rămas la îndemâna câtorva inițiați, a câtorva poeți, a câtorva nebuni. Într-un poem al lui Tudor Arghezi (Sfântul, 1931), un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trece drept ceva sistematic, atunci e din cauza micimii de proiect. Sau din cauză că acesta e slujit nu de orgoliu, ci de vanitate. Pentru că orgoliul nu suferă satisfacții sub efort, compensații nemeritate, pe când vanitatea umblă după aplauze și le primește oricum. Un orgolios nu acceptă să fie lăudat pe nemerit, pe când un vanitos e dinainte pregătit pentru flatări. Orgoliul e o exigență interioară înainte de a fi un păcat și un comportament. Iar pe dinafară poate trece drept modestie, poate fi socializat ca modestie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
problematizată afacerea. Un Nobel, belit prin 1930-1940-1950, fie și de Blaga, ar fi însemnat ceva: o încurajare, o atenție, o măslină. În zilele noastre, globalizatoare, singuri paraii mai contează, rezultați din convertirea suedezelor coroane, ele însele preschimbate în euro. Sartre, orgolios, l-a refuzat. Mauriac, mi se pare, l-a acceptat, având el nevoie de fonduri importante pentru a-și schimba faianța din baie. Aduce, dreptu-i, câteva traducții în limbi etranjere. Nu multe. Nici creșteri spectaculoase de tiraj nu suscită automaticamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]