3,686 matches
-
ei pereche, distinsul istoric Gheorghe Lazea, autor al unor puternice studii-eseu, de mare actualitate - dar și omul priceput la toate cele ale gospodăriei. Titlul a trei cărți semnate de acest cărturar: „Omul și Puterea”, „Sub tăvălugul umanismului socialist”, „Teroare și oroare în raiul comunist”). Dar despre ei, despre proprietarii pensiunii, vom mai vorbi, căci avem încă destule de spus! Să precizez numai un fapt: cu doamna Dorina ne-am auzit prima oară la telefonul pe care l-am dat, ca să rezerv
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
de carieră). Autorul memoriilor pune în lumină planul apropiat al războiului - monstruos, ca toate războaiele, diform și inform chiar și pentru profesioniști. În depoziția lui, care ne dă, pe fiecare pagină, prilejuri de meditație, se văd de-aproape toate defectele ororii numite război, pe care autorul le-a cunoscut altădată foarte senzorial și le-a interpretat, tot atunci, față către față, în mijlocul și în cursul barbarelor evenimente, apoi le-a stocat, pentru câteva decenii, în memorie (o memorie foarte bună). În
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
mare simpatizant al Principelui Mavrocordat. În copilăria sa, fostul mare han trăise drama sfârșitului întregii familii pe propria-i piele. Deseori, tablourile sângeroase ale schingiuirii grecilor, din al căror neam se trăgea, îi apăreau în față. În scrierile sale dezvăluia ororile acelui timp, care a trecut, îndurerând atât de mult sufletul vornicului. Cum putea uita felul în care îi fusese omorât tatăl, marele vistiernic Hrizea Carida, în septembrie a anului 1680? Abia împlinise douăzeci și cinci de ani când, împreună cu surorile sale și
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
verzi, înnebunite și dezorientate, care se refugiau în grămada dezgustătoare și teribilă a suratelor ce umpleau pereții și geamurile casei. Pe jos zăceau cu miile alte muște moarte, peste care a trebuit să calc cu un fior de silă și oroare, ca să ajung la mama ce se lupta epuizată și terorizată cu puzderia de insecte infernale. - Mamă, ce se întâmplă aici? am strigat eu încercând să străbat cu vocea mea gâtuită de spaimă vuietul invadatoarelor venite din iad, presupun. Mama s-
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
a ecartamentelor relevante produse în decursul noilor accelerări și derapaje ale istoriei. Aproape de încheierea excursului său filosofic în condiția omului recent, Horia Roman Patapievici își mărturisea certitudinea că “resortul ultim al poziției relativiste este de fapt horror Dei - groaza și oroarea de Dumnezeu. În fond, relativiștii se opun celor care susțin că nu avem suficiente dovezi nici pentru a deveni dogmatici, nici pentru a sfârși ca sceptici (Pascal, un mistic care avea trecutul unui savant de geniu, îmbrățișase această poziție). Contestând
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
să facă pe parcurs, cel puțin ea avea cunoștință de ce i se întâmplase și va ști la ce să se aștepte de la cei, ce-i credea prieteni. Desire se adună puțin din răvășeala teribilă ce-i răscolea toată ființa de oroare și zice cu voce pierdută Ancăi: - Continuă, nu mă asculta cum delirez! - Amicii dumitale... scuze, invitații dumitale sunt disperați și furioși că nu au putut duce la bun sfârșit mârșăviile lor și vă rog, făceți-mi o mică favoare și
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
în gard pe unde ieșise Marco cu fata și mai încolo pe plajă vede acel om drogat, profitând de corpul complet gol al fetei care zăcea inertă pe plajă. Și-a înfipt unghiile adânc în carne să nu țipe de oroare și furie, se întoarce târâș înlăuntru prin aceeași spărtură și aleargă furișat la tatăl ei să-i ceară să vină grabnic, să ajute fata, rugându-se tremurând de spaimă ca nu cumva să nu fie moartă deja și să fie
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
sub observație. E chiar Marco. Cine stie de când o fi acolo. Eu tocmai l-am văzut, de la geamul din bucătărie în timp ce pregăteam ceaiul. - Tocmai vorbeam de lup... zice Maria Carla în timp ce Deșire se ridică imediat cu flăcări de ură și oroare în priviri și vrea să meargă către ieșire, insă prietena să o reținu: - Stai Deșire! Să ne păstrăm sângele rece și să fim prudente! Tocmai mi-ai explicat foarte decisă, că nu poți și nu dorești să faci un denunț
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
noapte... Autorul o smulge - într-o încercare de a arăta cititorului fața hidoasă a lumii, cu toate substraturile ei, de multe ori mizerabile - pe eroina lui, pe Iuliana, dintr-o lume liniștită, a visării, sacrificând-o. O face să trăiască ororile prilejuite de o răpire urmată de viol, plasând-o într-un plan cu un timbru specific, cel al tragediei, al dramei, al unui destin spulberat, o întâmplare de care, din păcate nici acum, în anul 2016, nu sunt scutite multe
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
din prerogativele dumnezeești, unii chiar substituindu se Dumnezeului, sau pretinzând că sunt aleșii lui și trimișii lui special pe pământ. Progeniturile lor, sub protecția bătăii de orice fel, se bucură de gustul liber al vieții, în timp ce cei bătuți suportă toate ororile sorții. Interesant este că această propietate nu are o definiție care să îl explice pe cel ce și-o însușește, un fundament . Sursa apariției ei o găsim tot în prima piatră, în primul băț aruncate înspre cineva, în prima sau
INSTINCTUL PROPIETĂȚII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368725_a_370054]
-
e o splendoare Ca un vis dintr-un tablou, Amintire și candoare Din al timpului ecou. Iarna ta e ne-culoare De albuș cojit de ou, Derdeluș de dor și-ardoare. Alb cearșaf dintr-un trusou... Iarna ta-i veche oroare Într-un timp cu totul nou... Unde totu-i alb și moare Pe al lumii alb platou... Iarna ta e o scrisoare Ultima, pe un-alb birou, Și tu albă de paloare; Albă nea în alb furou... La polul amăgirilor La
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
vieții cu Iisus Hristos, și apoi dimensiunea orizontală sau materială a vieții. U.E. are un curs interesant al devenirii sale; a pornit în perioada imediată celui de al diolea război mondial când în mințile și-n sufletele europenilor erau proaspete ororile războiului și a ajuns la sructura, organizarea și provocările de astăzi: - În anul 1951 la Paris la18 aprilie Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Belgia și Olanda au semnat un tratat instituind Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului(CECO). Prin acest tratat
DESPRE ROLUL BISERICII ORTODOXE IN UNIUNEA EUROPEANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364699_a_366028]
-
Sofia însăși, aflată pe terasa unui restaurant, cade victimă unui atentat, pierzându-și pruncul nenăscut pe care îl aștepta și fiind rănită trupește și sufletește. Drama aceste femei este cumplită, suferind o depresie care o duce până în pragul sinuciderii. Trăiește ororile celor două războaie și este distrusă când află că unica ei nepoată din România îi ascunsese faptul că se căsătorise într-o țară arabă. „Trăia ca toți ceilalți oameni, între cer și pământ, dar uneori avea impresia că intrase într-
DESPRE IUBIRE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364775_a_366104]
-
a unor scriitori din ultimele veacuri, continuată de dramaturgi. Astfel absurdul a reprezentat fenomenul teatral cel mai important al secolului XX. La mijlocul secolului, scena pariziană, de exemplu, prezenta piesele românului Eugen Ionesco care trăia pe atunci dilematic, paradoxal „sfâșiat între oroarea de a trăi și oroarea de a muri”, ideea absurdă a sfârșitului vieții îngrozindu-l. Personajele lui Eugen Ionesco pivotează între singurătate, cuplu, familie, prietenie, societate - pentru a-și face propria existență „mai puțin insuportabilă”. În Regele nu moare Ionesco
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
veacuri, continuată de dramaturgi. Astfel absurdul a reprezentat fenomenul teatral cel mai important al secolului XX. La mijlocul secolului, scena pariziană, de exemplu, prezenta piesele românului Eugen Ionesco care trăia pe atunci dilematic, paradoxal „sfâșiat între oroarea de a trăi și oroarea de a muri”, ideea absurdă a sfârșitului vieții îngrozindu-l. Personajele lui Eugen Ionesco pivotează între singurătate, cuplu, familie, prietenie, societate - pentru a-și face propria existență „mai puțin insuportabilă”. În Regele nu moare Ionesco exprimă: „Am să mor când
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
de istorie despre acest „Armistițiu de Crăciun” de pe front. In logica îngustă a celor care au declanșat acest măcel, fraternitatea a fost privită ca o trădare și nu ca un gest de mare încărcătură umană. Erich Maria Remarque, participant la ororile acestui război, l-a descris în excepționalul roman „Nimic nou pe frontul de Vest”, roman ecranizat magistral în 1930 și, apoi, în 1979. S-au mai publicat, în ultimii ani, articole, comentarii, scrisori sau fragmente din jurnalele combatanților, oferind noi
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
sociale care ar fi ajuns apoi și la Roma. Apoi prețurile la grâu și la celelate produse ar fi atins cote inimaginabile. Sărăcită, populația Romei s-ar fi răsculat iar războiul civil și-ar fi arătat fața hidoasă cu toate ororile sale. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru atunci dușmanii Romei ar fi prins imediat de veste și ar fi trecut limesurile și ar fi cucerit castrele de graniță invadând teritoriile ocupate, iar provinciile supuse s-ar fi răsculat, măcelărind
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ai să mă cauți - Irina Bbota Ai să mă cauți când soarele-ți va usca lacrima și iubirile pasagere-ți vor acuza durerea, când vei scăpa de a lumii infinite orori, când muzica adierii blânde va face furori. Sau nu... Ai să mă cauți când scuzele-ți vor fi de nepătruns și privirea-ți caldă, de rubin va căuta un răspuns, când zâmbetul meu va avea un sonor molipsitor, când mă
IRINA BBOTA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349711_a_351040]
-
ce se mai petrecea prin Galaxie. Da, e adevărat, nu se reușise instaurarea nazismului pe Pământ, numeroși dictatori fuseseră, în cele din urmă, înlăturați de la putere, însă nu puteam spune că trăiam într-o societate cu adevărat echitabilă, lipsită de orori, de nedreptăți și de tragedii personale. Unii tineri deschid focul la întâmplare sau se sinucid, unele fete devin mame prea devreme, altele devin victime ale traficului de ființe umane sau ale violurilor întâmplătoare. Sunt oameni care mor din cauza drogurilor, alții
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
groază: străzile erau aproape pustii, din multe case și din gropi comune ieșea un fum înecăcios, patrulele doctorilor îmbrăcați în alb păreau neputinicioase în fața amplorii epidemiei. Se simțea de parcă ar fi trebuit să traverseze Oceanul Atlantic înot. Și-a amintit cu oroare că într-un pasaj rămas mărturie din vremea Marii Epidemii de Ciumă cineva notase că drumurile erau atât de pustii și lipsite de activitate din cauza depopulării încât se auzeau, sinistru, zgomotele produse de ciocănitori de la câțiva kilometri distanță! Un fel
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
nu trebuie să se mai repete. Niciodată!”, spuse, pe un ton de reproș. ”Ce anume?”, am întrebat-o, confuz. ”Altfel, vei avea probleme. Mari de tot”, adăugă și îmi arătă, pentru câteva momente, spatele gol. Acolo am putut vedea, cu oroare, mai multe arsuri, făcute probabil cu un fier încins, ca și câteva cicatrici urâte, urme ale unor răni provocate de cuțit sau de lamă. M-au trecut fiorii. ”Cluburile sado-maso sunt în direcția aceea”, îmi spuse arătând cu mâna într-
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
spune, cu certitudine, dacă era unul câștigat sau pierdut. Un singur lucru era cert: editoarea și publicul vor avea materialul promis. Poate că, în afara invidiei ucigașe, se amestecase și sentimentul datoriei în gestul meu nebunesc. Încă traumatizat, privindu-mă cu oroare în oglindă, dar în același timp răcnind că „o pot face!”, clamând ca un biet nebun că pot fi egalul lui de Villeneuve și al lui Leroux, m-am așezat la birou. Și am început să scriu: „Ramona, dacă ai
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
mea a slujit Artei, a fost un mijloc pentru a reda mai bine conflictul, sfâșierea, disperarea, a fost o metodă menită a imortaliza pentru cititor iubirea mea față de domnișoara R., a fost un lucru bun. Însă atât timp cât a provenit din oroarea numită orgoliu, din înveninatul și blestematul sentiment al invidiei, pe care crezusem că nu-l voi încerca niciodată, din dorința, chiar nemărturisită fățiș, de a fi mai valoros decât antecesorii și recunoscut ca atare, a fost un lucru rău. Și
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
clase superioare, arătând că o actriță de culoare, un fel de Hale Berry adolescență, m-a năucit complet. Este ca un vis în vis... „Mulțumesc”, mi-a răspuns și s-a îndepărtat cu aceiași pași lenți. Mi-am amintit cu oroare de scenă cu mașina care frânează, dar nu s-a întâmplat nimic. Am părăsit intersecția doar atunci când am fost prea obosit pentru a mai continua. Peste câteva zile, m-am oprit în același parc, după un lung periplu. Am citit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
țărănești din care își trăgea seva și pe care se clădea conceptul său de om românesc. El zice : „Comunitatea țărănească este o realitate organică. Nu seamănă cu o adunătură informă(se poate observa și aici că platonicianul din el avea oroare de topirea formelor) sau cu un azil de noapte. Sufletul țărănesc are trăsături de o mare frumusețe umană. Nu se poate vorbi de umanismul țărănesc, fiindcă sufletul țărănesc este incompatibil cu titanismul, sau cu însingurarea încărcată de deznădejde”. Am putea
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]