21,114 matches
-
turcilor în Moldova și ajunge la intrarea în peșteră, în pustiu și sălbăticie: și de această dată comoara rămîne a fi descoperită altădată, în "porțile de întuneric din inima Pietrei Domniței", dar în Peștera Liliecilor, Bărzăunul și ai săi găsesc oasele și craniul unui mamut, vestigii ale unor vremuri demult trecute, puse, apoi, în valoare de arheologii veniți "de la oraș". "Aventurile Bărzăunului" e, în fond, un roman al cărui protagonist este Ticu, zis Bărzăunul; prozatorul, cu o fină intuiție a psihologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la Gropniță? Unde? se miră Virgil. La Gropniță. La care Gropniță? Tu vorbești de pe pereți? Ei, la care Gropniță! Ce, nici atîta lucru nu știi? Așa-i zice lumea: Gropniță. Toți se feresc de ea, pentru că... pentru că-i plină de oase și... de cine mai știe ce. Eu n-am auzit de-așa ceva, se arătă Virgil total nedumerit. Auzi tu, Gropniță! Ce nume de mormînt... Ori îți bați joc de mine? Ei, îmi bat joc! se oțărî Bărzăunul. Cum să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zicea că acolo-i tare întuneric... Nu-i nimic. Avem lanterne, zise tot Vlad. ...că sînt gropi foarte adînci, în care... Ei și? Doar nu sîntem chiori, să cădem în ele. Ce, nu le putem ocoli? ...și... că sînt multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase! Ce vă holbați așa?... N-ați mai auzit de oase? Oase de animale, probabil. Și ce-i rău în asta? Nu-i chiar nimic de speriat! sări entuziast Bărzăunul. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că acolo-i tare întuneric... Nu-i nimic. Avem lanterne, zise tot Vlad. ...că sînt gropi foarte adînci, în care... Ei și? Doar nu sîntem chiori, să cădem în ele. Ce, nu le putem ocoli? ...și... că sînt multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase! Ce vă holbați așa?... N-ați mai auzit de oase? Oase de animale, probabil. Și ce-i rău în asta? Nu-i chiar nimic de speriat! sări entuziast Bărzăunul. Ba eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lanterne, zise tot Vlad. ...că sînt gropi foarte adînci, în care... Ei și? Doar nu sîntem chiori, să cădem în ele. Ce, nu le putem ocoli? ...și... că sînt multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase! Ce vă holbați așa?... N-ați mai auzit de oase? Oase de animale, probabil. Și ce-i rău în asta? Nu-i chiar nimic de speriat! sări entuziast Bărzăunul. Ba eu aș zice că-i foarte bine. Dacă găsim cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care... Ei și? Doar nu sîntem chiori, să cădem în ele. Ce, nu le putem ocoli? ...și... că sînt multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase! Ce vă holbați așa?... N-ați mai auzit de oase? Oase de animale, probabil. Și ce-i rău în asta? Nu-i chiar nimic de speriat! sări entuziast Bărzăunul. Ba eu aș zice că-i foarte bine. Dacă găsim cumva vreun schelet de mamut ori de om preistoric? Vă dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ei și? Doar nu sîntem chiori, să cădem în ele. Ce, nu le putem ocoli? ...și... că sînt multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase! Ce vă holbați așa?... N-ați mai auzit de oase? Oase de animale, probabil. Și ce-i rău în asta? Nu-i chiar nimic de speriat! sări entuziast Bărzăunul. Ba eu aș zice că-i foarte bine. Dacă găsim cumva vreun schelet de mamut ori de om preistoric? Vă dați seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
capăt și apoi din ce în ce mai subțire. Ce-o fi asta oare? Îl înconjurară cu toții pe Bărzăun și îndreptară lanternele spre acel obiect. Ăsta nu-i de piatră, sută-n sută, își dădu cu părerea Virgil. Mi se pare mie că-i os. E un fil-fil-fildeș! strigă Nuțu fericit că poate da o explicație atît de savantă. Cum adică, fildeș? întrebă Bărzăunul. Nuțu însă nu mai avu timp să explice, căci în aceeași clipă ochii tuturor se îndreptară spre un craniu uriaș, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul. Nuțu însă nu mai avu timp să explice, căci în aceeași clipă ochii tuturor se îndreptară spre un craniu uriaș, aproape cît un frigider, înnegrit de piatra depusă pe el de-a lungul vremurilor și înconjurat de mai multe oase de dimensiuni extraordinare. V-vedeți? se învioră Nuțu, străduindu-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E un s-s-s-schelet de elefant de demult! Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
comun de a nu mai ține astfel de vietăți pe lîngă casă. Deodată auzi, foarte aproape de el, pași ușori. Întoarse capul și... și ochii i se opriră uimiți pe fața toată numai zîmbet a Ilincăi. Da, Ilinca în carne și oase!... Cine-ar fi crezut vreodată că se mai pot întîmpla minuni? Și ce mai conta că lîngă ea se afla Nuțu lui Răstoacă? Bărzăunul sări de pe pătură, apoi rămase ca un plop. Nu mai știa ce să facă. Bine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
auzi ce-ți zic? Ce te holbezi așa? Ba aud, răspunse Bărzăunul trezit cam prea dur la realitate. Sigur c-aud!... Dar cine le-a spus lor de chestia asta?... Cum de-au aflat ei de Peștera Liliecilor și de oasele de-acolo? Întrebarea fusese pusă rar și apăsat, ca s-o audă Nuțu și să simtă toată povara trădării lui. Ei, cine le-a spus! se fîțîi Ilinca aruncîndu-și iar șuvița din ochi. N-o mai fă acum pe blegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Păi! zise Bărzăunul plin de bucurie că a reușit s-o convingă să meargă. Doar la mare mă duc la 15 august, nu acum. Pînă atunci... Și-apoi le-am promis băieților că mergem cu toții, în afară de Nuțu. Noi am descoperit oasele, tot noi să le depunem la muzeul satului. Bucuria Bărzăunului fu de scurtă durată. În momentul în care a spus că "le-a promis băieților" că merge și ea, simți un fel de strîngere de inimă. Deci, oricît s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
căreia au mai colaborat și alți arheologi amatori, printre care o mențiune aparte merită inimosul Inocențiu Nicanor, neobositul doctor Pompiliu Stănescu, actorul Petrică Ciuraru, arheologul Ovidiu Ardei, în peștera respectivă au fost scoase la iveală, după minuțioase și îndelungate cercetări, oase de mamuți și de alte specii de animale ale cavernelor de acum cîteva milioane de ani. Noua peșteră a fost denumită de principalul ei descoperitor, arheologul Iancu Răgălie, " Cuibul viselor", un patetic și inspirat apel adresat tuturor speologilor și iubitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
renunțat. Am vizitat mai întăi “Muzeul stelelor”. Am văzut hărți, pietre și alte obiecte care vorbeau despre istoria Pămăntului și a Universului. Cam sărac în idei și în obiectele expuse. Am vizitat și “Muzeul de Antropologie”. Specii dispărute, dinozauri desenați, oase de mamuți și alte specii dispărute de pe Pămănt. Mi s-a părut interesant. Am intrat și într-un salon de internet: copii, tineri, munceau de zor să afle ceva sau să se socializeze, cum spuneți voi. O parte dintre ei
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Deci voi măncați oxigenul, nu-l respirați ca noi? Evelin: îl măncăm dar îl și respirăm dar în cantități mici, alimentănd direct moleculele-țesuturile care au nevoie de oxigen pentru că noi nu avem plămăni ca voi. Aurora: Iar experimentul?! Sute de oase, 300 la naștere, organe peste organe... Vai de bătrănețele noastre. Te rog Evelin, dacă mai aruncați sămănța de om pe vreo planetă, faceți i mai simpli: cap, măini, picioare înfipte într un corp și atăt. în cap: doi ochi, două
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
trăit acum 10.000 de ani în Indonezia, atenție din specia homo sapiens, departe de Africa. Dinozaurii, de exemplu, creșteau în înălțime cu un metru într un an pănă la vărsta de șase ani. Deci, un colos de carne și oase dar care mureau înainte de douăzeci de ani. N-am să mai repet, dar dispariția dinozaurilor a fost una dintre marele șanse ale omului pentru că dinozaurii măncau tot ce era verde iar fotosinteza nu mai producea oxigenul necesar vieții omului. Deci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
muritori nu ne este frică de nimic, nici de moarte; iar de frica de Dumnezeu am uitat de mult. Profesorul: Dar, cu toate păcatele omului, extratereștrii dacă ne cunosc cred că ar vrea să semene cu noi, cu sutele de oase, de organe, de boli și cu bătrănețele noastre. Evelin: Recunosc că am exagerat în experiment dar omul este frumos, inteligent, inventiv însă imprevizibil, violent; pentru un impuls sunteți gata să vă dați și viața sau să luați o viață. Aurora
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cu mutilați și avortoni. Altele au acea perfecțiune de sitcom cu hăhăieli și zâmbete deformate gen reclamă la pastă de dinți. Trec peste ele, ca peste fotografiile retușate. Mă regăsesc, câteodată, umplut de scârnăvie, pe blogurile astea. Jumulit. Dezbrăcat până la os. Furia anonimului, pusă pe high speed, mă descompune până când râmân și eu un stârv, un avorton, un scelerat, un autor de imbecilități. Prima oară a fost un șoc, acum m-am obișnuit să dau, din când în când, de cadavrele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sosuri dulci, sosuri acrișoare, piperate, eterate, vârtoase, sosuri în care se ghicesc scoici și corali, în care se deslușesc Marocul, Italia, Corfu, portul Barcelonei, Istanbulul. Un Sud fărâmițat în valuri, valuri de spumă ușoară, mereu în escorta peștelui sărat, cu oase subțiri și friabile, ca de gheață. Heringul e Nordul. — Am găsit! — Da, domnule? Ca singurul bucătar din lume care călătorește în compania unui valet (Evgheni i-a devenit aproape indispensabil de când oasele, răpuse de atâta frig, au decis să i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spumă ușoară, mereu în escorta peștelui sărat, cu oase subțiri și friabile, ca de gheață. Heringul e Nordul. — Am găsit! — Da, domnule? Ca singurul bucătar din lume care călătorește în compania unui valet (Evgheni i-a devenit aproape indispensabil de când oasele, răpuse de atâta frig, au decis să i se bălăcească dimi neața și seara într-o durere continuă și rece), Ivan și-a dez vol tat obiceiul de a monologa sonor, lăsându-l în perma nență pe bătrânul uscățiv și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cartea. Cască. Se ridică din pat și se întoarce pe călcâie. Cam atât poate să facă în minuscula lui cameră de pe Rue de Buci. Vertebra dureroasă (care o fi, oare, de data asta?) răspunde mișcării cu un vaiet scurt, de os trosnit, complet nepotrivit siluetei lui longiline, puțin efeminată, puțin prea spilcuită, de provincial devenit mai parizian decât parizienii. Alexandre ignoră durerea (dintotdeauna a suferit cu oasele, a fost un copil friguros, bol năvicios, închipuit și, fatalitate!, mofturos la mâncare, cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care o fi, oare, de data asta?) răspunde mișcării cu un vaiet scurt, de os trosnit, complet nepotrivit siluetei lui longiline, puțin efeminată, puțin prea spilcuită, de provincial devenit mai parizian decât parizienii. Alexandre ignoră durerea (dintotdeauna a suferit cu oasele, a fost un copil friguros, bol năvicios, închipuit și, fatalitate!, mofturos la mâncare, cum sunt cam toți copiii crescuți de o mamă singură și hipersensibilă la toanele fiului unic) și contemplă furnicarul fistichiu de pe stradă, care mușcă din brioșe (cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
împreunate, cu perlele care-i înconjoară mijlocul între degete, ca niște mătănii. Când ploaia de pietre o lovește, ea nu vede mâinile care aduc durere. Crede că e mâna lui Dumnezeu, care o spală de păcate atât de vârtos, încât oasele i se fărâmă în așchii și sânge, care o binecuvântează cu o moarte dintre cele mai crunte. Oasele ei se frâng și vizigota nu țipă, nu scoate o vorbă. Lacrimi de mulțumire și de durere. Durere și mulțumire. Spaimă. Speranța
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ea nu vede mâinile care aduc durere. Crede că e mâna lui Dumnezeu, care o spală de păcate atât de vârtos, încât oasele i se fărâmă în așchii și sânge, care o binecuvântează cu o moarte dintre cele mai crunte. Oasele ei se frâng și vizigota nu țipă, nu scoate o vorbă. Lacrimi de mulțumire și de durere. Durere și mulțumire. Spaimă. Speranța că, după atâta durere, ATÂT de multă durere, sufletul ei va fi mântuit. Va urca la ceruri eliberat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
după atâta durere, ATÂT de multă durere, sufletul ei va fi mântuit. Va urca la ceruri eliberat de nestemata păcătoasă care nu-i mai sclipește pe deget, pentru că s-a înfipt deja de mult în carnea obrazului, sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția găurii din obraz, acolo
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]