1,547 matches
-
noaptea prin palat cu ochii deschiși, deși este cufundată într-un somn adânc? Lady Macbeth doarme și nu doarme, trăiește și nu trăiește. Dincolo însă de toate aceste corespondențe între aparițiile propriu-zise și halucinațiile plăsmuite de o minte bolnavă, scena ospățului rămâne momentul în care Macbeth trece cu adevărat prin experiența înfricoșătoare a întâlnirii cu Gorgo. În scena ospățului, spectrul lui Banquo, care clatină din cap precum Comandorul din Don Juan, rămânând tăcut în ambele lui apariții și vizibil doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
doarme, trăiește și nu trăiește. Dincolo însă de toate aceste corespondențe între aparițiile propriu-zise și halucinațiile plăsmuite de o minte bolnavă, scena ospățului rămâne momentul în care Macbeth trece cu adevărat prin experiența înfricoșătoare a întâlnirii cu Gorgo. În scena ospățului, spectrul lui Banquo, care clatină din cap precum Comandorul din Don Juan, rămânând tăcut în ambele lui apariții și vizibil doar pentru Macbeth, spectrul acesta, așadar, va fi interpretat de către Lady Macbeth ca efect al unei teribile spaime (tot așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cap, își ciocănea tâmpla cu arătătorul îndoit, după care își vedea mai departe, de treburi. Robert gândea și ciripea ca o păsărică, ciugulea din belșugul recoltelor și se așeza apoi, senin, așa cum vrabia s-ar așeza să se odihnească, după ospăț, chiar pe pălăria sperietoarei înfiptă în mijlocul livezii. De aceea l-am iubit și tot din această pricină plecarea lui în altă țară m-a îngrijorat peste măsură. Ce s-a făcut oare din păsărica împinsă poate de fatalitate între oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prinsu a măsura din capul podului Gunoiului (actuala stradă Palat n.n), unde se împreună cu Ulița Mari înaintea Porții gospod”. --Nu cred că știai că la Curtea domnească se bea cafea, încât aveau și “cahfegii” anume să-i servească la ospețe cu cafele și dulcețuri... Asta o confirmă Grigorie Ioan (Calimah) voievod, la 24 iulie 1763 (7271), când dăruiește “lui Andrii cahfegiul de la cahfigeriia gospod... un loc de casă... din mahalaoa Broștenilor”. Interesant este faptul că în cadrul măsurătorii locului se pomenește
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iubit și îl iubește tot norodul românesc, fiindcă - după cum spune tot Grigore Ureche cronicarul în “Letopisețul Țării Moldovei” - “Fosta-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorâea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârea, ca văzându-l ai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de sămînță nu va da decît o efă. 11. Vai de cei ce dis de dimineață aleargă după băuturi amețitoare, și șed pînă tîrziu noaptea și se înfierbîntă de vin! 12. Arfa și alăuta, timpana, flautul și vinul le înveselesc ospețele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, și nu văd lucrul mîinilor Lui. 13. De aceea, poporul meu va fi dus pe neașteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, și gloata lui se va usca de sete. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
5. Cum domolești căldura într-un pămînt arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cîntările de biruință ale asupritorilor." 6. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. 7. Și, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acopere toate popoarele, și învelitoarea care înfășoară toate neamurile; 8. nimicește moartea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
un pămînt arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cîntările de biruință ale asupritorilor." 6. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. 7. Și, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acopere toate popoarele, și învelitoarea care înfășoară toate neamurile; 8. nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
reluându-se astfel ciclul ontologic. De acest proces de regenerare a timpului, a naturii și a Cosmosului întreg sunt, într-un fel sau altul, legate majoritatea ceremoniilor și actelor rituale produse în această perioadă : excesele de toate felurile, petrecerile și ospețele, jocurile cu măști, actele magice augurale, „moșii de Crăciun”, sorcova, plugușorul, bradul de Crăciun, urările, colindatul ș.a.m.d. Excepție fac „cântecele de stea”, teatrul religios („Vifleim”) și alte câteva manifestări cu tematică și de proveniență propriu-zis creștină. Suprapunerea arbitrară
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
așezată într-un spațiu sacru (de regulă, la umbra mărului cosmic), este un loc comun în poezia rituală solstițială. Această imagine apare fie ca motiv principal în unele colinde, fie ca un prim tablou în altele cu scenariu mai amplu. Ospățul zeilor sau al eroilor (Antofiță, Vioară etc.) reprezintă un model pentru ospățul oamenilor : Unde cu toții bea, mânca Și cu toții se cinstea Chiefu dăplin și-l făcea Tot ca și noi acuma (47, p. 70). Dar motivul nu conține numai ideea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un loc comun în poezia rituală solstițială. Această imagine apare fie ca motiv principal în unele colinde, fie ca un prim tablou în altele cu scenariu mai amplu. Ospățul zeilor sau al eroilor (Antofiță, Vioară etc.) reprezintă un model pentru ospățul oamenilor : Unde cu toții bea, mânca Și cu toții se cinstea Chiefu dăplin și-l făcea Tot ca și noi acuma (47, p. 70). Dar motivul nu conține numai ideea imitării zeilor (imitatio dei), ci și pe aceea a comuniunii cu ei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
serbată obligatoriu în stare de veghe, fiind numită Vigilia (lat. vigilo = „a sta treaz noaptea, a veghea”). Unul dintre părinții Bisericii, Ioan Chrysostom (secolul al IV-lea), într-o cuvântare menită să oprească sărbătorirea păgână a Anului Nou, prezenta obiceiul ospețelor, al petrecerilor exuberante și al vegherii de calende ca fiind „diabolice” (50, pp. 46, 51). Obiceiul s-a păstrat până în ziua de azi, când în ultima/prima noapte a anului nu se doarme (revelion, de la fr. réveiller = „a trezi”), ci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și al vegherii de calende ca fiind „diabolice” (50, pp. 46, 51). Obiceiul s-a păstrat până în ziua de azi, când în ultima/prima noapte a anului nu se doarme (revelion, de la fr. réveiller = „a trezi”), ci se petrece în ospețe și veselie (vezi și expresia „Veille de Nöel” pentru „Ajunul Crăciunului”). Dacă inițial părinții Bisericii fixaseră sărbătorirea Crăciunului (nașterii lui Isus) la 6 ianuarie, ulterior, în secolul al IV-lea, Crăciunul este definitiv fixat la 25 decembrie, pentru a se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de la nord de Dunăre (mater eius Transdanuviana ; cf. Lactantius, De mortibus persecutorum, IX, 2), care aducea sacrificii „zeilor munților”. „Mama sa [a lui Galerius], adoratoare a zeilor munților (deorum montium cultrix), și femeie foarte superstițioasă, oferea aproape în fiecare zi ospețe [= sacri ficii] în cinstea zeilor și dădea de mâncare compatrioților ei. Ea se ospăta cu păgânii” (Lactantius, De mortibus persecutorum, XI, 1) (208, p. 65). Nu se știe cine erau „zeii munților”. Poate zei uranieni sau zei care locuiau, ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
citează dintr-o carte (pierdută azi) a comediografului Menandru (secolul al IV-lea î.e.n.), în care un get misogin se plânge că din cauza femeilor se aduc jertfe „de câte cinci ori pe zi” (Strabon, Geografia, VII, 3, 4). b) în ceea ce privește „ospețele” organizate de preoteasă, la care se adunau toți slujitorii săi (vicarios suos), este vorba de ospețe cultuale, probabil de același tip cu cele la care Zalmoxis invita „pe cetățenii de frunte” (Herodot, Istorii, IV, 95). „Asemenea scene de banchete rituale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un get misogin se plânge că din cauza femeilor se aduc jertfe „de câte cinci ori pe zi” (Strabon, Geografia, VII, 3, 4). b) în ceea ce privește „ospețele” organizate de preoteasă, la care se adunau toți slujitorii săi (vicarios suos), este vorba de ospețe cultuale, probabil de același tip cu cele la care Zalmoxis invita „pe cetățenii de frunte” (Herodot, Istorii, IV, 95). „Asemenea scene de banchete rituale - scrie Mircea Eliade - sunt din abundență atestate mai târziu de monu- mentele aflate în Tracia și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Poseidon, după alte versiuni) : „Punând mâna pe el, l-a arătat viu locuitorilor, mânându-l prin cetate, apoi l-a sacrificat lui Apollo Delphinianul” (Plutarh, Thezeus, XIV). Sacrificiul a fost urmat de un „praznic măreț” (6, I, p. 25), un ospăț gătit, probabil, cu carnea animalului. La fel ca în colindele românești : Cu patru suliți mi-l tăiară [pe bohor]. Zăbovi, de mi-l coji. Mititel focșor făceară, Bune bucate găteară (63, pp. 78-79). Nu pot încheia acest șir de exemple
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Merge la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă se-ntinde Și-ntr-însa se prinde. Astfel legat, peștele urmează să fie sacrificat. Carnea lui va servi la ospățul nupțial, iar capul va fi păstrat ca trofeu (Colind de fată mare, cules în 1869 ; cf. 36, p. 101). 6. Fecioara și Fiara. Legarea magico-erotică Din tipologia propusă, merită să mă opresc puțin asupra scenariilor de tip 2, pentru că ele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
176). Tot așa cum, în alte colinde (dar tot „de fată mare”), fecioara toarce și împletește o „mreajă de mătase,/ împletită-n șase” pentru a prinde (a lega) tot un monstru acvatic, „cel pește de mare”. Finalitatea actului este aceeași : facerea ospățului de nuntă, înte- meierea unei noi familii, a unei noi case, a unui nou Univers (36, p. 101). În alte colinde, animalul cornut, după ce e prins, nu este 345Labirintul. Un monstru arhitectonic legat ca în atâtea cazuri, ci (gest analog
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
3. Fumigații de canabis și de alte plante halucinogene. De la Herodot la Strabon O relatare a modului în care era folosită o plantă psihotropă de către traci o datorăm geografului roman Pomponius Mela (secolul I e.n.). El consemna faptul că, în timpul ospețelor, tracii „aruncă în focurile în jurul cărora se șade semințe, al căror miros [= fum] provoacă comesenilor o veselie asemănătoare cu beția” (De chorographia, 2, 2, 21). Peste două secole, tot un geograf roman, Solinus (secolul al III-lea), relata aproape identic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vetrele, aruncă în foc sămânță din buruienile pe care le au și, după ce sunt loviți de mirosul [= fumul] acestora, cu simțurile amorțite, simt o veselie asemănătoare cu beția” (Collectanea rerum memorabilium, 10, 5). Tracii practicau astfel de fumigații euforizante la ospețe (de nuntă, la Solinus), ca alternativă la beția provocată de vin. Asemănarea izbitoare dintre cele două texte, precum și dintre alte pasaje referitoare la obiceiurile tracilor mă face să cred fie că cei doi autori au folosit aceeași sursă de informare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fumigația cu cânepă (sau cu altă plantă psihotropă) era unul dintre mijloacele de provocare a extazului în cadrul cultului întemeiat de Zalmoxis. Iată câteva noi considerații în această privință. Pomponius Mela, Solinus și, așa cum se va vedea, Pseudo- Plutarh vorbesc despre ospețele tracilor, la care participau numai bărbați (Solinus este categoric în acest sens) și în timpul cărora se făceau fumigații cu semințe psihotrope. Însă autorii antici citați consideră în mod eronat că acest obicei avea ca scop provocarea unei „veselii vecine cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și, aspirând de multe ori fumul astfel produs, se îmbată și [apoi] cad într-un somn profund (De fluviorum et montium nominibus, III, 3). Se regăsesc în acest pasaj principalele elemente din textele lui Pomponius Mela și Solinus : în cadrul unui ospăț, tracii inha- lează fumul produs de o plantă psihotropă, care le provoacă un soi de „beție”. Se pune din nou întrebarea despre ce plantă e vorba. Ar putea fi o specie de oregano : sovârf (Origanum vulgare), care conține un ulei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prilejul slujbei de pomenire a morților, țăranii bulgari pun frunze de iederă (Hedera helix, planta zeului Dionysos) atât pe morminte, cât și pe colive (147, p. 35). Obiceiul este antic. Romanii - spune Plinius cel Bătrân - foloseau măselarița (Hyoscyamus niger) la ospețele funerare și o puneau pe morminte. Coliva este tot o „prăjitură a morților” pre-creștină și non-creștină, făcută în principal din grâu fiert, miere/zahăr și nuci. În unele zone ale țării (jud. Brăila, de pildă) coliva era „decorată” cu semințe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-i adoarmă pe soldații turci cu opium, organizând astfel evadarea revoluționarilor. în scrierea sa Légendes démocratiques du Nord (Paris, 1854), Jules Michelet consemnează acest episod, fără să amintească însă numele narcoticului : Doamna Rosetti, care le-o luase înainte, pregătise un ospăț pe cinste, cu vin din belșug, cafele și lichioruri. Turcii, și așa năuciți de cât băuseră toată ziua, își leapădă acolo orice urmă de judecată. Fumează, pică de somn. [...] Prizonierii, urcați în care, o porniseră voios pe câmp (203). Ion
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]