1,898 matches
-
amor! A doua zi, sculîndu-mă fericit de pe patul meu cel vârtos de paie și aninîndu-mi mantaua de umere, începui să colind stradele orașului: o cocardă tricolor - român în butonieră, pălăria largă, cam într-o parte, fața mea palidă, ce arăta osteneala, zâmbea, și-mi târâiam bastonul pe prundul mărunt al stradelor fluierând printre dinți o arie, nu mai știu care. Deodată auzii în urma mea sunetele monotone ale unei muzice mortuare. Îmi întorsei capul, stătui în loc și, luîndu-mi pălăria, fața mea se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
chinului... așa voi să mă iubești. Ea surâse așa ca și când gura i s-ar fi-ncrețit spre sărutare. Dar acum se stârni * mândria lui veche... El recăzu în răceala și impasibilitatea sa... - Să vedem... zise el... Îi era somn de osteneală și poate că această oboseală îl făcea imperceptibil pentru nouă dureri și nouă delirii... - Haide, zise ea, să ieșim de - aici... Ea-i legă ochii... și ieșiră iute în aerul cel rece a nopții de iarnă. Afară aștepta o sanie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu-i cuprins în această resunițiune * nu plânge... nu are sens pentru [el] acea arie. Cugetați [la] o copilă bogată. Părinți și protopărinți a fost bogați, va să zică a adunat în mâna lor sudoarea, va să zică durerea altora. Din acest pământ de osteneală, udat cu sudoare * și lacrimi, iese [un] crin fragil și alb - ea. O arie-n gura ei, ca mirosul dintr-o garofă. Nu este oare orce notă chintesența din pământul din care ea a crescut [? ] Dar putea să nu cânte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în special în timpul unui sejur la Churchill College din Cambridge, unde am luat cunoștință de numeroasele studii de limbă engleză publicate asupra acestui subiect. Nu-mi rămîne decît să-mi exprim întreaga gratitudine doamnei Nelly Stéphane care și-a dat osteneala de a-mi reciti manuscrisul, făcîndu-mi cîteva sugestii valoroase. Introducere I Ideea de a scrie despre psihologia maselor mi-a venit în ziua-n care m-am resemnat să accept evidența unui fapt ce le eclipsează pe toate celelalte, fie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
parte sursa de inspirație și materia celor două prime manuale de psihologie socială: cel al englezului McDougall 53 și cel al americanului Ron, iar influența ei se prelungește încă. Mă număr printre puținii oameni de știință care și-au dat osteneala să-i nege fundamentele 54. Cred totuși că aprecierea celor doi cercetători americani experimentați este, în ansamblu, pertinentă: "Lucrarea lui Le Bon, scriau Milgram și Toch55, a atins practic scopul psihologiei sociale. În cartea francezului nu afli nici o discuție care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
văzute. Iată de ce o dată ce-am căzut, ca peștii, în plasa mulțimilor și am ajuns să visăm cu ochii deschiși, ideile pătrund în spiritul nostru sub forma concretă a schemelor, clișeelor și a altor imagini. Nimeni nu și-a dat osteneala să verifice aceste afirmații usturătoare. În mod sigur, ele nu pot fi întru totul false de vreme ce comunicarea în masă sau propaganda politică le aplică zi de zi cu succes. Ele se și sprijină, de altfel, pe o tradiție solidă. Sfîntul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Preferă să primească un răspuns simplu, adesea reiterat, pentru a tranșa cît mai ușor o întrebare complexă, un fel de tăiere a nodului gordian. Pe scurt, ideal este să le fie prezentată soluția înainte ca ele să-și fi dat osteneala să asculte problema însăși. Cu alte cuvinte, logica mulțimii începe acolo unde se sfîrșește logica individului. V Ceva mai sus am definit condițiile gîndirii automatice. Am afirmat că ea exprimă o deschidere la imagini vii, stereotipe și repetate. Dar în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
religie cu adevărat sacră. Nu e cazul civilizației noastre, care profesează ateismul, cultivă necredința și predică virtuțile laice. După o astfel de cură de umanism și impietate este absolut exclusă întoarcerea la credința trecutului, restaurarea cultului abolit. Nici măcar nu merită osteneala de a ne mai simți atrași de ea, căci în lumea occidentalizată credința religioasă, comparativ cu credința naționalistă sau socialistă, și-a pierdut puterea de a emoționa sufletele, de a exalta fidelități, de a ridica masele de credincioși. Aceasta se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dintre criticii săi, că dacă imitația este un fapt social, în schimb nu e deloc socială, ci naturală în cel mai înalt grad, e lenea instinctivă din care se naște tendința de a imita pentru a nu îți mai da osteneala să descoperi. Dar deși precede în mod necesar primul fapt social, tendința însăși, actul chiar prin care se satisface ea este extrem de variabil în intensitate și direcție, conform naturii obiceiurilor imitative deja formate"237. Cu alte cuvinte, în străfundurile fiecăruia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aproape un veac în urmă, despre mase și colectivități toate astea într-o lucrare cu caracter științific. Cel mai neînsemnat lucru pe care l-am putea remarca este faptul că tonul e lipsit de neutralitate, autorul refuzînd să își dea osteneala să își îmbrace prejudecățile într-un limbaj științific. Dar să lăsăm toate acestea. Textul reia și condensează toate elementele acestor Führernaturen, după expresia lui Max Weber, cel care le reia și le combină altfel în propria-i teorie. Nu lipsește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu a avut cel dintîi o idee ori alta nu-i cîtuși de puțin un demers prea original. Această banală metodă de denigare a fost utilizată împotriva mai tuturor cercetătorilor, inclusiv împotriva lui Freud. Și pentru că detractorii lor își dau osteneala de a-i numi scandaloși, pentru că repetă la nesfîrșit că fac umbră la soarele simțului comun, le ripostăm și noi că nici ei nu au inventat nimic nou sub același soare. Nu fac decît să repete lucruri de mult știute
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
1Cor. 15,31). În interpretarea Sfântului Maxim Mărturisitorul, martiriul conștiinței are o profundă dimensiune doxologică: „Slăvește pe Dumnezeu în sine nu cel ce-L laudă pe Dumnezeu în cuvinte, ci cel ce rabdă, de dragul lui Dumnezeu, pentru virtute, pătimiri, dureri, osteneli”1. Funcționând după această logică a mărturisirii totale, cuprinzând „atâta nor de mărturii” (Evr. 12,1), tradiția apostolică nu avea cum să nu câștige pentru generațiile următoare de creștini o deplină autoritate teologică. Interpretarea Scripturilor trebuia făcută în limitele trasate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a lirismului pur, de neconcepul la această epocă!), ci pentru nevoile lui sentimentale: „eu n-am fost un stihurgos pentru gustul lumii, decît pentru trebuințele mele”. Notează, În consecință, mici poezii ocazionale prin condice pe care, apoi, le pierde, nedîndu-și osteneala să le regăsească sau măcar să le transcrie din memorie. E prea leneș sau prea filozof pentru a reveni asupra unor lucruri care n-au valoare În afara trebuințelor sale. Se gîndește, totuși, la un posibil cititor din afară (la circulația și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se lupta cu limba, Iancu se luptă cu convențiile limbajului poetic. Figura lui poetică se definește printr-o exagerată aglomerare („grămădire”) de noțiuni, printr-o citare În lanț. Aleg la Întîmplare cîteva versuri: „MÎndrie, primejduială, Frică, temere, necaz, Vreme, lipsă, osteneală, Împotrivă-i n-au obraz” sau În altă parte: „Satiri, Fauni și Menade, Pan, Silvan, Hamadriade, Poeți, Eroi, Zâne, Zei...” Se manifestă și la Iancu lipsa de sațiu a familiei, dar nu Într-o singură direcție, nu În interiorul unei pasiuni
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui poetice (Epistolele). Verbele ar putea fi Înscrise Într-o figură retorică: aceea a desăvîrșirii: travaliul lent, obsesia gramaticii, iluzia perfecțiunii. În același timp: figură a răbdării și a sterilității (prin frînarea posibilităților de invenție În poezie). Alexandrescu crede că „osteneala și răbdarea pot orice dobîndi”. El pune stilul Înaintea talentului. Nu este, din această pricină, neliniștit cu adevărat În fața foii albe, n-are crize de disperare și, În genere, mîhnirea lui de a scrie Într-o limbă neformată și de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și zice: „Eu iarăși avînd deprindere asupra poeziei mă apucasem să p regulez și mai Înainte de aceștia”... (Epitaful sau slujba Înmormîntării domnului nostru Iisus Hristos..., 1846). Va să zică: Începutul nu este niciodată desăvîrșit, dar lucrurile pot fi desăvîrșite prin știință și osteneală. Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de făcut, Însă el, tipograful, poetul, specialistul În cîntările liturgice s-a apucat de versuri, de prelucrări muzicale și cărți de Învățătură: „cu destule
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să p regulez și mai Înainte de aceștia”... (Epitaful sau slujba Înmormîntării domnului nostru Iisus Hristos..., 1846). Va să zică: Începutul nu este niciodată desăvîrșit, dar lucrurile pot fi desăvîrșite prin știință și osteneală. Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de făcut, Însă el, tipograful, poetul, specialistul În cîntările liturgice s-a apucat de versuri, de prelucrări muzicale și cărți de Învățătură: „cu destule osteneli, cu pierdere de odihnă și de somn s-au
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pann le are pe amîndouă. Nu mai contenește cu ostenelile, muncile lui... Erau atîtea fapte folositoare de făcut, Însă el, tipograful, poetul, specialistul În cîntările liturgice s-a apucat de versuri, de prelucrări muzicale și cărți de Învățătură: „cu destule osteneli, cu pierdere de odihnă și de somn s-au tradus și s-au Întocmit În românește spre folosu-vă”... (Irmologhiu, 1846). Există, În aceste rînduri și În altele, suficiente elemente ce ne pot da o idee despre modul În care gîndește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care gîndește Pann creația. Ea este, Întîi, opera muncii. Ca să iasă ceva folositor, trebuie să ostenești, să zăticnești alte plăceri, să inventezi sau să iei ceea ce a fost deja Început și să desăvîrșești. Asta Înseamnă, Încă o dată, știință multă și osteneală și mai multă. Într-o epocă În care poezia este o Îndeletnicire de duminică, o toană de oameni bogați, Pann scrie mereu și trăiește din ceea ce scrie. Este un meșteșugar care Își gospodărește cu chibzuință atelierul: are abonați, luptă să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
i-au cunoscut... Rămânea în urma lor doar ce voiau ei înșiși să se scrie pe pereți... Diferența n-ar fi mare, numai că pe atunci ritualul se săvârșea când amintirile erau încă proaspete. Acum ritualul se oficiază cu mai multă osteneală. Și amintirile, odată scăpate în lume, se adună mai greu la loc... Uite, de pildă, înmormântarea bătrânului Zevedei, au trecut mai bine de douăzeci de ani și tot nu s-a încheiat încă... Nu erau mulți care să-l plângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i că, după osteneala cu despachetatul, nu se putea mulțumi cu atât de puțin. — Oriîncotro vezi cu ochii, răspunse Jenică, dându-i de înțeles că orice răspuns ar fi neîndestulător. — Muncești prea mult, conchise maică-sa, în fața acestui răspuns ostenit. Ar trebui să-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Noul Teolog. Discursuri teologice și etice. Scrieri I, p. 97-98. footnote>. Căile spre lumina dumnezeiască Sfântul Simeon Noul Teolog a experiat această lumină din fragedă adolescență, mai întâi ca dar al lui Dumnezeu, iar apoi ca rod al intenselor sale osteneli ascetice. Sub îndrumarea și ascultarea părintelui său duhovnicesc - Sfântul Simeon Evlaviosul - el s-a învrednicit de vederea luminii dumnezeiești. Pe acest părinte spiritual al său, îl considera un adevărat sfânt, închinându-i diferite imnuri și o zi de sărbătorire pe
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
ascetice pe care trebuie să le parcurgă novicele pentru a ajunge la desăvârșire, ci acesta este conștientizat de părintele său că trebuie să înceapă procesul despătimirii și al asprelor nevoințe pentru a se învrednici de vederea dumnezeieștii lumini: prin multă osteneală și cu multe lacrimi și cu înstrăinare exactă și cu ascultare desăvârșită și cu o totală trăire a voii proprii și cu multe alte întreprinderi și făptuiri foarte aspre, mergând eu pe o cale de neoprit și de neîntârziat, m-
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
pe încetul sufletul tău prin pocăință, și arzând materiile patimilor tale așezate pe el, care nu erau patimi trupești sau materiale, ci spini nemateriali: nori, întuneric gros, ceață și negură. Vreau să spun că te subțiai prin post și prin ostenelile privegherii, ale rugăciunii, ale tuturor neplăcutelor pătimiri, și te spălai neîncetat prin lacrimi fierbinți, în rugăciune, în felul mâncării și mai ales al băuturii. Astfel, am izbutit cu greutate să te fac pe tine un vas încăpător și nu numai
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
strălucește zi și noapte e pedepsit, rănit, îmblânzit, dus, legat și străpuns în fiecare zi cu săgețile plăcerilor. Chiar dacă i se pare că se împotrivește, chiar dacă i se pare că nu cade, el are pururea război neîmpăcat, chin și multă osteneală. Dar orice suflet care vede Lumina dumnezeiască, luminat fiind de însăși Lumina cea neapropiată, calcă în picioare pe stăpânul întunericului ca pe niște frunze care au căzut la pământ dintr-un pom înalt<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]