1,360 matches
-
ce există chiar în anul 1672. Nu se știe de când datează schimbarea numelui de Nedeița în Gighera. Din vechime, la această comună, spre sud la Dunăre, a existat schela Copanița, unde se încarcă diferite cereale pentru export. (Copanița este numele ostrovului din dreptul comunei). La recensământul din 1900 comună (localitatea) numără 1426 suflete, din care 714 bărbați și 712 femei. Erau 258 locuințe, din care 38 bordee, toate cu o încăere, cu un cubaj de 27 mc, 162 case de pământ
Comuna Gighera, Dolj () [Corola-website/Science/300399_a_301728]
-
44% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,48%). Pentru 7,43% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Întemeierea localității Snagov este strâns legată de construirea mănăstirii Snagov pe ostrovul din nordul lacului Snagov, de către primii voievozi de după Basarab, poate Vladislav sau succesorul său Radu I. Astfel, primele atestări documentare despre satele Snagovului aparțin secolului al XV-lea, ele fiind dăruite tot în aceeași perioadă Mănăstirii Snagov. Mai precis, cel
Comuna Snagov, Ilfov () [Corola-website/Science/300510_a_301839]
-
mai rare și mai recent construite, limitele sale de est ajungând până în Pădurea Cernica, pădure care acoperă o parte semnificativă a estului județului Ilfov și reprezintă un rest al Codrilor Vlăsiei. Mănăstirea Cernica, al cărei cimitir se află pe un ostrov de pe lacul cu același nume, se află în extremitatea sud-estică a orașului. Orașul se învecinează la sud-vest cu municipiul București, limita dintre cele două fiind fixată pe râul Colentina. La vest se învecinează cu mica comună Dobroești, iar la nord-vest
Pantelimon () [Corola-website/Science/300505_a_301834]
-
trecut direct la stadiul de "stațiune". Frumusețea locurilor este aceea care-i determină pe marii potentați ai începutului de secol XX să-și construiască splendide vile în stil elvețian, un sanatoriu și cazinouri (clădirea actualei biblioteci și unul pe insula Ostrov) pentru petrecerea vacanțelor într-un peisaj încântător a "Văii Oltului", plină de verdeață și de aerul curat al munților. După 1900 la Călimănești se construiește ""Hotel Central"", dotat cu o bază de tratament, la început băi, iar apoi cu diferite
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
cu o bază de tratament, la început băi, iar apoi cu diferite proceduri balneare. Totodată pacienții fac și cure interne cu ape minerale de la izvoarele care se află atât la Călimănești-Centru, cât și la Căciulata. În anul 1912, pe insula Ostrov, unica insulă a râului Olt locuibilă, de fapt unica insulă a unui râu interior din România, în cadrul mirific al unei păduri seculare de brad se construiește un cazinou în partea de sud la locul numit "la Vâltoare". În acest loc
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
locali. Deasemeni a fost amenajată o popicărie și o scenă, locul prezentării unor spectacole artistice. Insula a atras viligiaturiștii nu numai prin prezența cazinoului, pădurii seculare și susurului cristalin al apelor bătrânului Alutus. Insula a fost și este locul Schitului Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab. De remarcat este faptul că în anii 1975-1980, datorită lucrărilor de amenajare hidrotehnică a Oltului insula a fost supraînălțată, de asemeni și schitul, însă autoritătile de atunci au considerat că nu este necesară și reconstrucția
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
schit au construit un "ștrand". După 1989, lucrurile au intrat într-un făgaș normal, insula fiind acum cedată schitului. Tot cu această ocazie a lucrărilor hidro, au dispărut și cele două "bacuri" care traversau Oltul la "Păușa" și din insula Ostrov la fosta haltă CFR, "Călimănești". Stațiunea, în timp se extinde către Căciulata unde există izvoare termale și minerale din belșug, iar apoi către Cozia, prin construirea de hoteluri și baze de tratament. La Păușa se află una din cele mai
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
ambuscadă, folosindu-se de căruțe pe care le împingeau și prăvăleau asupra macedonenilor. Alexandru scăpa din ambuscada și are o luptă cu tribalii pe râul Lyginios. Tribalii au evacuat femeile și copii dincolo de Istru și s-au refugiat pe un ostrov al Dunării, Peuce. Urmărindu-i, cu sprijinul unei corăbii venite din Bizanț prin Pont și pe Dunăre, Alexandru a încercat să debarce pe acel ostrov, dar nu a reușit pentru că malurile erau înalte, iar curentul fluviului rapid. Pe malul nordic
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Lyginios. Tribalii au evacuat femeile și copii dincolo de Istru și s-au refugiat pe un ostrov al Dunării, Peuce. Urmărindu-i, cu sprijinul unei corăbii venite din Bizanț prin Pont și pe Dunăre, Alexandru a încercat să debarce pe acel ostrov, dar nu a reușit pentru că malurile erau înalte, iar curentul fluviului rapid. Pe malul nordic al Dunării s-a adunat o armată de 10.000 de pedestrași geți și 4.000 de călăreți. Alexandru, folosindu-se de monoxilele riveranilor și
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
zece zile ajunge în munții Haemus unde are loc prima confruntare cu tracii, aceștia încercând cu ajutorul carelor de luptă prăvălite de pe munte să destrame formația falangei, insă Alexandru contracarează cu abilitate. Modificându-și planul inițial, Alexandru renunța la debarcarea pe ostrov, îndreptându-și atenția asupra geților de pe malul Nordic. Cu ajutorul corăbiilor de pe fluviu, dar și a monoxilelor care erau din belșug "deoarece locuitorii zonei le foloseau la pescuitul în Istru sau când merg unii la alții pe fluviu", dar și cu ajutorul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
deschise. Până și tunurile de pe "Crucișătorul Aurora" au fost demontate și mutate pe Înălțimile Pulkovskie din sudul Leningradului. După ce trupele sovietice ale Frontului de Nord-Vest au fost înfrânte și alungate din republicile sovietice baltice, Wehrmachtul și-a croit drum spre Ostrov și Pskov. Pe 10 iulie, ambele orașe au fost cucerite de germani. În scurtă vreme atacatorii au cucerit Kunda și Kingisepp, după care au înaintat spre Leningrad dinspre Narva și regiunea Lujski, dinspre sud-est, sud și nord-est și spre nordul
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
din care făcea parte) a fost subordonată din punct de vedere administrativ Timișoarei. În perioada stăpânirii habsburgice, sătul era alcătuit din 38 de case și un preot român care slujea și pentru satele vecine, de asemenea românești: Vratna, Slatina Borului, Ostrov și Samarinovăț. După scurtă perioadă austriacă de numai 21 de ani (1718-1739), localitatea revine în componență "Pasalâcului de Vidin" din cadrul Imperiului Otoman. În 1833, Principatul Șerbiei condus de Milos Obrenovici reușește să anexeze județele majoritar românești Timoc și Craina (din
Icubovăț () [Corola-website/Science/308577_a_309906]
-
la vreme de primejdie. Râul Câlniștea, care curge în partea de răsărit a satului Comana, întâlnește în cale balta Comanei pe care o străbate și din care se desprinde în fața mănăstirii. În dreptul satului Comana, apa desface un braț care ocolește ostrovul și se reîntoarce apoi la vechea matcă. La sfârșitul secolului al XVI-lea (1588), mănăstirea a fost reclădită de boierul Radu Șerban, folosind ruinele rămase de la vechea mănăstire, în special zidul de incintă. În biserica, cu hramul Sf. Nicolae, va
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
o ating în vârful Poiana Lisa (547,7 m) apoi coboară treptat până în Valea Dunării și Valea Nerei. Între Valea Râlii și Coronini (Pescarii), în partea de sud a Munților Locvei se desfăsoară Depresiunea Moldova Nouă, care a permis formarea ostrovului Calinovăț. Procesle actuale de modelare (șiroire, torențialitate) au generat un microrelief carstic cu văi torențiale cu aspect de mic canion. Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți se află parțial în Parcul Natural Porțile de Fier, pe direcția vest-est, de la Valea Cernei
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
deservit, în paralel, atât comunitatea ortodoxă, cât și pe cea reformată a nemeșilor locali, protestantizați și maghiarizați la sfârșitul perioadei medievale. Potrivit unui document din 20 ianuarie 1702, în anul 1702, nobilii satelor hațegane Densuș, Ciula Mare, Peșteana, Răchitova și Ostrov au pus bazele unei parohii calvine locale, deservită de pastorul maghiar Tokai Istvan; acesta avea în subordine și filiile Peșteana, Tuștea și Ciula Mare. La începutul secolului al XVIII-lea, străvechiul edificiu a fost preluat de uniți, fiind înregistrat, ca
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
în cadrul Flotilei, la operațiunile navale ale Războiului de Independență, luptând în cadrul bateriilor de coastă de la Calafat și remarcându-se în mod deosebit, în octombrie 1877, cu ocazia executării celui dintâi baraj românesc de mine pe Dunăre, cu material rusesc, în Ostrovul Nedeia (km 703), operațiune de pionierat pentru Flotila Română. În anul 1878 a fost înaintat la gradul de locotenent, iar apoi în 1881 la cel de căpitan. Emanoil Koslinski a organizat în anul 1882 Corpul Apărării Submarine și o primă
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
românești. Pe aproximativ 20% din suprafața muzeului sunt amplasate anexe gospodărești, ateliere, biserici, mori, instalații tehnice, fântâni, un scrânciob precum și multe alte ustensile tradiționale adunate din gospodării provenind din diverse provincii ale României. Dintre gospodăriile dobrogene atrag atenția casa din Ostrov cu prispa susținută de stâlpi frumos ornamentați, gospodăria lipovenească (1898) și cherhanaua, ambele din Jurilovca. Arhitectura populară din Muntenia este ilustrată, printre altele, de frumoasa gospodărie din Chiojdu, construită din bolovani și având un foișor cu stâlpi ciopliți și balustrada
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
Scaioși, din zilele noastre, iar satele Tătăroaia, Zăvideni, Călina erau așezate la poalele și pe văile dealurilor din apropiere, sate care azi fac parte din comuna Prundeni. La 1720, Oltul avea în dreptul comunei două ramificații ce cuprindeau între ele un ostrov. Prima ramificație pornea de la Zăvideni, trecea „balta lui Stochin”, mergea pe sub izlaz și ieșea la Călina „Gârla Cojoaca”, iar a doua ramificație, la est, spre județul Olt. Faptul că satul Prund (azi Prundeni) a fost așezat între două ramificații, pe
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
a fost construit între anii 1518 - 1522, fiind o ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale "Despina". Numele de "Ostrov" îi vine de la faptul că este construită pe un ostrov (insuliță ) a Oltului în centrul orașului - stațiune Călimănești din județul Vâlcea. Biserica schitului este zidită pe locul unui mai vechi locaș. A fost sființită nezugravită. Pictura este începută a fi
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
a fost construit între anii 1518 - 1522, fiind o ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale "Despina". Numele de "Ostrov" îi vine de la faptul că este construită pe un ostrov (insuliță ) a Oltului în centrul orașului - stațiune Călimănești din județul Vâlcea. Biserica schitului este zidită pe locul unui mai vechi locaș. A fost sființită nezugravită. Pictura este începută a fi executată la 1752, cu altarul și se termină cu restul
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
circa 47 de specii de arbori și trandafiri, farmecul secular al arborilor și plantelor seculare nu mai este. (Umbla la vremea respectivă un zvon, nu se știe cât de adevărat deoarece nu au apărut nici desminți în presă, că înecarea Ostrovului s-a făcut din dorința unui lider local de partid comunist, pentru a-i nu inunda grădina. Cert este că locul respectiv se află în aval de baraj cu circa 150 m.) Video
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
Budeasa. Încă înainte de a se fi terminat lucrul la biserică, Mareș Băjescu, printr-un act datat 15 martie 1666, înzestrează schitul cu satul Copăceni și munții Sașa și Cornetu (cumpărate cu nici o lună înainte de danie) precum și ocini în Pripoare, Titești, Ostrov. În anul 1761, în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume "Alecse căpitan za Loviște" pune să se refacă pictura altarului de către zugravii Mihai, Radu și Iordache așa cum rezultă dintr-o altă pisanie situată în colțul de sud-est al naosului. Un
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
2002 cu 101.500 tone culese. A nu fi confundat cu varietatea Petit Sirah care are o structură genetică total diferită, fiind un derivat al varietății Durif. Acest soi se cultivă și pe teritoriul României în județul Constanța de către Domeniile Ostrov.
Syrah () [Corola-website/Science/302688_a_304017]
-
Paraschieva (1207). Capodopera arhitecturii nogorodene este considerată biserica Mântuitorului din Neredița (1198). În secolul al XIII-lea, a fost moda bisericilor mici de formă trilobată. Exemple din această perioadă sunt capela din Perin (1230) și cea a Sfântului Nicolae de pe ostrovul Lipnia (1292, unde pot fi văzute și freșce din secolul al XIV-lea). În secolul următor au fost dezvoltate două tipuri noi de biserici, cele mai reprezentative fiind cea a Sfântului Theodor (1360-1361, cu freșce din 1380) , iar alta fiind
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
având o producție anuală de 129,060 tone în 1937. Pescăriile din regiunea Dunării erau de o importantă valoare comercială și după pescăriile de pe Volga, pescăriile din josul Dunării, de lângă Giurgiu și Oltenița, Călărași, Cernavodă și Hârșova și cele de lângă Ostrov, erau cele mai extinse și mai bogate din Europa. Pescuitul din lacuri era neînsemnat, însă producția anuală a Deltei Dunării era de aproximativ 9,000,000 kilograme. România era una dintre cele mai bogate țări din sud-estul Europei în ceea ce privește grânele
Economia României () [Corola-website/Science/302818_a_304147]