2,363 matches
-
Azerbaidjan și a unor forturi din Georgia. În timpul ultimei campanii din 1555, forțele lui Soliman nu au reușit să distrugă armata șahului, care a reușit să se retragă în munții Lorestanului. Safavizii au fost totuși siliți să accepte granițele cu otomanii și au semnat un trata de pace prin care se angajau să nu mai atace Imperiul Otoman. Forțele lui Soliman au cucerit întinse teritorii în Africa de nord, până în Algeria zilelor noastre. Statele berbere Tripolitania, Tunisia și Algeria au devenit
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Algeria zilelor noastre. Statele berbere Tripolitania, Tunisia și Algeria au devenit provincii autonome ale imperiului. Odată cu ocuparea acestor teritorii, marina otomană a câștigat pentru o perioadă de timp superioritatea navală în Marea Mediterană prin încorporarea în rândurile ei a piraților berberi. Otomanii controlau și Marea Roșie și, până în 1554, Golful Persic, când au fost înfrânți de flota portugheză. Imperiul Portughez a încercat din acest moment să cucerească controlul asupra Adenului. În 1533, Khair ad Din, cunoscut în Europa ca „Barbarossa” a devenit comandantul
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Din, cunoscut în Europa ca „Barbarossa” a devenit comandantul suprem al flotei otomane, aducându-și o contribuție importantă la lupta împotriva forțelor navale spaniole din Mediterana. În 1535, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol Quintul, a obținut o victorie importantă împotriva otomanilor la Tunis dar, un an mai târziu, Francisc I al Franței s-a aliat împotriva lui cu Soliman. Flota lui Carol Quintul a fost înfrântă în 1538 la Preveza de către flota otomană comandată de Barbarossa. Această victorie a asigurat dominația
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
și să câștige controlul asupra celei mai mari părți a Mediteranei pentru o lungă perioadă de timp. Soliman s-a concentrat de asemenea asupra Balcanilor. După momentul încoronării din 1518, el a condus o serie de campanii în această regiune. Otomanii au cucerit sub conducerea lui controlul asupra Belgradului în 1521, Ungariei (după bătălia de la Mohács) în 1526, dar au eșuat în încercarea de cucerire a Vienei în 1529. Sokollu Mehmed Pașa a fost unul dintre pașalele lui Soliman Magnificul și
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
poet talentat și cunoștea mai multe limbi străine), domnia sa a fost una mai puțin strălucită. Armatele otomane au înregistrat eșecuri în Ungaria și Persia, iar 1606, prin tratatul de la Sitvatorok, Austria a încetat să mai plătească tribut turcilor. În plus, otomanii au cedat Georgia și Azerbaidjanul Persiei. Osman al II-lea și-a început domnia prin asigurarea granițelor estice, semnând un tratat de pace cu Iranul safavid, după care a condus personal invazia otomană în Polonia, pentru contracararea influenței poloneze în
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
a fost detronat, iar alți doi monarhi, inclusiv tatăl lui Mehmed, Ibrahim I, au fost asasinați. Domnia sa a dus la refacerea pentru scurtă perioadă de timp a puterii otomane în timpul mandatelor marilor viziri din familia Köprülü, Mehmed și Fazıl Ahmet. Otomanii au recucerit insulele din Marea Egee stăpânite de Republica Veneția, a obținut victorii împotriva Principatului Transilvaniei (1664) și statului polono-lituanian (1670-1674). Turcii s-au aliat la un moment dat cu hetmanul ucrainean Petro Doroșenko,fiind pe punctual să își extindă controlul
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
care cazacii zaporojeni i-ar fi trimis sultanului o scrisoare plină de obscenități și injurii, eveniment care a devenit subiectul tabloului pictorului Ilia Repin, „Zaporojeni scriind sultanului turc”. În timpul mandatului vizirului Kara Mustafa Pașa, puterea otomană a început să pălească. Otomanii au încercat să sprijine rebeliunea principelui Transilvaniei Imre Thököly împotriva Habsburgiulor. Kara Mustafa a condus expediția militară otomană, asediind Viena. Turcii au suferit o înfrângere catastrofală în fața Sfintei Ligi (alianța dintre Sfântul Imperiu German și Uniunea Polono-Lituaniană).
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
a fost urmărit, presat, chiar arestat pentru luni de zile. După primul deceniu al sec.XV, regiunea ieșise din sub influența timurizilor și în acești ani în Anatolia și în Azerbaidjan dominau deja dinastiile turcice Zulgadar, Agqoyunlu și Qaraqoyunlu alături de otomani. Nasimi a asigurat convertirea la ordinul hurufid suveranilor a Zulgadar - Ali bey și fratele său Nasreddin, mai târziu și suveranului Agqoyunlu, Osman Qara Yuluk, care, pe urmă a cucerit punctul strategic din zona - Sivas. Încă din anul 1410, Osman Qara
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
lui Gheorghe Doja, cetatea este vremelnic ocupată de cetele țărănești ale acestuia. Sub stăpânire otomană spre mijlocul secolului al XVII-lea, fortăreața servește drept garnizoană a lui Mihai Viteazul între anii 1599 - 1600. Ulterior, cetatea este ocupată din nou de către otomani în anul 1607 și deținută de către aceștia până în anul 1693. Din motive strategice, trupele habsburgice au distrus cetatea în anul 1784. Un alt eveniment important din istoria acestei localități s-a desfășurat în anul 1849, când biblioteca "Castelului Bohuș", a
Șiria, Arad () [Corola-website/Science/300306_a_301635]
-
hanul Temir a învins trupele conduse de generalul polonez Ștefan Potocki și de domnitorul moldovean Constantin Movila în Bătălia de la Cornul lui Sas. În 1620 a luat parte la Bătălia de la Tutora, unde a contribuit masiv la victoria zdrobitoare a otomanilor asupra oștilor polono-lituaniene. În 1621 el a luptat în Bătălia de la Hotin. La 20 aprilie 1624, el a fost învins de hatmanul Stanisław Koniecpolski în Bătălia de la Martynów. După 1630 a plănuit să preia controlul asupra Hanatului Crimeei, luând parte
Cantemir Bei () [Corola-website/Science/328757_a_330086]
-
fost învins de hatmanul Stanisław Koniecpolski în Bătălia de la Martynów. După 1630 a plănuit să preia controlul asupra Hanatului Crimeei, luând parte în 1635 la Războiul Civil din Crimeea. Învins în luptele din 1637, a fost executat din ordinul sultanului otoman Murad al IV-lea.
Cantemir Bei () [Corola-website/Science/328757_a_330086]
-
Vest, părți din Grecia au fost repartizate liderilor occidentali, în timp ce venețienii au ocupat poziții strategice în Marea Egee (insule sau orașe de coastă)în scopul de a controla rutele comerciale. Ocuparea Constantinopolului în 1262 a marcat ultimele etape ale existenței imperiului. Otomanii au început treptat să profite de părți ale imperiului din secolul 14 AD, si completat destrămarea imperiului cu cucerirea Constantinopolului în 1453. Cretă a fost zona de final în Grecia, care a fost ocupată de către otomani în 1669.În jurul a
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
etape ale existenței imperiului. Otomanii au început treptat să profite de părți ale imperiului din secolul 14 AD, si completat destrămarea imperiului cu cucerirea Constantinopolului în 1453. Cretă a fost zona de final în Grecia, care a fost ocupată de către otomani în 1669.În jurul a patru secole de dominație otomană, până la începutul Războiului de independență al Greciei în 1821. Numeroase monumente din Anii bizantini și otomani pot fi vizitate. Perioadă Ocupației au fost conservate, cum ar fi biserici bizantine și post-bizantine
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
Medina (1812) și Mecca (1813) de la saudiții din Nedjd. Domnia sa a marcat prima mare pierdere teritorială a Imperiului Otoman, Grecia obținându-și independența în urma unui război izbucnit în 1821. În 1827, flotele britanice, franceze și rusești i-au învins pe otomani în bătălia de la Navarino; ca urmare, Imperiul Otoman a trebuit să recunoască independența Greciei prin Tratatul de la Constantinopol din iulie 1832. Acest eveniment, dublat de ocuparea provinciei otomane Algeria de către Franța începând cu 1830, a marcat începutul dezmembrării Imperiului Otoman
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
Campania din Caucaz este reprezentată de totalitatea acțiunilor militare dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus, la care s-au adăugat mai apoi cele dintre otomani și Azerbaidjan, Armenia, Dictatura Centrocaspică și Regatul Unit ca parte a Primului Război Mondial. Această campanie militară s-a extins din Caucaz până în Asia Mică răsăriteană, acțiuni militare fiind înregistrate în orașe precum s Trabzon, Bitlis, Muș și Van. Acțiunile terestre au
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
german, a cărui prim obiectiv era asigurarea securității câmpurilor petroliere din regiune. Luptele dintre Imperiul Otoman și Rusia bolșevică s-au încheiat din punct de vedere oficial pe 3 martie 1918, odată cu semnarea tratatului de la Brest-Litovsk. Pe 4 iunie 1918, otomanii au semnat tratatul de pace de la Batumi cu Armenia. Conflictul armat din Caucaz a continuat prin angajarea Imperiului Otoman în luptele cu Dictatura Centrocaspică, Republica Armeniei Montane și „Dunsterforce” britanice până la semnarea armistițiului de la Mudros de pe 30 octombrie 1918. Obiectivul
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de petrol din regiunea caspică . Rusia considera Caucazul ca un front secundar al frontului de răsărit. Frontul de răsărit se bucura de atenția specială a rușilor, aici fiind mobilizate cele mai importante forțe militare și resurse materiale. După ce cuceriseră de la otomani fortăreața Kars în războiul din 1877-1878, rușii urmăreau apărarea tuturor câștigurilor teritoriale din regiune, în special a Karsului și portului Batumi. Ministrul de externe rus Serghei Sazonov a afirmat într-o întâlnire cu ambasadorii aliați că, după încheierea războiului, Imperiul
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
stăpânirea otomană a Anglo-Persian Oil Company, care deținea în acele timpuri dreptul exclusiv pentru exploatarea petrolului din Persia. În 1914, chiar înainte de izbucnirea războiului, guvernul britanic a contractat cu această companie livrarea unor cantități însemnate de păcură pentru marina militară.. Otomanii dispuneau în regiune de Armata a 3-a. În 1916, aceasta a fost întărită cu unități provenite din Armata a 2-a. Echiparea și organizarea forțelor otomane erau net inferioare în comparație cu cele ale aliaților. La începutul conflictului, forțele otomane au
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
drept al Corpului I rus a traversat frontiera și s-a deplasat de la Sarıkamıș spre Köprüköy, unde a ajuns pe 4 noiembrie. Flancul stâng al Corpului al 4-le rus a plecat din Erevan spre regiunea de câmpie Pasinler. Comandatul otoman al Armatei a 3-a, Hasan Izzet Pașa, a considerat că nu este pregătit pentru o acțiune ofensivă în condiții de iarnă și a făcut planuri pentru organizarea unei defensive puternice și pregătirea contraatacului atunci când condițiile meteo aveau să fie
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
cavalerie și Regimentul tribal kurd. Cavaleria otomană nu a reușit să ducă la bun sfârșit operațiunea de încercuire a trupelor ruse, iar participarea kurzilor s-a dovedit un fiasco. În aceste condiții, rușii au reușit să ocupe noi teritorii, iar otomanii s-au limitat să apere cu succes pozițiile de la Köprüköy. Pe 12 noiembrie, otomanii au adus întăriri în flancul stâng, reușind să îi împingă înapoi pe ruși cu ajutorul atacurilor susținute de cavalerie. Spre sfârșitul lunii noiembrie, linia frontului s-a
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
sfârșit operațiunea de încercuire a trupelor ruse, iar participarea kurzilor s-a dovedit un fiasco. În aceste condiții, rușii au reușit să ocupe noi teritorii, iar otomanii s-au limitat să apere cu succes pozițiile de la Köprüköy. Pe 12 noiembrie, otomanii au adus întăriri în flancul stâng, reușind să îi împingă înapoi pe ruși cu ajutorul atacurilor susținute de cavalerie. Spre sfârșitul lunii noiembrie, linia frontului s-a stabilizat, câștigurile teritoriale ruse limitându-se la un intrând de aproximativ 25 km de-
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
forțele ruse. Pe 6 ianuarie, cartierul general al Armatei a 3-a otomane a ajuns sub tirul rușilor. Hafiz Hakki Pașa a dat ordinul pentru retragerea generală. Pe 7 ianuarie, ultimele forțe otomane au pornit în marș către Erzurum. Înfrângerea otomanilor în bătălia de la Sarikamish a fost covârșitoare. Doar aproximativ 10% dintre soldații Armatei a 3-a au mai reușit să se retragă pe pozițiile inițiale. Enver Pașa a renunțat la comandă. Voluntarii armeni au contribuit serios la victoria rușilor: „întârzierea
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
-a, care avea efectivele puternic afectate de ultima înfrângere, a fost întărită cu rezerve provenite din rândurile Armatei I și a 2-a, care nu au depășit însă ca ordin de mărime o divizie. Bătălia de la Gallipoli mobilizase toate rezervele otomanilor. Pe frontul caucazian au mai avut loc doar mici lupte de hărțuire, iar rușii au păstrat controlul asupra orașelor Eleșkirt, Ağrı și Doğubeyazıt. Turcii nu mai dispuneau de suficiente resurse umane în regiune pentru ca să poată apăra tot estul Anatoliei. Pe
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
regiune se organizaseră de partea rușilor și se răsculaseră împotriva guvernului otoman, așa cum o demonstraseră evenimentele de la Van, și cerea arestarea naționaliștilor armeni. Armenii din Van și cei din regiunile controlate de ruși au fost feriți de orice represalii ale otomanilor. Pe 6 mai, rușii au început să înainteze prin valea Tortum spre Erzurum. Înaintarea rușilor a fost oprită de Diviziile a 29-a și a 30-a otomane. A urmat contraofensiva Corpului al 10-lea otoman. Contraofensiva otomană din partea de
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de orice represalii ale otomanilor. Pe 6 mai, rușii au început să înainteze prin valea Tortum spre Erzurum. Înaintarea rușilor a fost oprită de Diviziile a 29-a și a 30-a otomane. A urmat contraofensiva Corpului al 10-lea otoman. Contraofensiva otomană din partea de sud a frontului nu s-a bucurat de același succes ca aripa de nord a atacului. Pe 17 mai, forțele ruse au intrat în orașul Van. Otomanii au început să fie împinși pe pozițiile de start
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]