2,905 matches
-
mare al inimii/ pe ape trezite urcând/ și cântecul doar acolo lin începea/ înainte de sine,/ semn viu al timpului nou”. (Și cântecul doar acolo lin începea) Faust modern, fiu risipitor, aidoma tuturor creatorilor, poetul se mărturisește: Am trecut prin toată otrava viiturilor, spinii mi-au mușcat lacomi din carne, nicio grijă, ăsta-i rostul lor, de-a fi spini; mi-am oblojit rănile cu luminoasa iarbă a zăpezii, apă, câtă privirea, am văzut înapoi și-nainte, gândul meu pasăre adormită-n
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
mai marilor osana, dar nici n-am îndrăznit să ies din rând spre-a-i înfrunta, sfidându-le prigoana. M-am resemnat să pier necunoscut decât să pângăresc a Muzei slavă și cu întreg poporul am băut a umilinței josnică otravă. De câte ori n-am plâns cu-amar regret pe foile încinse de durere, când ucideam în mine pe poet peceltuindu-i versul cu tăcere! Dar în destinul meu cumplit, de sclav, în resemnarea-mi jalnică și crudă n-am acceptat nicicând să
MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376909_a_378238]
-
Când adierea de zefir Îmi cată-un loc de sihăstrie Mă-mbată fl ori de trandafir La ceasul unei seri tăcute Când sunetul unui clavir Recheamă amintiri plăcute Aromele de trandafir Nu s-au schimbat nici în exil Când gust otrava din potir Servită de-un regim ostil Petalele de trandafir Catifelate-n roz aprins Mi-au fost prin ani un elixir Pân’ am ajuns s-am părul nins Înnobilatul trandafir În roua ca de diamant Rămâne-va doar suvenir Dintr-
FLOR DE TRANDAFIR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377069_a_378398]
-
Moldovei în prefața lucrării sale, <>, preocupat fiind de menținerea comuniunnii creștin-ortodoxe a tuturor românilor: „Tîmplîndu-mi-se...în părțile țării Rumînești... dumnelui Udriște Năsturel adusu-mi-au și o cărțulie mică, în limba noastră rumînească tipărit... caria o am aflat plină de otravă de moarte sufletească... pentru care lucru îndată... am strîns sobor dintr-amîndouă părțile, și din Țara Rumînească și din Țara Moldovei... să arăt strîmbătura și tîlcul cel rău... întunericul și neînțeleageria lor..., ci rămînerea în credința cia pravoslavnică a moșilor și
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
care s-a metamorfozat într-o plantă numită „Năvalnic”, la fel de năvalnic precum furtuna dragostei, care strecoară în sufletele tinerilor fiorul primelor iubiri, este cu adevărat emanația ancestrală a epicului autohton. Animal fabulos, al cărui corn divin neutralizează acțiunile malefice și otrava, separă apele poluate și are misterioasa putere de a detecta ceea ce este impur, chiar și cea mai mică alterare a strălucirii diamantului, Inorogul reprezintă, în viziunea doamnei Floarea Cărbune, nevoia omului de adevăr, justiție, bine și blândețe. Cu măiestrie artistică
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 21 FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377840_a_379169]
-
semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem, Că-i greu mult soare să îndure Ciupercă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiara bătrână, Iar la făptura mai firava Pahar e gândul, cu otravă. - Că la nebunul riga Crypto, Ce focul inima i-a fript-o, De a rămas să rătăcească Cu altă față, măi crăiasca: Cu Laurul-Balaurul, Să toarne în lume aurul, Să-l toace, gol la drum să iasă, Cu măsălarița-mireasă, Să
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
Căci sufletul îmi e fundamental Clădit să vă desfete în eresuri. Scot sentimentele ce le-am trăit Le pun în versuri pentru a destinde Sau pentru cei ce viața i-a-nrăit Dojana care poate îi desprinde De ură și otrava sufletească Ce macină adânc și nemilos Eu fără plată-i fac să își dorească S-atingă sentimentul cel frumos De dragoste, alean și chef de viață De optimism ușor molipsitor Așa ceva n-o să găsiți în piață, Poemul vă va fi
BAZAR SENTIMENTAL de NELU PREDA în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378036_a_379365]
-
am știut mai demult cum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici această dovadă că suntem, nici numele pe care ni-l șterge nisipul, apa mării, sarea spălându-ne. Dumnezeu știe câte licori am băut, ce otrăvuri ni s-au turnat în cuvânt dacă ne-am jinduit până la marginea lumii și ne-am dat afară din lut. Tulburată mă simt, liniște în brațele în care adorm. Scrie-mi pe ele viață, să nu o uit, să nu
DRAGOSTEA MEA, IEDERĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378105_a_379434]
-
sa mâinile tuturor celor ce-aveau să fie îți închipui așteptarea de dincolo de timp gustul morții și prăpastia înălțată până la orice punct de lumină dar bătrânul acesta cu nume de lut o dată doar a mușcat eu mereu și mereu din otrava vechiului copac. Referință Bibliografică: Privire din marginea timpului / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2288, Anul VII, 06 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PRIVIRE DIN MARGINEA TIMPULUI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376595_a_377924]
-
rămâne după el, ca bun al tuturor, pentru întreaga societate. - Shakespeare ne spune că slăbiciunea poartă nume de femeie. Dumneavoastră ați afirmat odată că ,,femeia este axul și temelia lumii” dar, îndrăznesc să vă întreb, cum rămâne cu ambrozia și otrava din care este creată femeia? - Este frumos ce spunea marele Will. În vederile mele, femeia este cea mai desăvârșită creație a naturii sau a lui Dumnezeu, incomparabil superioară și la mare distanță de bărbat. Ea este cea puternică sau tare
VIRGIL RĂZEȘU ȘI ALCHIMIA DINTRE BISTURIU ȘI PENIȚĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375790_a_377119]
-
în iubirea trupească. Iar această slăbiciune i-a fost dată de natură tocmai pentru a-și asigura pe¬re¬nitatea și continuitatea. Dacă perpetuarea speciei era lăsată pe seama bărbaților, omenirea ar fi dispărut de multă vreme. Cât despre ambrozia și otrava aflătoare în fiecare femeie, nu sunteți departe de adevăr. Dar, în concepția mea, femeia trebuie să aibă din toate darurile și scăderile posibile câte puțin. Așa cum o prăjitură, oricâte ingrediente ar conține, dacă nu are un dram de sare sau
VIRGIL RĂZEȘU ȘI ALCHIMIA DINTRE BISTURIU ȘI PENIȚĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375790_a_377119]
-
toate particularitățile chiar în timp ce pare să le încurajeze. Singurul defect al utopiilor este însă acela că ele pot deveni programe de inginerie socială și că pot fi impuse. De-a lungul timpului, ideologia SUA a exportat direct sau subtil multe otrăvuri în care a avut grijă să picure suficientă miere astfel încât să poată fi înghițite: nonintervenționismul, pace globală, moralitate politică internațională, societate globală fără națiuni, condamnarea războiului și a spionajului ca mijloace ale relațiilor internaționale, corectitudine politică, pluralism, drepturile omului, lupta
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
Toate Articolele Autorului An Nou Se spune, cam timid, că vine Anul Nou Un an ca altele, fără speranță! Fatidic, ordine primite în argou Impun sclavia pentr-o alianță! Și azi am auzit că vine Anul Nou În dar primim otravă și pistoale. Silențioase lasere, nu au ecou, Ucid tăcut. Noi strigăm osanale! Fără nici-o vină, tancurile morții Trec încoloanate spre țări cu petrol Crimele abjecte sunt produsul sorții Prea curând pământul va rămâne gol! Timid zeul Marte îmbătat cu sânge
AN NOU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376687_a_378016]
-
sa mâinile tuturor celor ce-aveau să fie îți închipui așteptarea de dincolo de timp gustul morții și prăpastia înălțată până la orice punct de lumină dar bătrânul acesta cu nume de lut o dată doar a mușcat eu mereu și mereu din otrava vechiului copac. Citește mai mult plecare a plecărilorpână în adâncul cel mai adâncînsuși Domnul prinde mâna primului omînsuși Domnul prinde-n mâna samâinile tuturor celor ce-aveau să fieîți închipui așteptareade dincolo de timpgustul morțiiși prăpastia înălțatăpână la orice punctde luminădar
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
ilustrație: Picasso să-mi lași o urmă din tine când vei arde cenușa imperiului tău este caldă încă și dintre toate animalele din umbrele uitate pe gardul principiilor a rămas tigrul mă inspiră îl inspir mâncăm aceleași litere înghițim aceeași otravă iernatică filele impregnate de gânduri umplu vadul de litere cu încercări le număr împreună cu el apoi fragment cu fragment ne mâncăm unul pe altul pentru un poem cât mai lung la final punctul așterne pe oasele rămase căciula roșie cu
COLINDELE OASELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376704_a_378033]
-
vezi la fel; Sfânta leturghie... demult s-a sfârșit, Tu stai ca-n altar... o! și te rogi la El: - „Pentru ce, slăvite!... Mamele îndură? Cum Fecioara sfântă, suferi și Ea. N-ai găsit, se pare, măcar o măsură? Ah, otravă-i viața, nu mai pot răbda! Ce avui mai scump, să mă părăsească!... Fiindcă-n țara asta locuri nu mai sunt Ca și fii noștri... glia să-o muncească... Nu aici li-i locul... unde s-au născut? De ce ni
OMAGIU MĂICUȚEI ELISABETA ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376708_a_378037]
-
zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jignește! Când spune cum că omul cu noi se înrudește! Ați pomenit vreodată divorțuri printre noi? Copii lăsați pe drumuri sau arme de război? Am inventat, noi, cipuri și alte drăcării? Însemne sataniste, otrăvuri, șmecherii? văzut-ați pe vreunul, retras în jungla deasă, Ca să scornească arma distrugerii în masă? Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim, E biodegradabil. Natura o-ngrijim. Iar omul otrăvește, în fiecare zi, Păduri, câmpii și ape, și zările-azurii
NO COMENT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375080_a_376409]
-
ca atare, nu trebuie să se desfășoare într-o atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii superioare dacă este binecuvântată de Dumnezeu și este gătită cu devotament spiritual. Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. Dacă atmosfera în care gătiți (gândurile și sentimentele)și măncați este tensionată. Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente și în fiecare ocupație să găsim plăcerea
SFATURI PENTRU SĂNĂTATEA SUFLETULUI de VALERIU POPA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375093_a_376422]
-
fost conectată! Paula Mareș, mult încercata mamă a micuței, se prăbuși cu un suspin abia auzit în brațele soțului orbit de lacrimi și vlăguit de disperare, la rândul său. Când își reveni în simțiri, cuvintele teribile îi umplură ca o otravă fulgerătoare mintea și sufletul. Universul se năruia asupra ei, precum piesele unui puzzle gigantic, strivind-o. Alături de ea Codruț hohotea încetișor cu fața îngropată în pumnii înălbiți, de strânși ce erau. Bietul om se străduia parcă, să-și zobească tâmplele
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
lui abia mai lasă-o dâră, Înșfacă viața-n dinți, mușcând cu ură, Sperând să-l mai ridice-un ultim val. Și ar mai sta, că încă n-a spus tot... Cerșește timpului un bob zăbavă, C-a-nfulecat din viața cu otravă Iar pentru asta n-are antidot. Dar când pieri-va partea asta-n vânt, Mă-ntorc în partea ce ți-am dat-o ție, La colțul meu de rai și de magie- Grădina fericirii pe Pământ. Referință Bibliografică: INTROSPECȚIE / Nicolaie
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]
-
Pamflet > RONDELUL GUVERNELOR CE MOR. Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1340 din 01 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Rondelul guvernelor ce mor. Guvernele ce vin și mor Ne lasă goi, fără suspine Și spurcă stupul de albine Cu-otrava neputinței lor. Că nimeni nu e stătător Dar lor ca să le fie bine, Guvernele ce vin și mor Ne lasă goi, fără suspine. De cântărim averea lor Furată, prin jocuri meschine Le oferim cum se cuvine Tămâia, ca un mic
RONDELUL GUVERNELOR CE MOR. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376272_a_377601]
-
avea cum să vin pe acasă la masă. E mai bine să mănânc în oraș, la cantină. Am vorbit cu ai mei și au fost de acord. - Cum au putut să fie de acord cu așa ceva? Mâncarea din oraș e otravă curată! Trebuie să le spună cineva că la oraș nu e ca la țară. - Tanti Anisia, cu tot respectul, nu cred că este treaba dumneavoastră unde mănânc și ce mănânc. Vă plătesc chirie, o fac la timp și ar trebui
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Sonetul VIII traducere adaptată A muzicii octavă te-mbie la plăcere de n-o asculți cu-otravă, cu milă și durere, în valsul suferinței, în dulcele răsunet, împreunându-și clipa, alungă gândul-tunet, acela ce te-ndeamnă să iubești abisul când poți cu bucurie să-îmbini paradisul afon fi-vei în viață, când în acorduri fine, lumina fericirii umbri
A MUZICII OCTAVĂ TE-MBIE LA PLĂCERE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379670_a_380999]
-
a n-a oară cu picioarele goale se calcă principii cu două falange se dirijează concertul fantomatic al creierelor de cristal răbufnesc uneori pe file goale în clădiri goale privesc tavanele imitațiile de metafore și niciodată în ultimul rând las otrava să-mi umple venele închipuindu-mi că mă hrănesc prin tentaculele lungi ale civilizației ca în copilărie sânul mamei lăptos mâna tatălui mângâiere vorba bunicilor poveste aud țipătul pietrelor și simt cum calcă apăsat talpa străinului sufletul incandescent să mă
ÎNCHIPUIND ÎNĂLŢAREA PRIN CĂDERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379756_a_381085]
-
civilizației ca în copilărie sânul mamei lăptos mâna tatălui mângâiere vorba bunicilor poveste aud țipătul pietrelor și simt cum calcă apăsat talpa străinului sufletul incandescent să mă cuprinzi întreg și tu apoi mai dă-mi o formă de fruct a otravei păcălește-mă păcălește-mă viață că ești frumoasă să-mi accept căderea ca pe o înălțare din cuibul otrăvurilor în forme năucitoare de fructe se umple se umple cerul de cruci și aerul de spini și totuși toți o luăm
ÎNCHIPUIND ÎNĂLŢAREA PRIN CĂDERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379756_a_381085]