1,838 matches
-
prinosul căreia să le întindă și celorlalți, Precum profetul din pustiu, / sufletelor - sacagiu. / „Apăăă... Cine mai vrea?” Acesta e poetul, iar blândețea, modestia (Căci eu nu sunt înțelept. Doar mimez. La asta mă pricep.) sunt atributele sufletului său, pentru care pântecul mamei e cea mai sfântă catedrală, în care pruncul nenăscut E cel mai mare sfânt, / care se roagă. Lui, poetul aspiră ca Domnul, pe care-l invocă, implicit sau explicit, necontenit, să-i remodeleze inima: Doamne, / remodelează-mi inima toată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
felul acesta un vizionarism care poate fi decelat aproape pretutindeni în imaginarul său poetic, reliefarea unui excepțional atașament față de universul imediat - familia, matricea ale cărei ipostaze spirituale sunt surprinse continuu, cu desfătare, și, neapărat, liantul existențial suprem, Mama, al cărei pântec este creuzetul în care s-au adunat toate acele combinații de vis și de gând, pe care poetul le aduce în creația sa -, iar apoi, dar pregătită, așa cum se arată, încă din faza de preexistent, dezvăluirea marii sale iubiri pentru
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
astfel traseul creator al fiului (Pe Cristi trebuie să-l înțelegeți. Așa e el. Nu e făcut pentru lumea asta. De fapt, am și eu o mare parte din vină: atunci, în alea nouă luni cât l-am ținut în pântec, am avut prea multe vise. Mai multe pe noapte. Și el nu dormea înadins - ca să se uite la ele. Îl simțeam cum vrea să mă strângă în brațe pe dinăuntru, dar n-avea, săracul, de ce să apuce!), continuată / transferată într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dea voie în vacanța de vară și tu o să-ți înhami două-trei albine la suflet ca să te aducă direct la noi în bucătărie, unde va mirosi a miere întinsă pe pâine cu unt. Iar, pentru că, odată cu sedimentarea vieții, acolo, în pântecul mamei, viitorul poet se familiariza și cu gândul morții, acesta avea să-i puncteze nu numai existența, ci și creația, legate indisolubil prin firele sufletului și transpuse adesea în imagini onirice, fiindcă, spune Mama (din Familia Popescu), Am auzit că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
deliberat, intertextual, prin ironie / autoironie - ehe, unde ne sunt cărăbușii -, dar și resemnarea - asta e -, două dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform al realității, prin urâtul omniprezent, eul liric își trădează, printr-un imaginar hiperbolic, lăuntrul dionisiac, al cărui organ este ochiul-larvă-de-foc alnebuniei, care îi face tot mai incomod lanțul din dreptul gâtului, riscând / tinzând să-i aneantizeze centrul atenției, îndreptate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
împreună în casă, se așează în ea, și starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decît cea dintîi. 27. Pe cînd spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod și-a ridicat glasul și a zis: "Ferice de pîntecele care Te-a purtat, și de țîțele pe care le-ai supt!" 28. Și El a răspuns: "Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, și-L păzesc!" 29. Pe cînd noroadele se strîngeau cu grămada, El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
a întors spre ele, și a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeți pe Mine, ci plîngeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri. 29. Căci iată, vor veni zile, cînd se va zice: "Ferice de cele sterpe, ferice de pîntecele care n-au născut, și de țîțele care n-au alăptat!" 30. Atunci vor începe să zică munților: "Cădeți peste noi!" Și dealurilor: "Acoperiți-ne!" 31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
n-aibă moștenire în mijlocul fraților lor: Domnul va fi moștenirea lor, cum le-a spus. 3. Iată care va fi dreptul preoților de la popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile și pîntecele. 4. Să-i dai cele dintîi roade din grîul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău, și pîrga din lîna oilor tale; 5. căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate semințiile, ca să facă slujba în Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
asum responsabilitățile vieții. Îi iert petoți iar acum îmi formez propria viață așa cum mi-o doresc. Sunt în deplină siguranță. OBEZITATE MÂINI Furia unei iubiri refuzate E bine pentru mine să creez toată iubirea pe care mi-o dăruiesc. OBEZITATE PÎNTEC Furia unei hrăniri refuzate Mă hrănesc cu hrană spirituală. Sunt liber și pe deplin mulțumit. OBEZITATE ȘOLDURI Furii încăpățânate, remanențe față de părinți Sunt dornic să uit trecutul. E mai bine pentru mine să depășesc limitările părinților. OBEZITATE COAPSE, PULPE Mânii
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
așa cum spuneam, cerului marea-i singurătate. Am băut, am dansat, ne-am jucat În taină cu sexul, ne-am Înfiorat de penajul principiilor eterne, am vestit lumii prin cîntec de cocoș scoarța de măr domnesc a dogmei, am desenat pe pîntecul femeilor scene din viața și moartea poetului anonim, am privit prin gaura cheii măștile celui mai Îndepărtat viitor, am cîntat la gratiile ferestrei recviemul pumnilor strînși, În vreme ce luna se Împlinea, iar sora-șefă umplea cu sîngele ei perfuziile. Pot În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Începerea acestui carnaval, legalizat și autentificat, cu Înalta Încuviințare a procleților de la sanepid. Putem mînca În voie, putem În voie să ne ospătăm cu resturile cinei de taină. Ridică-te, femeie, și Împarte mulțimii flămînde cei cinci pești pe care pîntecul tău moșit Îndelung de lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei care și-au tatuat delirul pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
propriei lor nașteri. Și pe cel mai tînăr dintre cei readuși de sămînța vintrelor tale la viață, la moarte, așază-l vrednic pe crucea zilelor noastre, și lasă-l acolo să se zvînte, lasă-l femeie să creadă că din pîntec de carne a ieșit, lasă-l să se obișnuiască cu mirosul de mamă, și carnea ta să-i sugă cum pe o măduvă dulce răceala morții și desfă-i femeie unul cîte unul nasturii cămășii de moarte și dă-i
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Îmi era și ea În carnaval. Trupul mă trăgea către uneltele geometrice. Între două maluri mă aflam. Între două nașteri ale pendulului. Între două ieșiri din pîntece. "...uite, dom-le, asta nu s-a mai văzut! De cum a ieșit din pîntecul mă-sii a tras aer În piept, s-a Înroșit și zbătîndu-se-n brațele moașei a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ale pendulului. Între două ieșiri din pîntece. "...uite, dom-le, asta nu s-a mai văzut! De cum a ieșit din pîntecul mă-sii a tras aer În piept, s-a Înroșit și zbătîndu-se-n brațele moașei a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În Paradis, iar lîngă mine era Demonul care m-a ispitit și m-a avut, căci am simțit cum coada spurcăciunii mă pătrunde și-mi intră adînc În viscere, lucrînd acolo o vrajă atît de puternică Încît mi-am simțit pîntecul amar, dar gura dulce și cerurile se deschiseră atunci pentru mine și m-am văzut gol-goală În Marea Grădină Publică din Beeheerlaad și am făcut cunoștință cu trupul meu și am văzut că eram călărit, călărită de un demon și
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să ajungi de blestem și de urgie în mijlocul poporului tău, făcînd să ți se usuce coapsa și să ți se umfle pîntecele, 22. și apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale ca să facă să ți se umfle pîntecele și să ți se usuce coapsa!" Și femeia să zică: "Amin! Amin!" 23. Preotul să scrie blestemurile acestea într-o carte, apoi să le șteargă cu apele cele amare. 24. Și să dea femeii să bea apele amare aducătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
plînge domnul meu? Și Elisei a răspuns: Pentru că știu răul pe care-l vei face copiilor lui Israel; vei pune foc cetăților întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii lor, și vei spinteca pîntecele femeilor însărcinate." 13. Hazael a zis: "Dar ce este robul tău, cîinele acesta, ca să facă lucruri așa de mari?" Și Elisei a zis: "Domnul mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei." 14. Hazael a plecat de la Elisei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
ca aricii, aerul se tăia subțire. De sub picioarele lui Lică zvâcni o ciocârlie. Inima băiatului săltă din loc. Rotunzit în nisip, cuibul cu două ouă și o pană pestriță zălog îl înfioră ; copilul se aplecă să-i pipăie căldura. Cu pântecul cenușiu și aripi negre, păsări sprintene se ridicară pârâind din aripi ; după ce fulgerau în ocoluri largi, se așezau undeva departe. Dintr-o latură, răchițile streșineau imașul. În cealaltă se înșirau porumburi fără de sfârșit. Zarea era închisă de maluri roase, albe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
lui Moisea. Nu lipsită de o dorință nevinovată, această ultimă declarație stârnea veselia tuturor. Unul câte unul trecătorii se adunau în jurul lui Neculai. Având șapca împinsă la ceafă, magazionerul ieșea dintr-o cămăruță și, cu gura la urechi, își înfigea pântecul rotund în mulțime. - Arde-o, Neculai ! Îngroșând grămada, alți curioși făceau roată în jurul oratorului. Câte unul înălța gâtul pentru ca apoi, dumerit, să plece. Neculai povestea Facerea lumii. Intona apoi un cânticel despre fata „săracă, fără crezământ, hulită și orfană”... Abia
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
din Lisa, decât trândăvia. Clopoțelul de deasupra ușii, la Nica lui Laie, care-și deschisese cârciuma chiar la poarta bisericii "mari", suna atunci strident, supărător, zgâriind parcă liniștea plină de umbre dinlăuntru. Cârciumarul, un bărbat între două vârste, cu un pântec enorm, apărea într-un târziu, ștergîndu-și mâinile de nelipsitul șorț murdar și mirîndu-se, cumva, că existau mușterii când satul era pustiu. După ce cădea seara, clopoțelul lovit de partea superioară a ușii suna mai des. Pe măsură ce bărbații se întorceau de la lucru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
făcu loc ducesei alături de el, sorbi o Înghițitură de whisky și, privind-o cu coada ochiului, porunci să Înceapă spectacolul. Susan se uită și ea la el: ce fericit era vărul Juan, cu pectoralii plesnind sub cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să-l ascundă cu ajutorul croitorului, cu mîna vîrÎtă Între nasturii de la haină, Într-un gest insuportabil, cu mustăcioara dreaptă umbrindu-i buza de sus cum văzuse el În tinerețe În cine știe ce cabaret (n-o să uite niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de acasă cu un vînzător de Înghețată de la D’Onofrio, auzi dumneata. Nilda a adus cu ea copilul pe care-l făcuse, nimeni nu știa În ce Împrejurări: pur și simplu Într-o bună zi Începuse să i se umfle pîntecul sub șorțul de bucătărie și Într-o seară a cerut voie să plece ca să nască. Peste o săptămînă era Înapoi, gata să plece la Chosica cu micul monstru pe care-l adusese pe lume. Dar preocupările ei estetice Îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deschise din nou ochii ca să se uite cu luare-aminte la bătrînica oacheșă care stătea lîngă ea. Într-adevăr cînta, dar nu ăsta era lucrul cel mai ciudat, avea o față de copil și zîmbea nespus de Încîntată În timp ce cînta și avea pîntecul umflat de parcă ar fi fost gravidă. Văzînd că Arminda o privea de parcă atunci s-ar fi trezit din somn și s-a pomenit cu Scufița Roșie la marginea patului, Îi spuse că era o păsărică și fața i se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scenă, cățărîndu-se pe toba cea mare, nu altceva, mîngîind-o ca o maimuță care desface o banană uriașă și anunțînd cu trei lovituri joase și sonore, cîteva clipe de mister cu vrăjitorii din Haiti. Loviturile lui au avut consecințe teribile asupra pîntecului faimos al Gloriei Symphony; se zbîrci, se strînse, se micșoră Îngrozitor de mult cu fiecare lovitură: puțin la prima, Încă puțin la a doua și Încă puțin la a treia; totul se concentră În jurul buricului și, puțin mai jos, scoica strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lor, privind-o continuu, cu nesaț, pe ghida pitică, dar nu pitică pato logic, dintre cele cu nanism hipo fizar, ci, cumva, metafizic, de parcă apropierea giul giului sau a fantasticei Mole Antonelliana ar fi iradiat cândva un fetus într-un pântec nefericit și-ar fi pro dus știma nemaivăzută ce vorbea acum despre di nastii și bărci fune rare. După mai bine de două ore am ieșit din muzeu total amețit, cu piele de găină pe brațe. Terminând cu copiii, ghida
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]