1,242 matches
-
se circula printre grădini. Din cele mai vechi timpuri, gospodăriile țăranilor erau alcătuite din casa de locuit, șura, poiata pentru păsări, sâsâiacul pentru porumb și uneori cotețul pentru porci. De obicei casele se construiau din furci de stejar care erau pârlite și îngropate în pământ, fără niciun fel de temelie, de furci erau prinse brâiele și după aceste brâie erau împletite în picioare nuiele printre care se prindea lutul cu paie. Casele aveau 1-2 camere și o tindă sau erau case
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Bașeului și chiar a Prutului. într-o primă perioadă, pe un loc neted se îngropau în pământ 10-12 furci care erau de stejar în general, înalte de 3,5-4 m din care 1 m se băga în pământ după ce erau pârlite în foc ca să reziste mai mult. Pe furci se așezau lutarii, iar peste lutari se puneau grinzile care formau podul. Pe mijlocul podului sub grinzi se punea o coardă pentru a menține podul drept. Lutarii și coardele trebuiau să aibă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
plăcea. Zurgălăi și clopoței Înc-o roată, măi flăcăi! Hăi,hăi! Mi-am luat alta mai mică Ard-o focul mult mănâncă. Popușoi din cinci grădini, Brânză de la nouă stâni, Lapte de la șapte vaci, Făină din zece saci. Dar iubește de pârlește Și de asta nu mai crește. Multe, multe v-oi mai spune Ca eu sunt cam bun de glume. Dacă-ncep acum o glumă Precis uit de urătură. Chiar acum în astă seară Am facut o socoteală. Chiar din casa
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
plăcea. Zurgălăi și clopoței Înc-o roată, măi flăcăi! Hăi,hăi! Mi-am luat alta mai mică Ard-o focul mult mănâncă. Popușoi din cinci grădini, Brânză de la nouă stâni, Lapte de la șapte vaci, Făină din zece saci. Dar iubește de pârlește Și de asta nu mai crește. Multe, multe v-oi mai spune Ca eu sunt cam bun de glume. Dacă-ncep acum o glumă Precis uit de urătură. Chiar acum în astă seară Am facut o socoteală. Chiar din casa
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
fost botezat la Homorod (Homoród). Capul mi se golise, pe hartă Transilvania împietrise. Era abstractă, plată, mică și imponderabilă, precum Alaska. Am ieșit la aer. Deasupra capului aveam brazi înalți, uscați, care se luptau, se frângeau între ei. Dimineața se pârlise pe buzele verii, după-amiaza sângera în poala toamnei. Mergeam pe sub malul surpat, mestecenii canadieni șuierau deasupra. Stuful se apleca peste apa verde. Pe un tăpșan - un crucifix din lemn de mesteacăn, lăsat de cercetașii care își ridicaseră cortul acolo. Copacii
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
turtă cînd au scris asemenea adevăruri, supărătoare pentru orice ureche satanistă! Dar munca lui Saul nu a fost plină numai de reușite, ci a avut parte mereu de o demascare făcută de eseni și geți, care, cum îl vedeau pe pîrlit că dă drumul la lătrătoare în vecini, îi și amintea hoția pe care a făcut-o și cu care se lăuda în fața neamului său, mare iubitor de asemenea apucături. În Evanghelia a doua a lui Pavel către tesaloniceni la 2
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
încearcă a sugera scrisorica ivritului că s-ar fi petrecut pățania. Atunci regatul Egiptului avea în hotarele sale Iudeea și Gaza. și ar fi o absurditate ca regele să trimită o delegație cu mare pompă să îi roage pe niște pîrliți de supuși să îndeplineas- că o poruncă dată de el. Mai este și aspectul cultural al scrisorii, grecii disprețuiau toate culturile celorlalte popoarele pe care le considerau nedemne de învățăturile lor - comportament consemnat în zeci de scrieri antice - ori dragostea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
8: ,,Și toți locuitorii pămîntului i se vor închina, toți aceea ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului, care a fost înjunghiat.” Spune el că fiara i-a învins pe sfinți, ori înfierbîntații pîrliți din Petra și Palmyra se țineau că trebuie să conducă lumea printr-un imperiu al înțelepciunii și credinței adevărate în Iahwe și Satana, adică toate Neamurile să stea în bot numai cu Întunecimea Sa, Iao sau Hypsistos. Dar păcătos cum
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care au stânjenitor de puțin va crește. Discutată doar în parametrii fiscali, această rată rămâne un subiect rezervat teoreticienilor și demagogilor. Prioritatea numărul 1 a administrației Băsescu, rata unică de impozitare este transformată în rața de unică întrebuințare. Fiecare o pârlește cum îi convine. Dacă va continua să privească cu un ochi la făina populistă și cu celălalt la slănina liberală, dl Băsescu riscă să devină sașiu. Va fi imposibil să spui: „L-am privit în ochi pe Băsescu” fără a
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
un berbec. I se tăiase capul și fusese golit, prin gît, de toate măruntaiele, de oase și de carne. În pielea astfel golită, s-a reintrodus carnea, tăiată în bucăți, amestecată cu pietre încinse. Apoi blana a fost curățată și pîrlită pe jăratec. Odată cu întoarcerea fetiței, pietrele sunt scoase și berbecul astfel fript, atît pe dinăuntru cît și pe dinafară, este gata pentru masă. Intrăm iar în iurtă, căldura ne învăluie plăcut, carnea aburește ademenitor și ne reluăm locurile în jurul mesei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
că le-am dat apă. Fiind sătule, s-au culcat și ele și-au stat așa, până băieții au copt și porumbul. Era în lapte și avea boabele tare dulci. Mihai înfigea câte un băț în coceanul știuletelui și-i pârlea la flacără, ca la rotisor. Când se lăsă seara, am luat vitele la cireadă și toți am pornit-o cântând spre sat. Mama m-aștepta cu o cină pompoasă, cu toci la tavă, dar eu eram sătulă cobză. Numai beam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Era acasă măcar mâna dreaptă a jupânului Urs, Solomon?“ Întrebase el. Da, el era acasă. Tocmai ce primise la el un cerșetor cu care nimeni nu-și putea Închipui ce ar fi avut de Împărțit... În ultimele zile sosiseră mereu pârliți de teapa lui, vagabonzi care cereau cu tot dinadinsul să fie primiți... — Deh, când Îmbătrânești, te gândeși mai des la suflet, la Judecata de Apoi... Înainte de moarte trebuie să faci fapte bune, pomeni, ca să ai ce arăta În fața Judecătorului. Fiindcă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai adânc, pentru a scoate cât mai multe vreascuri. Acum reușise să creeze o breșă în stratul îmbibat cu țărână cleioasă și lipicioasă. În aceeași secundă și-a retras, zvâcnind, mâna din horn, căci un jet puternic de flăcări îi pârlise urechea și părul. Așa cum era acolo, sus, luptându-se cu elementele dezlănțuite ale naturii, părea un nou Prometeu, înlănțuit pe stânca din muntele Caucazului, drept pedeapsă că dăruise oamenilor focul. Adică, o biată femeie vădană, cu șase copii, se putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de admirație la intervenția extraordinară a acestui binefăcător, iar mama, văzând că focul arde normal și că nu mai iese fum în cameră, s-a repezit în spatele casei tocmai când salvatorul nostru cobora de pe scară, înnegrit de fum, cu capul pârlit de flăcările rebele și înghețat de vântul tăios. Domnu' Muca! Domnu' Muca, vă mulțumim, vă mulțumim, domnu' Muca! Cum să vă răsplătim? Cum oare? Cum oare, domnu' Muca? Domnul Muca era un bărbat cam la vreo 40-45 de ani, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai încolo m-am îndreptat împleticindu-mă într-acolo, pantofii mei frământând pietrișul de sub picioare. Cum am trecut de un student care lustruia cu ceară un Volvo - în secunda aceea - a fost activată mașinăria vântului. Aerul înghețat a siderat campusul, pârlindu-l. Pături de frunze moarte acoperind împrejurimile au explodat în aer, formând mosoare maronii care goneau care încotro. Haina mea se zbătea sălbatic la spate, înaintând anevoie în parcare. Aerul rece se năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de jos. Așa trebue să lucească luna în singurătăți polare... 2 Septembre LOCOTENENTUL RACOVEANU Un zdrahon vesel, cu vorba răspicată, de țăran șugubăț. Pârlit de soare, cu mustața ridicată în sus coada rățoiului, ori unde-ar fi, cu oricine, fie cu soldații, fie cu ofițerii, numai în glume o duce. E însărcinat cu aprovizionarea, și la masă se plânge într-una de șoarecii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
minune. Într-adevăr minunea se întâmplase și Sf. Gheorghe dela Sinai venise la Zografos. Dovadă că un călugăr dela Sinai, venind la Zografos a recunoscut pe sfânt și i-a reproșat ticăloșia, că a plecat de unde era venind la niște pârliți de greci. L-a amenințat și cu pumnul. Iar sfântul Gheorghe l-a mușcat de deget. Geografia Boieriile și clerul Ceremonialul Oastea Partea sufletului, pentru mănăstiri, e cât dreptul unui copil. Cârmuitor la Cotnari este marele Paharnic Spatarul cel mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pajură împăjurată Cu foc îmbrăcată De foc încinsă De foc cuprinsă. Și cum am văzut-o Am și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i pârlesc Câmpii ca să-i veștejesc, Văile ca să le sec Și pietrele să le crăp. Lasă codrii să-nfrunzească Câmpurile să-nflorească Văile să înverzească Pietrele să se mărească; Da te du la omul meu, Mie dat Cătră mine-ndreptat Și cu foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numelui: naramză înseamnă poame. Frumusețea excepțională a fecioarei este protejată de elementele primordiale: „Când ieșea ea la plimbare,/ era lucru de mirare:/ nici vântul nu adiia,/ nici soare nu dogorea,/ părul să nu-i descrețească,/ fața să nu i-o pârlească;/ păsări nu mai ciripeau,/ ape-n cale se opreau/ și cu drag la ea priveau/ stând pe loc/ ca turta-n foc!”. Aceasta este însă faza preliminară a inițierii, ulterior, suferința rituală a Naramzei va face întregul univers să-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare haz să ne vedem hurducați 180 pe pământ crud, pe costișe prăvălatice, prin păraie bolovănoase decât dacă am fi mers pe șosele netede și în cupèle181 închise, bune să legene cuconași de cei care se tem să nu-i pârlească soarele. Cu cât calea era mai anevoioasă, cu atât, mă rog, vrednicia noastră părea mai mare. Dar, în schimb, ce frumos, ce pitoresc era drumul acesta care șerpuia de-a lungul pe lângă poalele Carpaților. Aveam în stânga lanțul munților păduratici, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram mai mult lui Iacob Negruzzi; el ne colora pe amândoi. Eram, nu e vorba, pârlit și eu de atâta umblare prin vânt și soare, de atâtea dealuri suite și văi scoborâte, d-apoi iubitul meu tovarăș mă întrecea cu mult; parcă era Negusul în persoană, descălecat proaspăt din Abisinia. Am vroit un moment să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mea n-a fost lipsită de valoare literară și voi simți o mulțămire sufletească mare, mai mare decât dacă aș dobândi orice alt bine pe pământ. Dacă nu, ei! atunci voi și eu unul dintre acei mulți ce și-au pârlit aripele ca Icar, vroind prea să se apropie de soare. Totuși, voi avea mângăierea că în timpul urcărei mele spre astrul arzător și al recăderei pe prozaicul pământ, voi fi avut momente de uitare a multor necazuri ce amărăsc zilnic viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
naveta și-n fiecare dimineață întârzia de știi ce-i aia! Și-odată face, stai să mă rad. Păi, durează, mă! Nu durează! Numa-ndată! Că nu mă răzui! Și ia o lumânare, avea o oglindă lângă cireș, și-și pârlește câteva floace pe care le-avea el pe față. Știi cum? Așa, ca ne-lumea! Era un fel de competiție între ei. Cine toarnă cele mai mari minciuni. Pentru că, imediat după asta, Danny de Vito nu s-a lăsat: - Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care fusese născut și la dezvoltarea căreia contribuția sa este substanțială, gândindu-se chiar într-un viitor apropiat la un binemeritat Premiu Nobel. Belgianul ăla, Hercule Poirot, și celălalt, englezul, Sherlock Holmes, ba chiar și Agatha Christie nefiind decât niște pârliți de amatori. Bă scârbelor, cu mandea nu se glumește. Vei spune și laptele pă care l-ai supt de la țâța mă-ti, bă! Ați priceput? Băgați-vă biiine în cap ce vă spun acum. Ascultă comanda la mine că te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
țăran să are câmpul, nici meșteșugar să facă vreun lucru văzut și trebuitor, nici cărturar să-i deprindă pe oameni care-s cele bune și frumoase ale vieții. Neguțătoru-i doar Înșelător nărăvit la trai bun, că nici soarele nu-l pârlește, nici ploaia nu-l udă, nici vântul nu-l usucă, nici munca nu-l istovește” <endnote id=" (825, p. 105)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moses Schwarzfeld a Încercat să arate modul cum s-a născut imaginea evreului hoț
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]