1,745 matches
-
sex. Noțiunea de verb corespunde acțiunii narative. Verbul cel mai important, verbul "a" însemnînd modificarea situației face parte din însăși definiția genului nuvelei (mai exact, genului nuvelă bocca-ciană). Verbele "b" și "c" sînt strîns legate: sensul lui "b" este a păcătui, a transgresa o normă, iar al lui " c" a pedepsi (deși în mod normal aflate într-o relație de presupoziție, în universul boccacian fapta rea e rareori urmată de pedeapsă). Remarcăm în această tipologie o diferență de nivel de generalitate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la creștinism nu trebuiau să se considere imuni de martiriu ori îndreptățiți de nedreptățile le-ar fi săvârșit. În fața lui Dumnezeu soldatul și civilul creștin au aceleași îndatoriri: inevitabilitatea păcătuirii este inexistentă pentru cine are numai datoria de a nu păcătui. Nu este posibilă căderea la învoială cu privire la angajamentele baptismale; dacă se cedează necesităților, cauzelor de forță majoră, atunci ar putea să fie admise ca licite și transgresiunile voluntare, ca efecte necesare ale unor cauze determinate, astfel încât orice eveniment ar fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în căutarea perfecțiunii evanghelice, pe care o va împlini deplin numai în escatologie. Sensul comprehensiunii și al deschiderii lui Ciprian, după cum se poate vedea în De lapsi (Despre cei căzuți), reflectă gândirea Bisericii promptă să reprimească creștinii care poate au păcătuit destul de grav. Dacă Tertulian înfrunta problema serviciului militar și a războiului direct, grație caracterului său arzător și concret, rod al unei inteligențe analitice, care îl va duce spre trecerea de la aspectul general la cel particular, Ciprian, asemenea lui Arnobius și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
an old EDGAR: Pilicock stătea pe dealul Pilicock; ulu, ulu, lu, lu! BUFONUL: Noaptea asta înghețată ne va face pe toți măscărici sau nebuni. EDGAR: Păzește-te de necuratu', ascultă de părinți, ține-ți cu dreptate cuvîntul, nu jură, nu păcătui cu cea juruita altui bărbat, nu-ți găti mîndra-n haine scumpe. Lui Tom i-e frig. LEAR: Ce-ai fost de fel? EDGAR: Un slujitor, trufaș la inimă și minte; îmi încrețeam părul, purtăm mănușile la pălărie; serveam plăcerea metresei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu trup delicat, "feciorelnic încă", și piele mătăsoasă, "dulce la pipăit și sărutat", "își puse capul mic pe pieptul lat și păros și începu să plângă ușor", satisfăcută că-și împlinise dorința, și nicidecum îngrozită de gândul că ar fi păcătuit cu ceva. Prozatorul găsește și explicația cuvenită: "îndrăgostită și posedată de talentul lui, femeia voia să fie posedată și în carne, din convingerea oricărei femei că posesiunea adevărată stă numai în trup". La bărbat, în schimb (animal triste post coitum
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
transmiteri ereditare este găsit de Fericitul Augustin la Romani 5, 12: „Așa cum, printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, tot așa și moartea a trecut la toți oamenii prin acela în care toți au păcătuit”. După Augustin, mijlocul prin care se transmite păcatul originar este actul sexual, dar fără ca acesta să fie identificat cu însuși păcatul. După Sfântul Grigorie de Nyssa, noi moștenim de la Adam moartea și nu greșeala. Altfel spus, moștenim natura și nu
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
care a circulat sub mai multe titluri: „Liber de lapsu virginis consacratae”, „Epistula Nicetae episcopi de lapsu Susannae devotae et sacratae”,„Epistula ad virginem lapsam”, „De lapsu virginis”. În această lucrare este vorba despre o călugăriță, numită Susana, care a păcătuit cu un citeț, încălcând astfel votul castității. Deplângând situația ei, autorul amintește vrednicia din care a căzut și gravitatea păcatului. Tonul, chiar dacă este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
necunoscând răul, ci doar binele. Datorită perfecțiunii firii sale, Adam a avut adevărata cunoaștere a lucrurilor care există” deținând înțelepciunea și harul profeției dat prin inspirația divină. Omul s-a bucurat de nemurire înainte de a fi ispitit de diavol să păcătuiască. 5. Căderea în păcat. Adam și Eva au căzut în păcatele mândriei și ale ambiției, pervertind astfel întreaga creație a lui Dumnezeu. Păcatele mândriei și ale ambiției au aparținut mai întâi lui Lucifer și apoi, prin ispitirea primilor oameni, au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se află în robia lui Satan; chipul lui Dumnezeu în om a fost alterat și de aceea are nevoie de răscumpărarea lui Hristos, prin harul Său, pentru a putea deveni din nou chipul lui Dumnezeu. Fiecare urmaș al lui Adam păcătuiește inevitabil, pentru că Adam a păcătuit și fiecare om se află sub legea păcatului. Se pune problema dacă Cassian susține, în acest fel, că fiecare urmaș al lui Adam poartă o responsabilitate personală, actuală pentru păcatul lui Adam. În Convorbirea duhovnicească
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Satan; chipul lui Dumnezeu în om a fost alterat și de aceea are nevoie de răscumpărarea lui Hristos, prin harul Său, pentru a putea deveni din nou chipul lui Dumnezeu. Fiecare urmaș al lui Adam păcătuiește inevitabil, pentru că Adam a păcătuit și fiecare om se află sub legea păcatului. Se pune problema dacă Cassian susține, în acest fel, că fiecare urmaș al lui Adam poartă o responsabilitate personală, actuală pentru păcatul lui Adam. În Convorbirea duhovnicească XIII,7 Cassian susține că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
șlefuirii continue a operei), este evidentă exagerarea care poate duce în final la schematism, pericol evitat doar prin savoarea și inteligența stilului. Intenția autorului este de a atrage atenția asupra amenințării pe care o reprezintă atitudinea Modernilor față de învățătura antică, păcătuind însă prin reducerea la o structură maniheistă a întregului conflict,89 după cum reiese și din prezentarea începutului disputei: "Câte un Antic, însingurat și tescuit la mijlocul unui raft întreg de Moderni, stăruia cinstit (subl. n.) să dispute cazul și să le
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
niciodată reconstruite în ciuda deblocărilor sumelor necesare, dispărute în oceanul corupției. Singura prezență creștin-democrată aflată azi în fruntea Statului, președintele Republicii, Oscar Luigi Scalfaro, recunoștea în august 1993 în fața adunării Comuniunii și Eliberării de la Rimini că "generația noastră, generația mea, a păcătuit grav" și lansa un apel la politica văzută ca serviciu. Deci, putem vorbi de sfîrșitul Democrației Creștine în Italia? Deocamdată se impun două observații. Mai întîi, revenirea în forță a intervențiilor Bisericii Catolice în politica italiană. Observația este cu atît
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
577) „...Se judecă mai grav cei care nu se pocăiesc acum decât cei care au fost judecați înainte de Evanghelie”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 1, în PSB, vol. 18, p. 101) „... fericitul Pavel, care spune: Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și toți câți au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege (Rom. 2, 12). Înțelesul acestor cuvinte este acesta: Nu vor primi aceeași pedeapsă cei dinainte de darea legii și cei de după darea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cei care au fost judecați înainte de Evanghelie”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 1, în PSB, vol. 18, p. 101) „... fericitul Pavel, care spune: Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și toți câți au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege (Rom. 2, 12). Înțelesul acestor cuvinte este acesta: Nu vor primi aceeași pedeapsă cei dinainte de darea legii și cei de după darea legii, ci vor suferi mai grea pedeapsă cei care au păcătuit după ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege (Rom. 2, 12). Înțelesul acestor cuvinte este acesta: Nu vor primi aceeași pedeapsă cei dinainte de darea legii și cei de după darea legii, ci vor suferi mai grea pedeapsă cei care au păcătuit după ce a fost dată legea. Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege, adică mai ușoară le va fi pedeapsa acelora care n-au avut învățătura și ajutorul legii. Și toți câți au păcătuit în lege, vor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Rom. 2, 12). Înțelesul acestor cuvinte este acesta: Nu vor primi aceeași pedeapsă cei dinainte de darea legii și cei de după darea legii, ci vor suferi mai grea pedeapsă cei care au păcătuit după ce a fost dată legea. Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege, adică mai ușoară le va fi pedeapsa acelora care n-au avut învățătura și ajutorul legii. Și toți câți au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege, adică cei care au făcut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cei care au păcătuit după ce a fost dată legea. Toți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege, adică mai ușoară le va fi pedeapsa acelora care n-au avut învățătura și ajutorul legii. Și toți câți au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege, adică cei care au făcut aceleași păcate, dar nu s-au înțelepțit, cu toate că au avut legea dascăl, vor primi și mai mare pedeapsă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XVIII
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au făcut aceleași păcate, dar nu s-au înțelepțit, cu toate că au avut legea dascăl, vor primi și mai mare pedeapsă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XVIII, I, în PSB, vol. 21, p. 207-208) „Toți câți au păcătuit fără lege, fără lege vor și pieri, - adică vor fi pedepsiți mai ușor, pentru că n-au avut legea care să-i și amenințe, să-i și îndrepte - Și toți câți au păcătuit în timpul legii, vor fi judecați după lege (Rom
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
PSB, vol. 21, p. 207-208) „Toți câți au păcătuit fără lege, fără lege vor și pieri, - adică vor fi pedepsiți mai ușor, pentru că n-au avut legea care să-i și amenințe, să-i și îndrepte - Și toți câți au păcătuit în timpul legii, vor fi judecați după lege (Rom. 2, 12); aceia, spune Pavel, care au săvârșit aceleași păcate după ce au primit ajutorul dat de lege, vor fi pedepsiți mai greu și mai cumplit. Și pe bună dreptate, pentru că nu i-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Dumnezeu și de Unul-Născut, Fiul Său, iar pe Tatăl și pe Fiul, așa cum I-a scornit nebunia lui, nu-I mai cinstește după cuviință”. (Origen, Despre rugăciune, Introducere, cap. XXIX, 10, în PSB, vol. 7, p. 275-276) „... Cel ce păcătuiește și hulește împotriva Fiului, în mod necesar păcătuiește și hulește și împotriva Tatălui și a Sfântului Duh”. (Sf. Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, XII, în PSB, vol. 16, p. 96) „Astfel, deci, lipsa de respect
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe Tatăl și pe Fiul, așa cum I-a scornit nebunia lui, nu-I mai cinstește după cuviință”. (Origen, Despre rugăciune, Introducere, cap. XXIX, 10, în PSB, vol. 7, p. 275-276) „... Cel ce păcătuiește și hulește împotriva Fiului, în mod necesar păcătuiește și hulește și împotriva Tatălui și a Sfântului Duh”. (Sf. Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, XII, în PSB, vol. 16, p. 96) „Astfel, deci, lipsa de respect față de una din persoanele Treimii, în Care trebuie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Duh, mărturisind conform argumentului propriu”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a IX-a, capitol unic, în PSB, vol. 41, p. 867) „Fiindcă cel ce socotește că trebuie să necinstească pe Fiul urăște pe Tatăl, nepăcătuind împotriva altei firi, ci disprețuind însăși mărirea Dumnezeirii după fire91. Căci nu ar putea cineva să ocărască pe Fiul dacă ar respecta firea Tatălui, deoarece, cunoscând ce este prin lucrare Tatăl, cum ar ignora pe Cel născut din El? Sau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Referă deci cu dreptate și la Persoana Tatălui cele pe care le spun unii despre El. Prin aceste cuvinte, ne asigură și pe noi că El nu este altul decât Tatăl după rațiunea identității în toate, iar pe ascultătorii care păcătuiesc urându-L îi condamnă, afirmând că cel ce nu voiește să se închine Lui va fi osândit și fără ajutor, ca unul ce a greșit nebunește și împotriva Persoanei Tatălui 92. Și Se va supăra și Tatăl împreună cu Cel Născut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
1812 n-a fost rezultatul unei păci, căci nu Turcia avea nevoie de pace grabnică, ci Rusia. Împărăția de la răsărit nu putea invoca nici faptul că Moldova, apoi România i-ar fi fost ostilă în timp, dimpotrivă: "Căci prin ce păcătuise Țările Românești Rusiei? Nu le-am hrănit într-atâtea rânduri oștirile, nu erau țările noastre adăpostul lor, doveditu-ne-am vreodată dușmani ai ei? Într-adevăr nu găsim cuvinte pentru a califica această pretențiune, necum împlinirea ei. Oare puterea cea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în Observațiile filozofice. Aici analiza logică este caracterizată drept principalul instrument al clarificării gramaticii expresiilor limbajului. Obiectul clarificării sunt propoziții separate. Multe întrebări și răspunsuri din text privesc clarificarea semnificației unor cuvinte. Se vorbește despre „folosirea corectă“ a cuvintelor. Filozofii păcătuiesc în această privință. „La întrebarea dacă filozofii au spus până acuma întotdeauna nonsensuri s-ar putea răspunde: nu, ei nu au observat însă că folosesc un cuvânt în sensuri cu totul diferite.“66 Propoziția va fi caracterizată, ca și în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]