3,151 matches
-
aici decât metoda aproape întotdeauna arbitrară a anticilor: în cultura latină cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor face legătura cu acesta, reprezentând ultima verigă dintr-o tradiție care numără mulți intermediari între scriitorul păgân și eruditul din Sevilia. Însă, lăsând la o parte metoda, pentru că nu-i putem cere în mod anacronic lui Isidor să folosească o metodă diferită de cea practicată în lumea antică, această operă e prețioasă și în zilele noastre pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de adjective compuse). De la același autor ne-au mai rămas și circa 80 de epigrame care s-au păstrat în ciclul lui Agazia (prieten și admirator al lui Pavel) în Antologia grecească. Cele mai multe au subiecte erotice, iar temele creștine și păgâne se amestecă aici în mod liber. Bibliografie. Cele două Ekphraseis în PG 86, 2119-2264 (cu comentariul lui C. du Cange la prima); o ed. mai bună în P. Friedlander, Iohannes von Gaza. Paulus Silentiarius und Prokopios von Gaza: Kunstbeschreibungen justinianischer
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrie foarte îngrijit și epistolarul e plin de citate din clasici, în primul rând din Demostene, dar și din Homer, Platon și Aristotel, și el însuși teoretizează, recurgând la des folosita comparație cu albina, necesitatea de a culege din înțelepciunea păgână ceea ce e util și poate conduce „către filosofia noastră” (II, 3). Isidor cunoaște bine și opera lui Flavius Josephus pe care o folosește ca sprijin pentru exegeză. Cea mai mare parte a scrisorilor se ocupă de exegeza biblică. Scriptura stă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
moartea lui Enea din Gaza (aici, p. ??? sq.), a fost uns de Ioan de Cezareea episcop al acelei cetăți. Aici, a dus o luptă neobosită contra păgânismului, cerând în două rânduri sprijinul împăratului împotriva celor care se opuneau închiderii templelor păgâne; a doua oară, în 401, s-a dus personal la Constantinopol. A murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică și îl cunoscuse pe Porfir, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Daniel Stâlpnicul, adică a lui Daniel din Merata din ținutul Comagene, lângă Samosata, decedat în 493: mai întâi cenobit, l-ar fi întâlnit pe Simeon la întoarcerea dintr-o călătorie la Antiohia; după ce a trăit izolat într-un templu păgân, chinuit de demoni, Daniel, îndemnat în vis de Simeon să apuce această cale, și-ar fi început viața de stâlpnic, trecând de pe o coloană pe alta. Daniel pare să aibă strânse raporturi cu împăratul Leon și e implicat apoi în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din vremea lui Justinian, cum sunt unele cutremure devastatoare, pârjolul de la Constantinopol, răscoala Nika împotriva împăraților Justinian și Teodora; ostilitatea pe care o arată poetul „Elinilor” ar fi un ecou al persecuției inițiate de Justinian contra ultimelor școli de filosofi păgâni, încă active în epoca sa. În imnurile sale, se mai găsesc referiri la cutremurele din 551 și 554. Ar fi imposibil să ne întoarcem pe firul timpului pentru că nu există la Roman nici o mențiune privitoare la problemele dogmatice (cum e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cultural, vestit mai ales pentru școala sa de Drept; studiaseră aici și retori ca Zaharia scolasticului sau Sever din Antiohia. Viața lui Sever, scrisă chiar de prietenul lui Sever, Zaharia, ne prezintă intensa activitate intelectuală din Berit, centrată pe cultura păgână și ascetismul creștin. Aluzii polemice la cultura păgână mai surprindem încă în opera lui Roman. Roman a fost predicator și s-a servit de inspirația poetică pentru a da formă cuvântului său, dar aceasta nu înseamnă că această inspirație ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Drept; studiaseră aici și retori ca Zaharia scolasticului sau Sever din Antiohia. Viața lui Sever, scrisă chiar de prietenul lui Sever, Zaharia, ne prezintă intensa activitate intelectuală din Berit, centrată pe cultura păgână și ascetismul creștin. Aluzii polemice la cultura păgână mai surprindem încă în opera lui Roman. Roman a fost predicator și s-a servit de inspirația poetică pentru a da formă cuvântului său, dar aceasta nu înseamnă că această inspirație ar fi fost deficiență, chiar dacă era subordonată intenției practice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prezența lui Dumnezeu în istorie, fie ea laică sau bisericească. Prin urmare, Socrate face o distincție între împărații buni și împărații răi pentru că de comportamentul lor depinde viața Statului roman și a Bisericii. Această convingere era răspândită și în cultura păgână, de exemplu la retorul Temistios, un literat foarte influent la curtea din Constantinopol. Poate istoricul intenționa să propună din nou, prin analogie cu concepțiile păgâne referitoare la idealul perfectului „suveran”, o concepție referitoare la „bunul împărat” creștin. În orice caz
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lor depinde viața Statului roman și a Bisericii. Această convingere era răspândită și în cultura păgână, de exemplu la retorul Temistios, un literat foarte influent la curtea din Constantinopol. Poate istoricul intenționa să propună din nou, prin analogie cu concepțiile păgâne referitoare la idealul perfectului „suveran”, o concepție referitoare la „bunul împărat” creștin. În orice caz, atenția sa e îndreptată mai cu seamă spre tulburările din sânul Bisericii și, cu toate acestea, când povestește luptele dintre ortodocși și eretici, el nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un secol producția de opere istorice încetează; în primele secole ale epocii bizantine se înregistrează - în interiorul lumii creștine - transformarea sau extincția acestui gen literar în accepția sa clasică sau tradițională. Istoriografia din secolul al șaselea va fi mai cu seamă păgână. Din mediul cultural plin de viață din Gaza, în Palestina, despre care vom vorbi și atunci când ne vom ocupa de Procopius și de exegeza sa biblică, provine și Zaharia Scolasticul care era poate chiar fratele lui Procopios. El ne dă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărui prelegeri Zaharia asistase pe când era student la Alexandria și de la care învățase doctrinele lui Aristotel. Opera e foarte interesantă și la nivel filosofic pentru că e o serioasă dovadă că, în epocă, aveau încă loc discuții între creștini și intelectualii păgâni, în special între creștini și filosofii neoplatonici care erau ultimii apărători ai păgânismului. Ne-au parvenit numai fragmente, în schimb, din Discuția în contradictoriu cu maniheii, scrisă în urma condamnării acelei secte în 527 de către împăratul Justinian. Discuția pare să fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care nu lipsesc observațiile nimerite și nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit pentru prima oară pentru textul sacru termenul de „introducere”, utilizat deja pentru opere analoage din filosofia păgână, cum e cazul introducerii lui Porfiriu la logica lui Aristotel. Criteriile exegetice ale acestui scriitor necunoscut par, oricum, să fie apropiate de cele ale școlii antiohiene pentru că Adrian pledează pentru evitarea interpretărilor prea îndrăznețe și pentru o lectură prudentă. Cine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oraș din Siria, a cunoscut o relativă înflorire care s-a reflectat și în activitatea culturală timp de câteva decenii între secolele al cincilea și al șaselea. Funcționau aici școli de mare valoare și din acestea au provenit mulți scriitori păgâni cu un nivel ridicat de cultură retorică și filosofică: Coricius din Gaza, Enea din Gaza și Zaharia Scolasticul sunt câțiva din acești literați; primii doi vor fi doar amintiți aici pentru nu s-au ocupat de teme creștine, chiar dacă erau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucrare pentru că, în esență, nu e o scriere geografică în sens științific așa cum fuseseră operele clasice, ci o operă de exegeză a cosmografiei biblice. Într-adevăr, scriitorul intră în polemică atât cu geografii cât și cu astronomii și cu matematicienii păgâni și se bizuie pe cosmografiile lui Moise și ale scriitorilor Bisericii. Ca atare, el susține în prima și în a doua carte, pornind de la Scriptură, că pământul nu este o sferă ci un disc, iar aceste afirmații sunt demonstrate pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt consemnate mai multe mărturii ale Sfinților Părinți. Apoi, pe neașteptate, urmează o descriere a animalelor și a arborilor din India și din insula Taprobane (adică Ceylon), iar o a douăsprezecea carte are menirea de a arăta că mulți scriitori păgâni atestă vechimea operelor scrise de Moise și de Profeți. Aceste ultime două cărți sunt probabil un adaos redactat de altcineva mai târziu, însă amândouă sunt alcătuite pe baza unor opere ale lui Cosma: cartea a unsprezecea a fost poate compusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
desemneze și ansamblul de colibe separate în care trăiau călugării. (N.t.) * În italiană gentili: din lat. gens, -tis și gentilis. În terminologia iudeo-creștină desemna popoarele care nu erau israelite sau creștine. În accepția iudeo-creștină, este traducerea gr. ethnikós („străin, păgîn”) - N. trad. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Moreschini operate unite.doc PAGE 114 PAGE \# "'Page: '#' '" Lipseste subcapitolasul 12 PAGE \# "'Page: '#' '" E un semn de intrebare PAGE \# "'Page: Litera S cu sedilă nu o găsesc. Am pus ce am găsit, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Scriitori din România. A debutat cu elegia Cad frunzele la „Adevărul literar și artistic”, în 1930. Continuă ca dramaturg, publicând în anii ’30 mai multe piese de teatru, moralizatoare, didactice, bazate mai mult pe anecdotă. Primul volum de versuri, Brazde păgâne (1935), este întâmpinat favorabil de critica vremii. Stihurile „bolovănoase” ale lui G., cu accente de duioasă melancolie și susținute de un angrenaj imagistic bogat, au fost alăturate direcțiilor moderniste, mai ales datorită stilului. Lirismul sentimental, tonul elegiac și motivele, între
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
Scriitorilor din Timișoara. SCRIERI: Trei nopți de râs, Cluj, 1930; Cucoana din tren, Cluj, 1930; Omul și beția, Cluj, 1930; Când găina cântă, Cluj, f.a.; Mă bate nevasta, Cluj, 1932; Două scrisori, Cluj, 1932; Surd și chior, Cluj, 1932; Brazde păgâne, Timișoara, 1935; Cioplituri în lemn, Timișoara, 1936; Porți închise, București, 1942; Umbre de cleștar, pref. Eugen Todoran, Timișoara, 1974; Romul Ladea și lumea lui cuprinzătoare, Timișoara, 1979; Anotimpuri aprinse, pref. Cornel Ungureanu, Timișoara, 1982. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 465
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
Țara latină cea mai depărtată în Europa: Portugalia, București, 1928; Art et littérature des Roumains, Paris, 1929; Istoria literaturii românești. Introducere sintetică, București, 1929; ed. postfață Mihai Ungheanu, București, 1977; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Ion Rotaru, București, 1985; Fratele păgân, Vălenii de Munte, 1929; Țări scandinave: Suedia și Norvegia, București, 1929; Frumoasa fără trup, Vălenii de Munte, 1929; Priveliști elvețiene, București, 1930; America și românii din America, Vălenii de Munte, 1930; Fiul cel pierdut, Ploiești, 1930; Sfântul Francisc, Vălenii de
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
prozodice și în pofida notei personale, poeziile cu imagini de peste mări și țări sunt aproximativ de genul celor din perioada parnasiană a lui Ion Pillat, unele fiind, de altminteri, inspirate de ținuturi și localități vizitate cu gândul și de autorul Visărilor păgâne, invocat nominal: „Aici izvoare sacre încă sună,/ Bolnavi veniți pe mare - aduc prinos./ Ion Pillat, iau toana ta drept bună,/ Mă-nchin smerit luminii mari din Cos.” De altfel, poeticul realizat frecvent în versurile lui R. e, în esență, de
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
1928) o „revenire la matca primei personalități” (Perpessicius). În forma fixă a sonetului se închid grație și senzualitate, capacitate de evocare și meditație, prospețime de expresie și suavitate de simțire; o apropiere de Duiliu Zamfirescu, poet al idilelor cu figurație păgână, nu pare lipsită de temei. R. nu își limitează activitatea literară la aceea de poet. El traduce Cântarea Cântărilor (1925), poezii de Goethe, piese de Sigbjörn Obstfelder, Gunnar Heiberg, Fausto Martini ș.a. Publică studii de genealogie și istorie cu o
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
poate fi citit ca roman de descriere a mediilor (monden-universitare), ca eseu filosofic altoit pe o poveste de dragoste (tratată excesiv romanțios), dar și ca roman mitic cu irizații mistice. Într-un grup de intelectuali snobi își fac apariția „zeii păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de catalizatori ai metamorfozelor sufletești suferite de „cei aleși”, lingvista și romanciera
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
mult mai tânăr, care își luase o altă femeie (generos, continuă, totuși, să o întrețină pe Ana în lux), resuscită incendiar și, identificând în doctorul Ara Surenian pe un presupus iubit din vieți anterioare, i se devotează ca o preoteasă păgână zeului adorat. O motivație cât de cât rațională a acestei sclavii sentimentale liber asumate lipsește. În afara profesiei, medicul e un ins terre-à-terre. Departe de a fi atractivă, înfățișarea lui e mai curând repugnantă, comportamentul se dovedește primitiv, uneori de-a
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
profesiunea de retor pe care Augustin le vedea întruchipate în Cicero; totodată, nu era în măsură să înțeleagă profunda semnificație a Bibliei, atît de săracă (gîndea el) din punct de vedere literar. Este o atitudine similară cu aceea a intelectualilor păgîni, care ne duce cu gîndul la celebrul episod povestit de Ieronim în Epistola 22, privitor la propria incapacitate de a recunoaște adevărata valoare a Bibliei, o carte a cărei lectură i se părea prea puțin plăcută în comparație cu cele păgîne. Puțin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]