2,791 matches
-
lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fiarei am învățat să ascund, sub măștile atât de prost construite încât, copilul cu ochii din cărbunele iubirii mă citea ca pe o filă banală a singurătății asumate... Anișoara IORDACHE semn de trecere bănuieli: mă așteaptă printre crizanteme? pânze de păianjen rupte... semn de trecere: sărut pe frunte. tuse asmatică... printre țepi, luna pitită; numai șarpele capul ridică; culoarea frunzelor prelinsă în carte semn de trecere: ultimul fluture. în ciuda plecărilor, din cramă vine un iz de voie bună. pană de păun
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna va fi hâdă? numai flăcările din felinare mai joacă o horă. din ceașca cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți marame; în curte: risipă de aur și crizanteme... cucul cântă ca-n fiecare an numai pentru Issa. modelări poetului Bernard Mazo sculptat în fildeș, poemul are forma unui elefant memoria convergența amintirilor, înțepenește într-un prelung țiuit. aici
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îți simt aripile de înger vis sau om respirația are izul mării și inima libelulă plec ochii pe aripa-ți stângă cu dreapta îmi răsfiri părul prin stele tu nu vezi...eu nu aud... îți povestesc negura mării plasă de păianjen nemărginire îmi spui c-o știi prin ochii mei precum lacrima de fluture cad stele în departe zici că-i Chopin vântul foșnește prin tine îl simt adiere de pace e frig mă strângi cu aripile păsări albastre pe lună
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
domul hiroshimei ce mișto i-a dat un cap în gură ăluia de la bucurești până dimineață a încercat să-i învețe pe pârnăiași calculul diferențial când i-au dat drumul și-a lăsat acolo umbra să se joace de-a păianjenul de companie se întâmpla ceva, oamenii se apropiau de noi, treceau nefiresc de repede ziua ne înfășura în fire de mătase ca să ne digere mai târziu din biroul lui sensul giratoriu pare cutia de rezonanță a unei mandoline pe un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
al Uniunii Scriitorilor din România, Membru al filialei ''Mesagerul'' a Uniunii Ziariștilor Profesioniști, redactor “Mesagerul” de Bistrița, Menuț Maximinian - scriitor, jurnalist, Până la urmă, Eu: Prier. 15. Inginer. Informatică. Și multe altele. </biography> prietenie din interes împart intimitatea camerei cu un păianjen el țese nade eu iluzii prin toate colțurile cu tine ar fi fost mai simplu să aștept căderea nopții ca o nucă această capcană de șoareci de un gri îmbâcsit ei cunosc întunericul noi nici lumina între timp viața trece
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
recitind poemele calde ale amiezii. Scriu ca și cum aș respira aerul ploii. Mă recompun din insule rătăcite pe un arhipelag inundat de cuvinte,am matricea tinereții fără bătrânețe. Anotimp închis pot fi liniștea ungherului în care se strâng firele pânzei de păianjen gata să prindă loviturile aberante ale dinților sparți într-o nucă din nemiloasa ploaie ce acoperă încet cupola tainică a oaselor colorând-o în toamnă nu mă pot ascunde în acest ungher ca într-o apă infestată cu ierburi toxice
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Prietenii mei descoperiseră un mod facil de a ajunge noaptea în camera fetelor. Coborau pe perete un etaj ținându-se de paratrăsnetul clădirii, apoi intrau pe geamul lăsat deschis ca din greșeală. Luat de val, m-am trezit ca omul păianjen coborând pe un zid gri spre prima mea aventură. Am pășit cu grijă peste geam și sărind în cameră, am simțit podeaua sub tălpi și o mică satisfacție că ajunsesem cu bine până acolo. A durat puțin până să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cap, s-ar fi putut, așeza Într-o poziție aproximativ asemănătoare... — Privește! Ce zici? spuse ea comparîndu-și coapsa - o rețea de vene albăstrui superficiale, ce confereau o transparență aparte fondului alb - cu mîna ce se oprise pe ea, ca un păianjen roșu. Glasul Îi trăda mînia, pe cînd eu mă desfătam Într-un sentiment de siguranță ce-mi venea dinspre mînă. Ce-ar fi să termini cu acuzațiile astea false ? Ai spus ca sînt poze de-ale mele. Ciudat! Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
om”, ca la noi la țară, sperietori, unele lipite de ușă, altele sub forma unor vrăjitoare care își scoteau din pământ coada, pălăria țuguiată, mantia și ghearele, vampiri, beteală cu dovlecei și vampiri, becuri cu dovleci, baloane cu dovleci, schelete, păianjeni. Totul trebuie să culmineze cu seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să scape de micile blestemății deghizate în toate chipurile, le dă bomboane bune, învelite. Bomboanele dezvelite nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prins mâinile după gâtul meu, îi simții respirația aproape deznădăjduită, - „Te iubesc” șoptii. - „Știu” răspunse, apoi îmi acoperi obrajii sărutându-mă. În sfârșit, îndrăznii, cu teama pe care o ai de a nu rupe o dantelărie subțire ca pânza de păianjen și o întrebai abia șoptit, o mai întrebasem cândva: „Unde ai dispărut atunci, în iunie 1941? De fapt unde ești? Mi-e groază să gândesc”. Ea mă privi fix: - „Va veni o zi când ai să vezi, acum e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mici modificări, și care-și aștepta musafirii pe care-i știam că vor veni dar nu chiar atât de matinal. Intrând, râsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zâmbet, un zâmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajându-i fragilitatea - mă feream să n-o rup. Când ajunse în dreptul fotoliului eu întrebai ceva, ea nu răspunse, mă fixă în schimb cu o anume adâncime a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
calculat foarte bine timpii - Titus exulta. Capcana va fi gata chiar în clipa când quazii vor ataca dispozitivul. Quazii se apropiau. Soldații legau castrapila unul de altul. Văzute de sus, legăturile formau o rețea asemănătoare cu o uriașă pânză de păianjen ce acoperea valul de pământ. Strigătele ascuțite ale quazilor fură acoperite de glasul puternic și sigur al lui Antonius, care trecea călare printre soldați, nerăbdător: Linia de genieri să se întindă pe șaptezeci de picioare, până la marginile celor două valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
castrapila. Urlară din nou, de data asta de durere, cu gleznele și pulpele rănite de vârfurile ascuțite. Cei ce reușeau să pășească printre vârfurile lăncilor erau loviți de scuturile soldaților și se împiedicau în funiile împletite ca o pânză de păianjen între vârfurile ascuțite înfipte în pământ, căzând în ele. Alții, împinși din spate de tovarășii lor, încercau să evite vârfurile, însă deveneau o țintă pentru pila cu vârful lung, îngust și implacabil. Pila străpungeau scuturile de lemn ale germanilor, barbarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Extrem de bine dispuși că scăpaseră de foamete, sărbătoriră în lumina unei camere pline de lumânări, căci, firește, curentul se luase. 2 Douăzeci de ani mai târziu, în aceeași casă și în aceeași cameră, Sampath Chawla cel cu picioare ca de păianjen și cu brațe la fel, slab și cu o înfățișare îngrijorată, zăcea treaz sub un ventilator. Acesta se rotea și zdrăngănea deasupra lui, la fel de zgomotos ca o vijelie, deși tot ce putea Sampath să simtă era adierea slabă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
frazei sale - cea cu „imediat, domnule“ - uimită și șocată de cuvintele de dinainte, deveni nesigură și pluti ușor înspre tavanul înalt al încăperii, unde ventilatorul se rotea asimetric, asemeni unui ritm cardiac neregulat, căci palele prinseseră între ele pânze de păianjen. Toți se întoarseră și îl priviră surprinși. Nu îl mai auziseră niciodată rostind o astfel de frază. Era deosebit de neobișnuit. Realizând el însuși ce ciudat sunaseră vorbele sale, cu fața arzând, Sampath se întoarse și se repezi la biroul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
deși multe persoane se tem de mușcăturile de animale, trebuie să se acorde o atenție deosebită mușcăturilor de om, deoarece gura umană conține până la patruzeci și două de specii de bacterii. Astfel, pot fi mai periculoase chiar decât mușcăturile de păianjeni sau de câini. De când îi mușcă doamnele din oraș pe domni? o întrebă polițistul pe Pinky care mocnea dură și aparent lipsită de regrete, sprijinită de spătarul unei bănci la secția de poliție. O să ajungi la azilul de nebuni dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
compunând o floare de lotus cu petale care se deschideau și se închideau, un pește înotând, o cămilă balansându-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o apoi la loc - o limbă de șarpe, nu a lui. Se gândi la oameni cu nasuri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
livadă. Încă simțindu-și capul și stomacul ușor deranjate, stătea întins ca un invalid și încerca să se distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
amuzant. Nu pricep. Uneori îmi vine să cred că Selina ar putea rămâne împietrită în fața unei măgăoaie de camion, în timp ce șoferul nu și-ar lua ochii nici măcar o clipă de pe țâțele ei. Pe lîngă viol, Selina se teme de șoareci, păianjeni, câini, ciuperci otrăvitoare, cancer, mastectomie, căni ciobite, povești cu apa adâncă, incendii, aftă, sărăcie, fulger, sarcină extrauterină, rugină, spitale, șofat, înot, zbor și bătrânețe. Nu mai are slujbă: nu mai are bani. Are ori douăzeci și nouă de ani, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unui semn de întrebare din abur roz. I-am văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de foc, creatura arcuită făcând ceea ce face creatura cel mai bine - și îngrozitoarea dovadă, atât de bogată în pornografie, că o face nu din pasiune, nu din plăcere, cu atât mai puțin din dragoste, dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mâna-i rece și osoasă. Am trecut prin praful umed al draperiei, pătrunzând în zgomotul mai intens, în fumul mai gros, în băutura mai multă. Douăzeci de bărbați gălăgioși urmăreau evoluția femeii mari de pe scena mică. Era neagră ca un păianjen și mare și știa meserie - cu fața inexpresivă, așa cum trebuia să fie. Câteva minute a dansat încet, apoi se aplecă pe jumătate peste scaunul cu spetează dreaptă. Acum una din mâini uni sânii abundenți, iar cealaltă alunecă pe paietele chiloților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scenă sau pe ecran, rolul lui Gingis Han, Al Capone, Marco Polo, Huckleberry Finn, Charlemagne, Paul Revere, Erasmus, Wyatt Earp, Voltaire, Sky Masterson, Einstein, Jack Kennedy, Rembrandt, Babe Ruth, Oliver Cromwell, Amerigo Vespucci, Zorro, Darwin, Sitting Bull, Freud, Napoleon, Omul Păianjen, Macbeth, Melville, Machiavelli, Michelangelo, Matusalem, Mozart, Merlin, Marx, Marte, Moise, Iisus Hristos. Nu cunoșteam adevărul despre toți tipii ăștia cuprinși în listă, dar bănuiam că e vorba doar de mahări. Și atunci, poate că nu mai trebuia să mă mire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era de la sine înțeles că de-acum ea și Vultur-în-Zbor trebuiau să fie dușmani. înțelegerea acestui fapt nu-i diminuă cu nimic deprimarea. CINCISPREZECE O, cufărul era un lucru sigur, el, atât de masiv, atât de plin cu pânze de păianjen și atât de liniștitor, cufărul cu zăvoarele sale sparte demult, dar niciodată deschis, paznic al vieții sale. O, ce minunat că era atât de sigur, că-i păstra amintirile atât de bine. Deschide-l acum și lasă-le să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]