2,887 matches
-
cumpărase cam cu nouă ani în urmă într-o încercare foarte entuziastă, dar de scurtă durată, de a reveni în formă. Și-acum iată-le, pe podeaua din camera lui Rachel, acoperite de praf, arătând demodate, scârțâind sub pânzele de păianjen, cu un aspect jalnic față de bicicletele și aparatele de vâslit din zilele noastre, care au programe pe computer, monitoare și contoare electronice pentru calorii. Le-am privit cu afecțiune, așa preistorice cum erau, și m-am simțit inundată de amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mea. Ar fi trebuit să bănuiesc că era acolo, la pândă, În Împrejurimi, În acel oraș numele străzilor trasau un mesaj fără echivoc, erai mereu pus În gardă, cu atât mai rău pentru mine dacă nu mă gândisem. Era acolo, păianjenul acela mineral infect, simbolul, instrumentul puterii lor: trebuia să fi fugit, În schimb mă simțeam atras către pânza lui, mișcându-mi capul În sus și În jos și invers, pentru că acum nu mai puteam să-l cuprind dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în caz că avea chef. Acum, însă, nu mai era. Standardele provinciale ale jurnalismului erau de neînchipuit - ziarele locale erau pline de știri de nimic, iar pe prima pagină foloseau titluri de genul „Un pensionar cade și moare încercând să omoare un păianjen cu papucul“. Propriul ei jurnalism era și mai muribund. Maternitatea și provincia nu erau doar o cruce personală pe care Amanda trebuia să o care în spinare. Erau și o cruce profesională. Cariera ei avusese de suferit. Asta era indubitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
parte, era incredibil de confortabil. Heidi se servi de lanternă ca să inspecteze interiorul camerei În care urma să-și petreacă noaptea. Pereții alcătuiți din rădăcinile contorsionate erau netezi și curați, nici urmă de cele patru elemente de coșmar: mucegai, lilieci, păianjeni sau noroi. Își scoase pătura Space și se Înveli cu ea; În reclamă spuneau că absoarbe și reține până la optzeci la sută din căldura corpului. În timp ce punea pătura pe care i-o dăduseră cei din trib peste a ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un aer veșnic unsuros, la propriu. De fiecare dată când îi văd, mă gândesc la două lucruri. Pe de o parte, la monștrii creați de artistul suprarealist HR Giger din filmul Alien. Pe de altă parte, la un cur de păianjen cu cruce din grădina bunicilor mei, care mă fascina atunci când eram copil din cauza formei lui imposibile și a spaimei iraționale provocate. Trei fețe ale secularizării la Geneva. Campania furibundă, delirantă chiar, la adresa preoților catolici pedofili din canton. Unul dintre preoții
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
foarfeci în loc de mâini din filmul lui Tim Burton, Edward Scissorhands. Autobuzul, la întoarcerea în oraș, este plin ochi de filipinezi, sud-americani cu nasuri bizare, încovoiate, vorbind o spaniolă ciudată, cântată. Plus un român, ars de soare, prăfuit, cu pânze de păianjen pe haine, în păr, în nas, dar mai bogat cu 100 franci elvețieni, bani cinstiți, munciți, meritați. Banii mei. 30 iunie 2004 Bienvenue à Ascetic Park l'illusion du corps dans le monachisme des Perès du Désert. Afișele conferinței organizate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se adăposteau ciocănitori, bufnițe și alte păsări, silvicultorii au amplasat cutii special construite, iar coloniile de furnici au fost crescute artificial și implantate În pădure, unde erau Îngrijite de copiii de la școlile locale. Au fost reintroduse mai multe specii de păianjeni care dispăruseră din monoculturi. Surprinzător la toate aceste eforturi este faptul că ele vizau să Îmbunătățească un habitat sărăcit, În care continua să se cultive o singură specie de conifere, În scopuri comerciale. „Silvicultura de regenerare” Încerca să creeze un
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Samarineanu, el însuși poet și romancier. Începând din 1926 sunt prezenți cu proză scurtă Cezar Petrescu (Admiratorii naturii, Natura, natura!, Domnul Sgârcea, Taina, Sfârșit de vacanță, Solitudine, Duduia Gaița), Gib I. Mihăescu (Vin nou), Ion Dragu (Culegătorul de fluturi, Resemnare, Păianjenul roșu) ș.a. Colaborează cu versuri Ioan I. Ciorănescu (Fântâna), căruia postum îi apar poeziile Felinarul, Scrisoare de ftizic, Păr blond, George A. Petre (Ciripire de primăvară, Apus), Nuși Tulliu ș.a. Publică poeme în proză Emil Isac (Poem în proză, Căderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
devine forță oarecum naturală: chiar când i te poți sustrage, nu-i poți nega existența. Theodor Codreanu pare a fi, la noi, cel care reabilitează noțiunea înțeleptului ștergând cu un braț atâtea "inter-legături" ofilite ce au devenit oarecum pânze de păianjen și cu celălalt limpezind apele lumii înăuntrul cărora citește legături noi în adânc. Îl numesc "înțeleptul de la Huși" pentru că nu se clintește din râpele Prutului unde a devenit, de ani buni, un fel de stâlp, nu al românismului, ci al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nodurile reprezintă conceptele, iar arcele sunt legături de determinare între acestea (de la concepte generale spre concepte particulare). Tipuri de hărți conceptuale: După modul în care se organizează grafic informația, hărtile conceptuale sunt de următoarele tipuri: 1. Hărți conceptuale de tip “păianjen”: sunt organizate prin plasarea unui concept-cheie în centrul hărții și evidențierea legăturilor între acesta și alte concepte 2. Hărți conceptuale “ierarhice”: plasează conceptele în ordinea descrescătoare a importanței acestora 3. Hărți conceptuale “liniare”: toate conceptele sunt considerate de aceeași importanță
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gabriela Novac () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1162]
-
spate o mașină care împiedica trecerea lejeră spre intrarea în scara unde locuia, nu face altceva decît să-și zgîrie mîinile, umflîndu-și și înroșindu-și inutil fața. Ca omul-păianjen, a intrat în laboratorul școlii ca să se lase înțepat de un păianjen rătăcit pe lîngă o eprubetă. Cum laboratorul nu era dotat cu gîngănii exotice care să mișune prin cuburi din sticlă, așa cum văzuse în filme, Cornel a apreciat că un păianjen găsit lîngă o eprubetă trebuie să aibă măcar o chestie
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
intrat în laboratorul școlii ca să se lase înțepat de un păianjen rătăcit pe lîngă o eprubetă. Cum laboratorul nu era dotat cu gîngănii exotice care să mișune prin cuburi din sticlă, așa cum văzuse în filme, Cornel a apreciat că un păianjen găsit lîngă o eprubetă trebuie să aibă măcar o chestie specială, prin contaminare. N-a luat în calcul faptul că făptura era înțepenită nu pentru că s-ar fi odihnit după un prînz copios cu tot felul de substanțe linse din
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dispărut înainte de-a-l înțepa, cum s-ar fi cuvenit, și înainte ca băiatul să-l repună pe traseu, încît, din enervarea unei a doua încercări, să-și facă treaba. Apoi s-a gîndit că-i inutil să mai caute păianjeni, căci laboratorul și eprubetele nu prezentau prea mare încredere. Care-ar fi fost șansele să găsească vreo substanță secretă acolo? La urma urmei, era un laborator de școală. Un ultim gînd l-a făcut să mai zăbovească o clipă în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mai ales de curaj. Orice eroare putea deveni fatală. Nu mai aveam voie să cred, în aparențe, în supoziții. De ce oare? De ce? Părăsisem poligonul acela de tragere cu inima strânsă, dar mă pregăteam din nou să zbor către pânza de păianjen pe care realitatea mi-o țesea. În noaptea următoare, am retrăit în amintire toate senzațiile mele fizice din ziua precedentă. Aveam febră, dar ceea ce eu credeam că este febră era focul vieții, pasiunea de a trăi pe care mi-o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ademenit. E de ajuns să-ți promită cineva o glumă, un zâmbet, o bomboană sau o gură de înghețată, că lași totul baltă și fugi după el. Pe scurt, ești un prost,“ îmi spunea, luându-și șalul din pânze de păianjen croșetate una lângă alta și punându-și-l pe umeri la fel cum își aranjează un bărbat reverul hainei. „Habar n-ai ce te-așteaptă dacă îți închipui că așa o poți duce toată viața, râzând și băgând în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu mi se păreau atât de periculoase pe cât ar fi trebuit, eram, în ceea ce privește subiectul ăsta oricum, un cretin în ochii ei, unul care era în stare să fie împiedicat, legat de mâini și de picioare, în acea secreție albicioasă a păianjenului și paralizat în interiorul edificiilor de siguranță ale femeilor. Ea îl eliberase pe Frazer de acolo. Căci el merita să fie salvat. Și aici vedeam ce preț punea ea pe inteligența unui bărbat. Dacă el nu respira cel mai rarefiat aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fortăreței ei interioare, anume, un soi de animism care se aplica la orice, nu numai la muștele care trebuiau prinse și apoi lăsate să zboare pe fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar și la cuțite, furculițe, linguri, cești, farfurii și căni de apă, la pantofi, la sărmanii ciorapi desperecheați, la nasturii care, din lipsă de afecțiune, se pot pierde. Toate acestea aveau o viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scrisori. Crede-mă, nu-i deloc plăcut să fii l’âme damnée al orașului. Ce-i cu tine, fetițo? Pari cam nervoasă azi. — Nervoasă? Dumnezeule! Dianei îi venea să plângă, dar știa că George urăște lacrimile. Ghemuită toată, ca un păianjen deranjat din treburile lui, își strângea sub ea picioarele modelate de ciorapii negri și juca printre degete verigile colțuroase ale colierului de metal, pe care-l botezaseră în glumă „jugul sclavului“. — Când se întoarce Stella acasă? îl întrebă. — Ala, bala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
devenise extrem de vie și era însoțită, ca acum, de pildă, când își închisese repede gura, de un gust de fiere care i se ridica din gâtlej. Se înălță în capul oaselor întrebându-se dacă nu cumva înghițise într-adevăr un păianjen. Se dădu jos din pat și își trase pe el restul hainelor (dormea, acum, în lenjeria de corp), se bărbieri, și bău în picioare, în bucătărie, puțină cafea. Își spunea refuzând în același timp ideea, că azi, ar trebui „să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
terier negru cu alb, de care Alex își amintea vag, dar al cărui nume nu-l mai știa. Storurile de la etaj, ca și draperiile, nu mai fuseseră atinse de multă vreme și erau pline de praf, molii și pânze de păianjen. Împreună cu Ruby, Alex făcuse o curățenie temeinică în toată casa și acum se putea bucura de ea. Munca, în tăcere, alături de Ruby, îi pusese nervii la încercare. Cu câtă degajare ar fi trăncănit mama ei în asemenea ocazie, îmboldind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își spunea ea, și totuși e altfel. El îndrăgește tot felul de lucruri ciudate care, în realitate, sunt non-lucruri. Lumea-i plină pentru el de astfel de închipuiri. Tot ce există îi aparține - întotdeauna mierla lui e cea care cântă, păianjenul lui e cel care a țesut o pânză în colț.“ Gândul la ursul pierdut îi reaminti că, în urmă cu o noapte, îl visase pe Rufus și, în vis, Rufus era fiul ei. Era un vis care-i revenea adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu oarecare surprindere, pentru că mișcările și gândurile îi deveneau tot mai lente, cât de puternic iluminată era întreaga scenă, cât de strălucitoare erau becurile ascunse, probabil, ce reflexe scânteietoare trimiteau tuburile de orgă argintii-aurite, și urzeala ca de pânză de păianjen a scărilor, suspendate acum deasupra capului său. De îndată ce se asigură că nu exista nici un podeț, nici o arcadă deschisă, nici o grotă aburindă cu o fântână de apă clocotită, și nici un alt drum decât cel al scărilor pe care coborâse, făcu cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe barele umede. Și atunci, nici el nu știa cum, genunchiul drept i se înălță și găsi un punct de sprijin pe cei câțiva centimetri de metal ai unei trepte care se proiectau în afara barelor. Tom atârna, ghemuit ca un păianjen, pe partea laterală a structurii de trepte. Instinctiv, își eliberă genunchiul stâng și, bâjbâind cu piciorul, reuși să-și introducă talpa între barele unei trepte mai joase. Automat, încordarea brațelor se mai relaxă și își putu îngădui un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
masa întregului Sistem Solar? - Dacă țipi 8 ani, 7 luni și 6 zile, o să poți produce suficientă energie pentru a fierbe o ceașcă de cafea - Șerpii sunt surzi și reacționează la vibrații? Altă curiozitate este că ei înghit hrana întreagă. - Păianjenul orb, care trăiește în Asia de sud- est, țese cele mai mari pânze (cu o suprafață de aproape 2 m)? Firul este atât de rezistent, încât din el se fac plase de pescuit. - Pe parcursul unei vieți de 70 de ani
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Ursu Paul () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107379]
-
să se așeze. Dintr-o dată simțea nevoia să nu se mai gândească la vocea metalică a Elsei Benelli - Președintele e În ședință -, la lipsa de menționări din ziar, la indiferența misterioasă care se țesea În jurul lui ca o pânză de păianjen, Învăluind numele onorabilului Fioravanti. Nu voia să se gândească la faptul că președintele Îl lăsa să cadă. Buonocore schimbă câteva priviri iuți cu ceilalți trei agenți de pază, din cealaltă mașină, și se așeză În fața lui, fără a-și abandona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]