1,696 matches
-
PRECISE, FĂRĂ ÎNSĂ SĂ LE DEA NICI UN FEL DE EXPLICAȚII. EI ERAU SOLDAȚI CU ANTRENAMENT, IAR EL, COMANDANTUL LOR SUPREM. NU ARUNCĂ NICI O PRIVIRE DIRECTĂ FIULUI SĂU CÂT TIMP LE VORBI OAMENILOR. DAR CU COADA OCHIULUI OBSERVĂ CĂ OBRAJII ACESTUIA PĂLISERĂ. SE ÎNTOARSE SPRE EL. \ Locotenent! \ Da, domnule? Da, domnule. ASCENSORUL ÎI DUSE LA ETAJUL UNDE URMA SĂ ÎNCEAPĂ, LA UNSPREZECE FIX, ÎNTRUNIREA CONSILIULUI. MARIN ÎȘI PRIVI CEASUL: MAI ERAU PATRU MINUTE ȘI JUMĂTATE. TOTUL MERGEA IMPECABIL. LA UȘA SĂLII DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cred că ea îmi oferă soluția la o problemă care mă preocupă de șapte luni, de când am descoperit că tu și Delindy trăiați împreună. Atunci, pur și simplu i-am dat ordin să se despartă de tine. ― Excelență! exclamă Marin, pălind. Era șocat. Subiectul abordat era ultimul la care s-ar fi așteptat. ― Vezi tu, David, spuse conducătorul liniștit, în viața mea există foarte multe secrete. Unul din ele ― și nu cel mai neimportant ― a fost vechea mea dorință de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ce se împrăștiau în fiecare om din autobuz. Eram lipiți unul de altul fără să ne dăm seama. Sufletele, sentimentele, gândurile, trăirile, erau comune dar duse de fiecare în stilul lui propriu. - Florica iasta iar umblă cu bățu cela. O să pălească pi cineva într-o zi. - Cred cî s-o tuns așa cî avea păduchi... - Ci zîci?... - Cî avea păduchi, di asta s-o tuns așa... - Ei, apoi arz-o focu’ di treabă cî cine știe ci mai are și fata
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în alămuri care erau încălzite cu rachiu din plin. Flăcăii își lepădaseră de mult cușmele și sumanele și băteau zăpada înghețată. Fetele chicoteau pe la stogurile de fân atinse de zăpadă. Galbenul stins al fânului era învăluit de zăpada albă care pălea în bujorii fetelor rușinoase. Cele mai îndrăznețe se prindeau în joc. Moșnegii și babele își dezamorțeau oasele pe prispă sau în casa mare. Nici nu știau că timpul zboară. - Frunză verde și-un dudău, roata mare la părău!!! Acesta a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Ce m-ai strigat? Nu m-ai văzut lângă tine? Fața ei de trandafir râdea în joc. Prin inima lui curgea sânge negru. - Anico, ce-ai zice dacă eu m-aș însura cu soră-ta de suflet? Zâmbetul ei nu păli, ochii erau la el, doar inima și jocul s-au muiat puțin și păreau mai grele. 20 - Ce să zic, mă? Să fie într-un ceas bun, să-ți fie de bine... și copii frumoși. - Frunză verde ca tăunu’, am
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ai rădicat și iaca eu tre’ să plec. M’or vrea cei de dincolo mai devreme, s-or fi plictisit unul de altul și vor să mai schimbe o vorbă cu cineva de pe acasă. Ochii fetei dădură în lacrimi, obrajii păliră, inima nu o mai asculta. - Să știi, fată hăi, că nimic pe lume nu-i mai frumos decât săți poți ține copii în brațe, chiar dacă ai avea o sută de ani. Da’ să ai grijă ce bărbat ăi lua
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
luam la scărmănat... lână și la adunat poloage. Mamă, mamă. Gurile rele nu mai conteneau. Însă asprimea vocilor obosite de vorbă, de praful pământului ridicat în miez de vară la prășit, înghețat de iernile geroase și încălzite cu rachiu fiert, pălea atunci Mariana zicea “una de pe la noi”. Frunză verde foi ca mura ‘Poi nu mă da, mamă, cu sâla, După flăcău din alt sat Cî bădița meu mi-i drag. Că cel de la șteoborăni M-a pune să fac cărări De
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
adormit, înțepenisem zăvorul ușii, am ieșit cu pasul meu de totdeauna, măsurat de frânghie, știam străzile pe de rost, știam de unde să iau pușca cea veche și ce intrare nu e păzită, și am ajuns aici la ceasul când noaptea pălește în jurul acelui pumn de stele iar deșertul pare că se întunecă. Parcă ar fi trecut ani și ani de când stau ascuns în stâncile astea. Mai repede, mai repede, oh, de-ar veni o dată mai repede! Peste puțin tot orașul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ceafă, privea către fereastră. Daru nu-i văzu în prima clipă decât buzele uriașe, groase, netede, aproape negroide; nasul însă era drept, ochii întunecați, cu privirea înfrigurată. Turbanul descoperea o frunte încăpățânată și, sub pielea arsă de soare, dar care pălise puțin din pricina frigului, întregul chip avea o înfățișare neliniștită și totodată răzvrătită, ce-l izbi puternic pe Daru atunci când arabul, întorcându-și fața către el, îl privi drept în ochi. - Treceți alături, le spuse învățătorul, o să vă fac un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Două zile carceră într-o celulă cât un dulap închis ? Beznă perfectă ? — Bineînțeles, se adăugau bătăile de rutină. Batjocura, șicanele, mâncarea ca pentru porci. Nici o plăcere să recapitulăm, nu ? Observase, oare, deși ținea de câtva timp ochii închiși, că femeia pălise treptat, tot mai albă la față, cu ochii mici ? — Și pentru ce, în definitiv ? Mereu aceleași întrebări. La care n-ați răspuns. Știau că nu veți răspunde. Poate v-ar mira, dar răspunsurile nici nu-i interesau. N-ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
drum, și au venit păsările și au mîncat-o. 5. O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n-avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pămînt adînc. 6. Dar, cînd a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, și au înecat-o. 8. O altă parte a căzut în pămînt bun, și a dat roadă: un grăunte a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ceasul când să-și poată strânge în brațe logodnica. Mai trecu o zi senină. Pe urmă sublocotenentul de la baterie îi spuse cum a aflat de la un infanterist că peste patru zile, cel mult, toată divizia trece pe frontul românesc. Bologa păli, dar ceru amănunte. Sublocotenentul i le dădu: că ofițerilor de la infanterie li s-a comunicat vestea, confidențial, de trei zile, că primele trupe din divizia de schimb au și sosit la Zirin... În aceeași noapte, târziu, se ivi iarăși reflectorul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce s-a întîmplat? întrebă Apostol uimit. Ce jeluiești așa... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acasă? ― Eu sunt copac fără de rădăcini, zise Cervenko amărât, adăugând cu o privire disperată: Bologa, auzi tu, în noaptea aceasta o să ne atace rușii! Apostol păli, parcă l-ar fi pălmuit. Adineaori a vorbit și el de atacuri cu sublocotenentul, dar numai să-i evite întrebările plictisitoare și să aibă un pretext de a merge la postul de observație. Un atac însă i-ar răsturna toate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
eu sunt român... ― Dacă ai fi adevărat român, n-ai trage în frați, răspunse repede sublocotenentul cu atâta dispreț, încît i se schimbă deodată înfățișarea. Locul d-tale ar fi dincolo, nu aici, domnule... Dar români ca d-ta... Bologa păli. Brațul i se zgârci și pumnii se încleștară. Lumea întreagă parcă se rostogolea vertiginos într-o prăpastie. Îi fulgeră prin gând să se arunce asupra sublocotenentului, să-i smulgă din inimă disprețul. Dar, în aceeași miime de secundă, își mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se opri, îngrozită, și se clătină puțin pe picioare... Astfel trecură câteva clipe, amestecate cu rugăciunile ordonanței din odaia ofițerului. Apoi Bologa șopti cu o lucire nouă: ― De ce te ascunzi de mine, Ilona? Fata, ca și cum n-ar fi înțeles întrebarea, păli și răspunse îndată la altă întrebare ce tremura în ochii lui: ― Lasă-mă... Trebuie să mă duc la biserică... E Vinerea mare... Denii... Și poimâine sunt Paștile... Apostol îi văzu numai buzele și nu-i auzi glasul. Pe urmă privirea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Da, firește, când cineva... Despre aceasta mai tîrziu! făcu pretorul, frecîndu-și iar mâinile. Apoi, luând harta desfășurată și punîndu-i-o sub ochi, adăugă triumfător și mîndru: Dar aceasta cum se potrivește cu povestea echilibrului sufletesc?... Ești bun să-mi explici? Apostol păli. Într-o secundă îi trecu prin creieri cum a mințit aseară că a uitat ceva și cum a luat harta numai ca să-și acopere minciuna față de Ilona... Și totuși, când a pus-o în buzunar, a simțit că trebuie s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mele!... Numai să apuci să mă întrebi înainte de a o face eu... La această remarcă, mi-a trecut prin minte, așa ca o fulgerare: „Să știi că are dreptate pezevenghiul, fiindcă până să deschid eu gura el m-a și pălit cu întrebarea”. Nu-i bai, însă. M-am pregătit pentru orice bulboană! S-a întâmplat ceva, vere? Te văd dus pe gânduri... Nuuu! Nici vorbă. Tocmai voiam să-ți spun că acest edificiu poartă numele de „Fundația Universitară Ferdinand I
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nu știu. I-a dus în toate zilele soldatul. - Nu știi nici măcar numele lor? - Nu. Știa soldatul care i-a păzit, dar l-au sugrumat. Nepăsător la început și bucuros că avea asupra cui să arunce toată vina, sutașul deodată păli. Dacă slujbașul era foarte îngrijorat de urmări, știind că aflarea întîmplării în Marele Oraș putea să-l lipsească nu numai de slujbă, ci și de viață, nici sutașul nu mai fu atât de liniștit ca în întîiele clipe, când se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-am murit. - Și cu ce vă hrăniți voi acolo? - Cu rădăcini. Unii vânează. - Aveți arme? - Ne-am făcut arcuri. Dar avem și câteva arme de aramă. Dacă vor veni și ceilalți, vom avea măgari și hrană de la peșteri. Auta păli. - Cum? De unde? - De la peșteri! repetă robul. Ceilalți poate au și venit de când am plecat eu. - Și cine te-a trimis la mine? întrebă în sfârșit Auta. - M-a trimis căpetenia noastră, neîntrecutul arcaș Mai-Baka. Auta își încordă fălcile ca să nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să se ridice și se uită întîi la Tefnaht, apoi sus. Auta înțelese și îngrijorarea i se ivi pe față. Spuse câteva cuvinte în limba aceea cântată, după care străinul se așeză din nou. Amândoi preoții băgaseră de seamă. Tefnaht păli. Marele Preot se întoarse însă spre sclavul său și-i porunci: - Întreabă-i cine sunt și de ce au venit aici! Glasul lui suna încă semeț, ca atunci când judeca pe prinții și pe regii străini, nesupuși Atlantidei, și prinși de armata
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pentru a răpune mai întîi pe soldații de la peșteri și a mai lua arme. Apoi vor porni spre miazănoapte și după aceea spre răsărit, asupra Marelui Oraș. - Să ucidem pe regele Atlantidei și pe toți slujitorii lui! spuse Mai-Baka. Iahuben păli. - Cum poți să te gândești la asta? Regele e zeu! strigă el înspăimîntat. Fie el veșnic... - Zeii Atlantidei nu sunt zeii noștri! îi întrerupse Mai-Baka. S-o apere zeii ei. Pe noi ne apără zeul nostru puternic Auta, care are
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de formă. — Nu Încă, Bruce, spune el laconic, supărat că i-am Întrerupt șirul vorbelor. Așai Toal, șo iala labăn fața noastră, ca să nu mai pomenim de micile detalii practice cariar putea să ne ajute cu adevărat să punem laba păla care i-a făcut felu cioroiului. — Apoi l-au atacat și l-au Îmbrâncit În josul scării, Într-un intrând, unde l-au bătut cu sălbăticie. Unul dintre agresori, numai unul, a mers mai departe decât ceilalți și l-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Înspre barman: Încă o bere, Les, și-ai face bine să prepari și un Grouse mic. — Un Grouse mare Les, am eu grijă de puțoiu ăsta englez, să ne stea la dispoziție. Îi fac cu ochiul barmanului. Mutra lui Hurley pălește un picuț. Cartea Întrecerilor e doar una dintre cărțile din pachet și, În caz că iei În serios jocul ăsta, te folosești de Întregul pachet dacă și când e nevoie. Micul comentariu zis numai pentru urechile lui e doar ca să-i amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
făcut? Întreabă Ray. Maisie ia o gură revigorantă de whisky. — Șoferuși zice, Îi arăt io porcului ăstuia tupeist. O ia Înapoi spre centru și pe Calton Hill. Îl târăște pe primaru inconștient afară din mașină și Îl pune pe monument, păla mare și neterminat cu coloane, ăla de i se spune rușinea Edinburgh-ului. O mașină de poliție apare puțin mai târziu și găsește lângă primar un grup de tinerei ciudați, careși pierdeau vremia pacolo, trăgânduio la poștă primarului. Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În clipa următoare s-a albit la față și a căzut ca trăsnit. Toader, înconjurat de doi indivizi destul de voinici, învârtea cu dibăcie un par gros și noduros. A fost de ajuns o mică neatenție și unul din ei a pălit cu parul în osul de la piciorul stâng. Secerat, s-a prăbușit la pământ. Văzând scena, fratele Lascăr dezlănțuit și disperat s-a aruncat către el și cu o lovitură de cuțit în burtă l-a scos din luptă. Prins cu
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]