35,668 matches
-
întâmplare (acela din 17 septembrie 2001): "Domn situație doresc cunoștință doamnă care nu a fost căsătorită, fără copii, păr lung." Să ne imaginăm o doamnă care întrunește condițiile, dar care, cu numai o zi înainte de citirea anunțului, și-a tăiat părul. Ce tragedie! "Nelu din Pașcani mulțumesc doamnei Camelia care m-a vindecat de beție." în mod curios Nelu din Pașcani menționează și numărul de telefon la care poate fi găsită doamna Camelia. La fel procedează și Ștefan din Brăila, după ce
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
despre care aflăm ca dintr-un banc prost că erau numiți Dracula și, respectiv Marea Doamnă Dracula, un securist-gigolo, Bob Orlando, un altul, oarecum mai rafinat, Valdi Munteanu și un cîrd de femei fatale, cărora nu le diferă decît culoarea părului, sînt puși să joace o horă sinistră, pe teritoriu, bineînțeles sudic și într-un timp, bineînțeles decadent, în preajma lui decembrie 1989. Nu lipsește, cum altfel, o prințesă valahă, Mazuca Vlădoianu și vărul ei, ajuns membru FSN, Victorien Potecuță, mama Augustei
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
într-un timp, bineînțeles decadent, în preajma lui decembrie 1989. Nu lipsește, cum altfel, o prințesă valahă, Mazuca Vlădoianu și vărul ei, ajuns membru FSN, Victorien Potecuță, mama Augustei, Die Goia, care vorbește țigănește, Augusta însăși, cea "cu carne dulce", "cu părul castaniu legat în coadă de cal și ochii ei frumoși ca două eleștee clipocind în cearcănele de umbră ale unei păsări zburînd în ocoluri strîmte, mai strîmte". Ale cui cearcăne, care ocoluri? Dar să trecem la semnificații mai simple, iată
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
-l asculte, grădinarul vecinilor cu nevastă-sa, și poștașul, și băcanul cu familia, și șeful de gară..." Și cum dorințele se mai împlinesc din cînd în cînd, nu după multă vreme un drumeț palid și slab, cu nasul proeminent și părul în neorînduială, îmbrăcat cu haine de căpătat, dar avînd mîinile foarte fine se oprește la conacul Mariei Leonidovna și cere găzduire... Nina Berberova - Învierea lui Mozart, traducere de Brîndușa Prelipceanu, Editura Humanitas, București, 2001, 65 de pagini, preț nemenționat (în
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
din volumele marilor poeți prin care directorul revistei urmărea prin aceasta atragerea tinerilor poeți la colaborarea revistei și de a le oferi exemple de creații poetice autentice. Alți poeți de aproximativ aceeași vîrstă: Al.A. Philippide (1900-1979) cu o traducere Părul de Charles Baudelaire, Otilia Cazimir (1895-1967) Vară și În pădure, cu frumuseți peisagistice, Demostene Botez (1893-1973) Șesurile, cu valori plastice, Victor Eftimiu (1889-1972), Veneția, evocare, N. Davidescu (1888-1954) Biruitorul și Canțoneta, care vor fi publicate ulterior în volumul Renașterea. Dintre
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
nască pruncul binecuvântat de Zeița-focă și căruia i se puse numele duios de Ugu, care pre limba lor, înseamnă fiul mamei focă... Ajungând mare și fiind viteaz și înțelept, băiatul deveni căpetenia tribului, șeful bătrân murind. Dar, tânărul frumos, cu păr roșu și atât de viteaz și cu pielea albă ca laptele, trebuia să aibă o soață. Mama sa, buna și mult iubitoarea Ka, porni să caute fata ce i s-ar fi cuvenit lui Ugu. Zis și făcut. Pețitorii merseră
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
și făcut. Pețitorii merseră câteva sute de zile, în sania lor trasă de șase perechi de reni falnici, până ajunseră în Laponia, la Cercul polar de deasupra Scandinaviei. Aici o întâlniră ei pe fata căpeteniei lapone, o fată frumoasă, cu păr lung, negru, cu ochi verzi, pe care o chema Eeee. Era ca o mirare. Și chiar astfel făceau toți când o vedeau întâia oară. De atâta înminunare îți venea să scoți sunetul dăruit de Zeița-focă. Ei hotărâră nunta. Curând, fata
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
trăsături ale literaturii americane citite în România, cu singura mentalitate pe care o aveam la îndemînă atunci... Astfel, am înțeles, de pildă, că Steinbeck era mult mai puțin metafizic decît credeam (acel "drugstore" în care se vînd de la agrafe de păr, măsline, cauciucuri de bicicletă, sandwich-uri și coca-cola pînă la Biblie - și care mi se părea o alegorie a Arcei lui Noe! -, mi-am dat seama că există efectiv în orice orășel...) Pe de altă parte, am văzut sub o altă
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
unele cu altele". Și, totuși, antisemiții (dl Oișteanu îl citează și pe C.Z. Codreanu) au pretins unicitatea portretului fizic al evreului. Cam la fel se întîmplă cu o altă trăsătură socotită specifică evreului, aceea care îl înfățișează exuberant pilos (păr, barbă și perciunii rituali). Evreul galițian, ajuns în principatele române, întruchipa aceste trăsături și Kogălniceanu, în 1860, într-o circulară trimisă rabinilor din Moldova aprecia că acest port polonez este o cauză a prejudecăților naționale și al glumelor usturătoare ce
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
amuzament. Dar, aici, nu era vorba de o simplă trăsătură specifică, ci de un obicei provenit din ritual, și azi practicat în mediile evreiești bigote, din Israel și alte țări. Cît privește ideea că evreul are ca trăsături fizice specifice părul roșu și pistruii, acesta e un clișeu infamant de vreme ce și nemții, și britanicii prezintă astfel de particularități. Și, totuși, "culoarea roșcată a părului, a bărbii și a pielii (datorită pistruilor) este percepută de mentalitatea populară ca fiind o anomalie fizică
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
evreiești bigote, din Israel și alte țări. Cît privește ideea că evreul are ca trăsături fizice specifice părul roșu și pistruii, acesta e un clișeu infamant de vreme ce și nemții, și britanicii prezintă astfel de particularități. Și, totuși, "culoarea roșcată a părului, a bărbii și a pielii (datorită pistruilor) este percepută de mentalitatea populară ca fiind o anomalie fizică; una care denotă o anomalie psihică sau morală corespunzătoare". Ba chiar autorul colectează opinii de acest fel în literatura cultă și în cea
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
centrul de informatică al unei instituții importante. Există un sanctuar al valorilor, ce trebuie păzit... De pe margine, cum priveam viața literară, în anii cei mai dogmatici, câte ceva reținusem... Mă fascina, de exemplu, și eram atent la ascensiunea prozatorului tânăr cu părul tăiat à la Titus. Se vorbea că el o iubea pe Henriette Yvonne Stahl, femeia fatală a epocii, cu aerul ei de marchiză pictată de Goya pe care apoi o și luase de soție. Pe doamna Stahl o iubise mai
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
rația lor, și o împărțea în gamele, și cînta, veselă semn că se smintise. Așa ziceau babele. Mai tîrziu cam peste un an, două din fetele violate cică născuseră una un băiețel, ailaltă o fetiță, și că amîndoi copiii aveau părul alb-alb de tot ca rușii-ruși, bălăieții, și că fetele, de rușine, după aia începuseră să le vopsească părul celor doi copii-rusnaci; așa, de rușine, să nu mai zică lumea că... De rușine, dar... (foița următoare lipsește).
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
tîrziu cam peste un an, două din fetele violate cică născuseră una un băiețel, ailaltă o fetiță, și că amîndoi copiii aveau părul alb-alb de tot ca rușii-ruși, bălăieții, și că fetele, de rușine, după aia începuseră să le vopsească părul celor doi copii-rusnaci; așa, de rușine, să nu mai zică lumea că... De rușine, dar... (foița următoare lipsește).
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
de carieră, "Mia" scrie despre artiști plastici, muzicieni, traducători și, desigur, scriitori. O lume vie, cu întîmplări senzaționale, cu umor de bună calitate și cu oameni foarte diferiți ca sensibilitate și temperament portretizați cu un acut spirit de observație. Frumosul păr negru al prietenei Mitzi Zehender, cinismul lui Ion Frunzetti, eleganța aristocratic-artificială a Stelei Nemoianu sau fardul strident al unei colege altfel simpatice se fixează în memorie, la fel obsesia uneia dintre gazdele Miei din timpul studiilor că Mihai Constantinescu îi
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
lucioase/ pe care atunci le zdrobeam, nu din frică,/ ci pentru că așa se făcea, iar asfințitul devenea/ dintr-o dată foarte important" (A). Aceasta este femeia îndrăgostită din Love Story, a doua secțiune a cărții. O femeie cu fragilitatea mascată în "părul meu blond/ de blondă de succes și naturală" (și era cam răcoare), conștientă de puterea de tranchilizant a fardurilor și a altor artificii de care se poate folosi: "pulsul/ mi-l plimb prin sticluțe de lac/ și parfumuri/ pe etajera
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
însă le practică dedicate, cu sufletul plin de dragostea pentru familie - își află recompensa în fața televizorului: cu o telenovelă sau cu un talk show, viața devine brusc mai frumoasă, pentru că se hrănește din altele. Fie ele oricît de trase de păr. Dar să trecem acum la generalități de grad mai mic. în telenovele femeile sînt martire sacrificate pe altarul familiei, care muncesc pînă la epuizare și nu poartă niciodată ranchiună (vorbim despre personajele pozitive, cu care femeile-telespectatoare sînt încurajate să se
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
puțin 10 ani mai în vîrstă și trecuți prin cel puțin o facultate. Betty, spuneam, suplinește prin studii urîțenia. Inutil de precizat că e o urîțenie trucată prin ochelari cu rame oribile, tone de gel care să distrugă complet aspectul părului, haine urîte, sprîncene neîngrijite și un machiaj pe măsură. Personajul are, la prima vedere, un aspect de caricatură - iar dacă-l privești 5 minute, impresia nu dispare. Evident că, în finalul serialului, Betty cea urîtă intră pe mîna unor stiliști
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
Duțu: de pe caseta video în care Bin Laden se conversează cu un saudit despre atentatele din 11 septembrie au fost tăiate referiri neplăcute la ambiguitățile Arabiei Saudite, cu care SUA nu vor să se pună rău. Pentagonul răspunde în doi peri acuzației: caseta ar fi fost tradusă de mai mulți reputați specialiști independent unul de altul. Oare de ce era nevoie de mai mulți? Ce temeri nutreau americanii? * Două documente senzaționale în Memoria nr. 3-4/2001. Primul este un un fragment din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15634_a_16959]
-
departe. Dacă înfruntase, fără teamă, și o ploicică... Într-o holdă de grâu alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Lângă un pârâiaș, văzu un cârd de gâște păzit de o fată săracă, numai zdrențe, cu părul bălai, încâlcit. Uitându-se la făptura sărmană, o duioșie o cuprinse. Frecându-și cu putere elitrele una de alta, zise și ea: Cerule iubite, fă să se mărite!... Rița tocmai aterizase pe o floare de romaniță. Când, se pomeni cu
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
mult, băiatului de Verde îi plăceau stihurile simple și spuse din inimă... Fata aștepta, smerită, desculță, cu capul în jos. Ajutat de bătrână, tânărul strecură sigiliul împărătesc pe degetul viitoarei mirese, iar ea se preschimbă numaidecât într-o prințesă cu păr bălai, strălucitor. Atât, că soarele, o clipă, păli... Fusese ca o mică eclipsă. Aceasta,de altfel, și prezidase nunta tânărului împărat cu prințesa urgisită... Veți crede că e un basm. Dar așa s-a întâmplat... Nașa fu Rița pe care
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
cuiva care o auzise de la un înalt reprezentant al diplomației românești. Le-am replicat prietenilor americani de la care dețin informația: Dacă e adevărat, însemană că iar faceți o mare gafă politică. N-o să treacă nici un an până când o să vă smulgeți părul din cap pentru concesiile inutile făcute acum rușilor. N-aveți nici un drept să ne cereți nouă să înghițim mizeriile "Marelui Frate", să uităm și de pactul Molotov-Ribbentrop și de tezaur numai pentru că voi vreți să cumpărați liniștea în zonă plătind
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
parcă nu se cuvine să-i vorbești cu ,,tu". Și dl Virgil Ianțu, de la ,,Prima", altfel un tânăr agreabil, atașant, își tutuiește interlocutorii și o face fără discriminări: de la copilașii convocați pentru a spune ,,lucruri trăznite" până la persoane venerabile, cu părul alb ca neaua, doritoare să încaseze miliardul. Unele dintre acestea, după vârstă, i-ar putea fi domnului Ianțu părinți și chiar bunici. Dar, la urma urmei, cine acceptă să-i fie de bine, înseamnă că-i face plăcere. Mai sunt
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]
-
care e un text cheie în ce privește această arie intimă. în poem, soția mea tocmai a intrat în casă după ce a umblat în ploaie și s-a așezat în fotoliu. îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar imaginea voit terifiantă din film a fost pe dată transferată asupra lumii, cu spaimele, cu ambivalența ei. Mai importante sunt
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
să scrii lucruri prea personale? Ar fi ceva ce se întâmplă tuturor autorilor Desperado. Ești foarte inventiv în a găsi 'punți' care trec râul vieții înspre iad. Cum izbutești să tratezi cu seninătate experiențe care, exprimate explicit, ar face oricui părul măciucă? Da, evit să scriu lucruri personale. Nu vreau să mă substitui zidurilor. Eu nu contez, acesta e paradoxul esențial al poemelor: suntem indispensabili dar nu contăm; moartea e cruntă însă e cel mai firesc lucru de pe lumea asta. Vorbim
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]