6,411 matches
-
mai frumos Decât părinții și bunicii? Ce să-mi dea Raiul mai frumos Decât iubita, copiii Și amintirile? Ce să-mi dea Raiul mai frumos Decât învățătoarele, profesorii, colegii, și oamenii? Ce să-mi dea Raiul mai frumos Decât casa părintească, Decât nisipul și marea, Pădurile și poienile, Munții și râurile, Soarele și stelele? Ce să-mi dea Raiul mai frumos? Mai frumos decât nedreptatea Peste care am trecut, Decât răul, Pe care l-am iertat, Decât greșeala, Pe care am
NIMIC MAI MULT de JIANU LIVIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358402_a_359731]
-
din când în când, dar ne-a lăsat în pace, căci Gelu, de cum a intrat în compartimentul nostru și s-a așezat pe scaun, chiar față-n față cu el, i-a inspirat multă corectitudine și bun simț, o creștere părintească și o educație, care refletau mult mai mult decât „cei șapte ani de-acasă”. Și, după ce am revenit eu din călătorie, într-una din zile, Gelu m-a sunat să-mi spună că este internat chiar în Spitalul din cartierul
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
ființe îndrăgostite... Următoarele ore au fost ceva de vis. Ne țineam de mână, cutreierând parcul natural care împrejmuia hanul acela, sorbindu-ne iar priviri pătimașe, între care nu ar fi mai avut loc nici măcar un fir de praf, darămite sfatul părintesc al unei persoane mature. Dar a veni și seara acelei zile... Și, deși au trecut aproape trei decenii, mi-o amintesc de parcă a fost ieri. Nu știu ce-l determinase, chiar cu câteva secunde înainte de a merge fiecare la casele noastre, să
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
și s-au înscris la Facultatea de Medicină Veterinară, pe care au absolvit-o. Cel mare, Bujor, a fost repartizat mai întâi la Ceala, în județul Arad, iar ulterior s-a transferat la Avrig, unde locuiește și astăzi, în casa părintească. Mezinul familiei Tatu, Puiu (Gheorghe), a lucrat și a locuit mulți ani la Sfântu Gheorghe, în județul Covasna. Acum însă, la pensie, s-a mutat și el la Avrig, în casa bunicilor săi, care este lângă casa lui Bujor. “Doar
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! (CAPITOLUL XXIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358008_a_359337]
-
de cinste pe unul din pereții Bisericii, în multe parohii s-au ridicat troițe pentru cinstirea lor. Biserica a făcut și face acest lucru pentru că, așa cum potrivit s‑a spus, “osemintele eroilor sunt pietre de temelie ale Țării”, casa noastră părintească, în care ne‑a fost rânduit să ne ducem zilele pe acest pământ. Pentru odihna sufletelor ostașilor căzuți în război, se roagă toți preoții tuturor bisericilor noastre. Rugăciunile preoților să le însoțim cu ale noastre și să ne rugăm pentru
DE ZIUA EROILOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357519_a_358848]
-
dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă... Dor și numai
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
un popor, peste munți și peste văi doar tăceri pustiitoare și o vară secetoasă, dominată doar de soare, într-o stână, mai la vale, ținem țințirim de morți, condamnați ca să se roage pe la fel de fel de porți. lângă vatra părintească păstrăm doina sub cărbuni, dorul nostru din vecie, ce ne vine din străbuni. din găvanele câmpiei am vărsat numai obol, pentru cât am urcat singuri soarele pe cerul gol. ca o țară-n părăsire, ruine sunt peste tot locul, parc-
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
să rezolve probleme din marile necunoscute ale vieții. 22. Adrian Racaru, nemțean din satul Doina, absolvent al Institutului Politehnic din Galați, scrie o poezie a dorului de casă, de copilărie, de natura atât de frumoasă a locurilr natale. În „Casa părintească” „așteptările stelare/ prind în promoroacă vechile obloane/ și ograda doarme în oftat străin/ jarul nu-i pe vatră nici în iesle fânul/ din roșcate hornuri din vecini se urcă/ umbrele de fum/ cum așterne cerul/ spuzele albastre/ pe povești uitate
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
sănătății, faptul că s-a născut foarte sărac și necăjit ori a căzut într-o boală incurabilă pe care o poartă toată viața. Crucea poate fi și un eșec ori regretul unei neîmpliniri. Crucea copilului orfan este lipsa de dragostea părintească. Crucea cuiva care și-a pierdut soțul sau soția este crucea văduviei, durerea provocată de dor și de singurătate. Există și o cruce a sărăciei, a celor lipsiți de bunuri materiale, după cum există și o cruce a grijilor oamenilor bogați
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CU CE MAI SEMĂN ? Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului privește-mă sunt grija părintească am fost un munte de iubire în care prunci să crească în nopți cu vise și dimineți cu soare o viață de copil din care dragostea nicicând nu moare strivită-n lăcomii și goană după bani cu prunci de care
CU CE MAI SEMĂN ? de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357774_a_359103]
-
dragoste, o iubire pe alocuri neîmplinită din cauza unei permanente și obositoare așteptări, a unui imaginar iubit ce se află departe în spațiu și timp, ori poate nici nu există. Satul natal, aflat în partea de centru a dulcei Moldove, casa părintească cu cei adunați în jurul mesei cu toate ale ei, înfrumusețată, parfumată de trecerea anilor, de prea marea depărtare și dor, bunicii, părinții ce nu mai sunt în viață, constitue subiectele unor poeme pline de substanță, sensibilitate, de adevăr. Că uneori
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
și-i este tare greu. Ți-aud și-acum pași obosiți prin curte, bătrân, bolnav, sfios și mult prea bun. Purta-i pe umeri suferinți atât de multe, dar nu plângeai nicicând, munceai din greu... Astăzi, când vin la casa părintească, mai fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând. Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
bibliotecar Ioan ȘTEFAN, care m-a întrebat unde sunt, căci venea cu autoturismul personal să mă ducă la Petia. M-a bucurat întâlnirea cu acest băiat sufletist, și inimos pe deasupra. Am ajuns cu mult înaintea de ivirea zorilor la casa părintească din valea Ciofului, unde m-a lăsat să mă odihnesc după lunga călătorie cu care am traversat România de la Vest la Est, pe un traseu de aproximativ 700 kilometri. Aveam să mă trezesc după câteva de somn și să urc
DRUMUL SPRE SUCEAVA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358551_a_359880]
-
unei cântărețe de doine și balade. Mă numesc Mariana Voica și m-am născut în Galați în luna cea mai frumoasă a anului: luna mai, anul 1956. Sunt fiica Dunării și am copilărit pe malul stâng al fluviului, unde casa părintească există și acum, casă veche de peste un veac. Ea a scăpat ca prin urechile acului de buldozerele regimului trecut, spre bucuria părinților și a noastră, a copiilor. Copilăria mea nu a fost îndestulătoare fiindcă am fost unsprezece copii la părinți
MARIANA VOICA GRECU AM ÎNVĂŢAT ABECEDARUL SPIRITULUI ROMÂNESC [Corola-blog/BlogPost/358624_a_359953]
-
parte de lumină din lumină lină / și parte vie de trup mort, reîntrupat... / Cel ce din moarte va să vie viu, să vină! / Hristos a înviat. A înviat cu-adevărat! // Sunt uneori copilul alor mei, de-atunci / Când raiul casei părintești îmi era rai / Încă de când iubeam târâș, pe brânci... Ce dor îmi e de-al amintirilor alai...!// Sunt parte din păcatul lumii păcătoase / și parte moartă de trup viu și blestemat.../ Pre moarte calc în giulgiul meu de oase... / Adevărat
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușuma bine cu șomoiogul de paie, îi acoperi repede cu păturile cazone rămase de pe timpul războiului de la trupele rusești cartiruite în plevar. Le aruncă un braț de iarbă cosită în grabă de pe marginea drumului, să
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
pe-un fir de borangic se coborî că de pe-un alt tărâm; apoi lui Iov, grăindu-i rar, i-a spus: Un Om, cu ora lui amară, azi noapte, cănd dormeai, veni; parcă-nflorea o denie de prun în părinteasca Lui privire: M-am abătut pentru rămasul bun, că mâine Eu merg la răstignire Și-atunci când te-i trezi când o să-ți fie sete o să-ți întindă-n trestie - burete cu-oțet și cu venin, dar Eu îți las în
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344635_a_345964]
-
ea, promite că nu mai face nici o boroboață. În a doua povestire, „Cloșca Mamă” intrăm în atmosfera primăvăratică a ogrăzii bunicilor, unde bunica a pus în cuibarul cloștii, vreo 30 de ouă. Micile miracole ale naturii din curtea și grădina părintească, au darul de a-i uimi peste măsură pe prichindei care cercetează atenți, cu ochii rotunjiți a mirare, fiecare colțișor. O întâmplare vine să tulbure liniștea curții. Puișorii și cloșca sunt confruntați cu o mare primejdie: gaia vine pe neașteptate
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
Ap. Și Ev Luca adaugă: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru milostiv este” (Lc. 6, 36). Iar Sf. Ap. Și Ev. Matei a schimbat aceasta în „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum și tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Mat. 5, 48). Iubirea părintească a lui Dumnezeu pentr toată creația, bună sau rea, este motivul și principiul călăuzitor al iubirii de vrășmași. Dumnezeu nu pune limite iubirii Sale și, deci; nici nu noi nu avem limite în a iubi. Referatul biblic din sf. Ap.
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
interesant că toți noii mei cumnați erau consăteni cu soțul cumnatei mai mari, inclusiv soția fratelui ei, și ea învățătoare în comuna unde m-am stabilit provizoriu. Doar cea de vârsta mea, care era divorțată, locuia cu noi în casa părintească, dar și soțul său fusese tot din aceeași localitate cu ceilalți din familia lor. Față de toți aceștia, numai eu eram o excepție. În acea după-amiază, gândul nostru nu era la nuntași sau la cei din curte, ci la modul cum
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > ILIA POLEC Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ilia Polec Când veneam din sat spre casa noastră părintească de pe deal, treceam pe lângă o gospodărie cu multe acareturi în jurul ei, ale unui sătean numit Ilia Polec. Numele lui Polec (poleak, polonez) i se trăgea de la tatăl său. De fapt, iată cum au fost treburile: La un gospodar destul de înstărit
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
la casele lor. Numai că, după ce își i-au zborul, copiii, prinsi fiind în iureșul amețitor al materialismului modern - încet............ încet își aduc aminte din ce în ce mai rar de părinții lor. Unii dintre ei zboară departe, departe peste ocean, acolo unde dragostea părintească ajunge la ei, doar printre rândurile scrisorii sau al imelului scris cu lacrimi de sânge. Așa păți și batrânelul nostru care, ducându-și cu greu zilele, se simțea din ce în ce mai singur. Sau poate nu era atât de singur. Avea acasă pe
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
de ape, / și amiezii prinos, să ne ningă duios, dor de țara de os // duhul Tău peste pleoape -“ (Rugăciune). De o factură aparte este poezia-litanie “Bucură-te” - în care întâlnim imagini de o prospețime încântătoare: “Bucură-te, prag al casei părintești, / Bucură-te, mărgăritar al luminii, / Bucură-te, liturghier de povești / Care cerne virtutea de rana rușinii - // Bucură-te, lacrimă sfântă de mamă, / Bucură-te, leagăn de bucurie, / Bucură-te, fericire fără durere și teamă, / Bucură-te, sfânta lui Dumnezeu omenie
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
traistă de lumină? // Și prin orașe, cu cojocul rupt, / Când îți târai cucernica lumină, / Te întrebau: azi, din opritul fruct, / Ce ne împarți, când ești murdar de tină? // Ieri, Doamne, ai venit la un poet: / În satul lui, în casa părintească - / Desculț, flămând, sărac, trăgând încet / Atotputernicia Ta dumnezeiască - // Era o zi de toamnă -n care toți / Ți-au luat cojoc, toiag (veșmintele)- sărăcăcioase - / Cuvântu-Ți mut, l-au răstignit la porți, / Ți-au lăsat doar lumina peste oase - // Și a
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
zic că sunt aleșii tăi cresc în măriri și avuții și ție-ți este frig și copiilor tăi le este foame!... Ei fac lei, dar nu pentru dânșii, ci pentru împovărarea ta!... Doină și iar doină!... suntem pribegi în coliba părintească... și străini în pământul răscumpărat cu sângele nostru... Dar în câmpie crește, și pe dealuri iarăși crește o floare pentru popoarele chinuite... Nădejdea! Ești searbădă și slăbănoagă... ai suferit de toate... o țară de chinuri!... Ridică-ți capul strivit și
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]