3,617 matches
-
De minute bune țopăia fericit în jurul ugerului. Laptele cald îl infierbânta. Când lichidul spumos întârzia să apără lovea năprasnic cu țeasta. Izbită în plin, mumă-sa întorcea capul apostrofându-l cu-n geamăt scurt și adânc. Lui nici că-i păsa. Coada-i, săltată, dansa voioasă în aer exprimând mulțumire. Cu pas hotărât moșul se apropie de el. C-o mână, îl apucă de cureaua lată cât palma ce-i împrejmuia gâtul trăgându-l spre el. Poiata se transformă într-un
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
când ne-am cunoscut, umblând printre tarabe și flori, la o masă goală, îl zăresc pe Procopiu. Spărgea niște nuci proaspete și mânca. Asta făcea un om de știință! Stătea în talcioc și mânca nuci. Caracteristic pentru dânsul. Nu-i păsa de nimic din afară, de ținută. Era un boem. Interesul mare al lui era știința“. Traiul zilnic, lucrurile cotidiene, banii, onorurile, funcțiile i-au fost noțiuni complet străine fizicianului. Fizica, marea lui pasiune, l-a consumat până la cea din urmă
Rădăcini uitate () [Corola-blog/BlogPost/339956_a_341285]
-
după stol. De unde oare-atâta bucurie? Parcă trăiesc de-un timp un alt destin. Ard luminos și viu ca o făclie și-nmiresmat mă simt precum un crin. De la o vreme nu mai sunt precàut, m-arunc fără să-mi pese-n orice gol sperând ca prăbușirea zbor să-mi fie. Și ce minune, Doamne, plutesc lin, iar dragostea în jurul meu adie, ca un superb și nesfârșit preaplin. Anatol Covali Referință Bibliografică: Am amețit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AM AMEŢIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340106_a_341435]
-
pasă, Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. Cum nu sunt un șoarec, Doamne, - măcar totuși are blană. Mi-aș mânca cărțile mele - nici că mi-ar păsa de ger... Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer, Un palat, borta-n perete și nevasta - o icoană. Pe pereți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
în profunzimea minții tale și oferă-i mai multă libertate de expresie. Aceasta este vocea intuiției tale, a sufletului tău, calea către puterea ta secretă. Să-nvățăm să trăim aici și acum. Să uităm de trecut și să nu ne pese de viitor. Secretul este concentrarea mentală. Aceasta este cheia succesului în toate domeniile vieții. Cu cât te vei putea concentra mai bine, cu atât mai rapid și mai eficient vei munci, sesizând inclusiv detaliile peste care ceilalți trec cu ușurință
Milionar peste noapte – Mark Fisher. Antologie, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339335_a_340664]
-
o ia în căsătorie. Se cunoscuseră încă de copii la Sibiu, în prezența părinților, ea elevă de pension de 13 ani, el liceean la 15 ani. Încă de la acestă vârstă își trimiteau bilete de dragoste, femeia, chir și căsătorită fiind, nepăsându-i de ironiile prietenilor sau de prejudecățile celor din jur. Provenită dintr-o veche familie românească, Veturia a urmat pensionul săsesc la Sibiu, vorbea fluent germana, franceza, maghiara și româna și se pregătea de o carieră strălucită, avea un glas
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
nenorociți... Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate, De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?... Ca și vântu-n valuri trece peste traiul omenesc. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl? Nemurire, se va zice. Este drept că viața-ntreagă
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
în moară? a ripostat președintele Olăroiu. - Eu nu, dar bătrânii satului își aminteau când au scos apa cu gălețile din locașul motorului, iar uiumul s-a dus pe gârlă. N-a fost pagubă mare, că acolo erau fierotine, nu le păsa de apă, pe când mobilierul, arhiva, documentele școlare curente..., a îndrăznit să insiste directorul Năstăsescu. - Aia era moara boierului, lumea nu-l suferea, pe când școala este a poporului, va sări tot satul ca s-o apere de ape. Trebuie să mai
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
unde își târa posomăreala fostul moșier, dactilografa autorului CRONICII DE FAMILIE îl contactă și-l rugă să facă oficiul de înmânare a cadoului, atrăgându-i atenția că-și și asuma un risc politic, pe care memorialistul îl trată cu dispreț, nepăsându-i lui că regimul nu îngăduia aducerea din străinatate a aparatelor de radio. Moș Paleolog, un fost moșier cam trăsnit (...) trăia acum vânzând porci la ORACA, întreprinderea care-și avea birourile în chiar casa noastră. Se abătea de fiecare dată
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
Va fi greu, dar asta e. Am decis să mă deconectez. Nimic nu mai are sens. Prietenii îmi scriau: ieșim diseară, da? Eu nu: Ce sens mai are? E clar că nu le pasă și că pot să nu le pese. Până la urmă am zis: Ies în stradă, fix ca băbuțele care merg la biserică duminică de duminică, deși nu mai cred de mult în Dumnezeu. Din inerție. Ce s-a întâmplat a fost magic. Dar a fost doar începutul. Am
Cu CEO-ul nostru danez la protest. În ultimele două zile, am cântat imnul național de mai multe ori decât în ultimii zece ani () [Corola-blog/BlogPost/339067_a_340396]
-
că mi s-a tăiat iar gazul și lumina Atunci mi-am amintit de banii care-i am în bancă O domnișoară, se ridică și îmi întinse mâna: Aoleu,câți bani aveți!... Dar, nu vă pasă parcă!... De ce să-mi pese? Banii nu pot s-aducă fericirea Nu pot să știe, cât m-am chinuit, cât am pierdut, Dac-am putut sau nu, să știu ce e iubirea Sau cum furtunile,m-au frânt când eu,iubeam mai mult. Azi, beat
DE PRISOS de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340760_a_342089]
-
cum mă doresc. M-a pedepsit Nemesis ce-alături mă dorea. M-a pus să-mi privesc chipu-ntr-o fântână și-am înțeles că nu e pe lume zeu sau zână ca să întreacă frumusețea mea. Disprețuiam iubirea, nu îmi păsa deloc de pasiunea arsă de dorință. Acum îmi este dragă propria mea ființă și patima e-n mine ca un foc. Mă sting privind în apa curată din fântâni superbul chip care atins dispare... Mi-a apărut azi-noapte în vis
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340982_a_342311]
-
patronul lăsă capul în jos câteva secunde și gândii în sinea sa: ,,Ăsta-i mare bandit, nu glumă! Văd că e șmecher. Oare, de ce ține morțiș să-mi dea două sute de euro în loc de o sută-cincizeci? Și ce drac să-i pese lui de clienții mei, să le dea o bere pentru deranjul făcut, că majoritatea îmi sunt mie străini, dar mai lui! Dar, de stau să mă gândesc bine, nu-mi pare rău dacă-mi dă două sute de euro și de
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
ha, ha! Chiar îmi vine să râd. Doamne, mie îmi vine să râd, dar el, când o vedea că ea-i cu mine, ce-o să mai fie? Nu pot fi jigodie și să râd de situația asta fără să-mi pese. De unde știu eu, poate că așa ceva ar fi putut să mi se-ntâmple și mie, nu? Dacă mie mi-ar fi plăcut de-o gagică și eu n-aș fi știut că ea este cu unul din prietenii sau cunoscuții
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
adânc în piept virușii celor ce strănută și tușesc și scuipă strigând la tine că dacă nu-ți convine n-ai decât să-ți scoți din garaj Mercedesul sau să mergi cu Perpedesul. Totuși, de nimic nu mi-ar fi păsat, de nu și-ar fi scurs pe mine ochii-i băloși un om fericit. Fiindcă nimic nu mă enervează mai tare decât fericirea în tramvai. Omul acesta de bagajele căruia îmi agățam ciorapii jubila. - Merg în stațiune, îmi zice radiind
PREA FERICITUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342017_a_343346]
-
dar un răspundeam acestor umilințe, așa cum nu îi răspunsesem vreodată profesoarei de chimie din liceu, care ori de câte ori trecea pe lângă mine mă împungea cu câte-o vorbă: "Mimozo! Mironosițo!!!" Cu ochii pe ceas, am alergat spre casă, fără să-mi mai pese de cum arăt și de ceea ce avea să se întâmple cu mine în acea zi. Îmi scosesem complet din cap visul meu de mireasă. Mi-a deschis ușa bunicul meu. Mi-a luat capul în mâini și a început să mă
CU BUCLELE-N VÂNT de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342023_a_343352]
-
un picior, când pe altul, când pe vârfuri, când pe câlcâie. Nici măcar ciorapi nu avea. Avea, în schimb, căciulă și îi era cald la cap: ținea capul drept pentru a cădea pe el câți fulgi or vrea, fiindcă nu-i păsa. Cel încălțat cu ghete stătea cu picioarele proțăpite bine pe zăpadă, dar își înfundase aproape tot capul în gulerul de la ilic, încât credeai că nu are gât. Decât creștetul capului îi rămăsese dezvelit. Fiind tuns zero, cum cădeau fulgii pe
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
supra), ori „amintirea cuplului edenic / androginic“: Mi-adusesem aminte / cum m-ai sărutat tu odată pe frunte / și ce răcoare umbroasă / mai se lăsase pe inima mea fericită / cum mărarul peste roșii / desigur, atunci chiar eram / și nu-mi prea păsa de sunt om, cal, delfin, piatră sau vulture. («Nu-mi prea păsa ce eram» - AmNS, 185); Căpșună ea mi-a fost / pe cerul gurii mele cel uscat / Cădeam unul spre altul / întrerupând abisul și înaltul / și dând un rost / la
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
sărutat tu odată pe frunte / și ce răcoare umbroasă / mai se lăsase pe inima mea fericită / cum mărarul peste roșii / desigur, atunci chiar eram / și nu-mi prea păsa de sunt om, cal, delfin, piatră sau vulture. («Nu-mi prea păsa ce eram» - AmNS, 185); Căpșună ea mi-a fost / pe cerul gurii mele cel uscat / Cădeam unul spre altul / întrerupând abisul și înaltul / și dând un rost / la tot ce are rost / și dând palat / la somnul meu cel plin
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
fel ca al lor. Dar nu-i nimic, așa-i în viață! Ne ștergem de praf și mergem mai departe! Timpul le vindecă pe toate până la urmă, nu-i așa? Ce dacă în loc de suflet avem fâșii ? Poate cuiva o să-i pese într-o zi, și-o să lege totul la loc, frumos, aproape la fel cum erau înainte! Cine știe... Uneori aceste legături se rup. Dar tu, tu trebuie să fii mereu acolo. Pentru ei! Pentru oameni! Pentru că lumea nu se oprește
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
viața din noi. Fără suflet nu am exista. Suntem născuți din aceeași țărână, praf aruncat în ochii existenței. Suntem suflete pierdute ca florile-n oceane de furtuni. Suntem cruci vii între cer și pământ. Aș fi dorit să nu-mi pese de nimeni, dar totuși mi-a păsat și încă-mi mai pasă! Noi ne salvăm prin oameni, și firește că ne pierdem tot prin ei. Știu că toți oamenii pe care i-am cunoscut până acum, și care m-au
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
exista. Suntem născuți din aceeași țărână, praf aruncat în ochii existenței. Suntem suflete pierdute ca florile-n oceane de furtuni. Suntem cruci vii între cer și pământ. Aș fi dorit să nu-mi pese de nimeni, dar totuși mi-a păsat și încă-mi mai pasă! Noi ne salvăm prin oameni, și firește că ne pierdem tot prin ei. Știu că toți oamenii pe care i-am cunoscut până acum, și care m-au iubit, au fost treptele scărilor prin care
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
jupoaie, îți bagă mâna în buzunar și îți iau banii pentru că ești prea bogat în viziunea lor sau nu meriți ce ai câștigat, iar țara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face și de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. Tu taci; - Dușmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îți lua locul, îți impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să
SCRISOARE DESCHISĂ POPORULUI ROMÂN – MESAJUL TĂBLIŢELOR DE LA TĂRTĂRIA de MARIN NEACŞU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341956_a_343285]
-
peste hotare că țara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi țin pe jilțuri fără să le pese de interesul națiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci; - Asta se întâmplă astăzi, popor român, și Tu taci! Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ți-aș scrie
SCRISOARE DESCHISĂ POPORULUI ROMÂN – MESAJUL TĂBLIŢELOR DE LA TĂRTĂRIA de MARIN NEACŞU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341956_a_343285]
-
șoarecii și șobolanii din mahala. Bătrâna îl răsfăța și îi dădea să mănânce tot felul de bunătăți. Cu timpul se îngrășă așa de tare, de parcă era un miel și toată lumea începu să-l strige... Ispas-Motan Gras! Acestuia nici că-i păsa de ce zic alții. Leneș, zăcea toată ziulica pe un covoraș, la soare, în pridvorul casei și în afară de mâncare nu se sinchisea de nimic. Din când în când mai deschidea câte un ochi ca să vadă ce se mai întâmplă prin-prejur și
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]