1,249 matches
-
cu bine toate lucrările. Șeful găsea cuvinte de apreciere pentru sârguința funcționarilor și pentru modul în care Virgil se achita de responsabilitățile sale de șef de birou, continuând să-l dea drept exemplu întregii suflări a instituției pe care o păstorea. Acasă, însă, lucrurile nu stăteau atât de bine, pentru că, ocupat cum era cu serviciul lui, Virgil nu mai avea destul timp ca să se ocupe și de treburile gospodărești, astfel că greul cădea mai mereu pe umerii Marianei. Așa se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în paralel cu ele, m-am abătut, numai ca să le urmez și să le înțeleg mai bine rostul. În dreapta caravanei urca un furnicoi uriaș, de câteva ori mai mare decât oricare dintre ele, care nu purta nicio frunză, dar le păstorea pe furnicile lucrătoare ca un vătaf. Mergea ba mai repede, ba mai încet ca șirul, purtându-și cu emfază zalele chitinoase. Când o furnică se prăvălea pe spate, furnicoiul cobora până în dreptul ei și aștepta până când frunza se înălța din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zise Auta în cele din urmă, stăpânii noștri vor să ia din alte ținuturi și de la voi robi care să muncească pentru ei. Cei doi băștinași schimbară câte o privire. - Să le paștem vitele? făcu Agbongbotile. - Nu. Vitele lor au păstori. Ca să le clădiți case. Mai-Baka începu să râdă. - Numai pentru asta? Nu pot să cred că au adus atâția războinici înarmați ca să cucerească împletitori de case tocmai din satul nostru. Casa și-o face fiecare în câteva zile. Tu ne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
decît somnul. Deja suspectam că era vorba de Halcyon și că Bobby Îl convinsese pe Andersson să scoată ambarcațiunea din ancorajul său din Estrella de Mar și s-o aducă aici ca să-i semnalizeze sosirea dinaintea celor pe care-i păstorea. În dimineața următoare, trecînd cu mașina pe lîngă port În drum spre clubul sportiv, am văzut o ambarcațiune a poliției dînd roată resturilor Împrăștiate pe apă. Pe chei se adunase ceva lume să se uite la un scafandru care plonja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și ea într-un colț. - Acum, că sîntem vecini, a început Stere, o să ne împăcăm bine. - Apăi tocmai de aceea am venit la dumneata, că te văd negustor răsărit. M-am gândit să fii pildă pentru sufletele pe care le păstoresc... El asculta cu respect. Popa o luă cu meșteșug, îi aminti că domnul Isus condamna beția și preacurvia, ori meseria lui era să îndîrjească oamenii, pentru că rachiul îi înrăia, de aia se și deschisese casa Domnului, să amintească păcătoșilor de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aflu ceva mai târziu, n-a prins viață, din cauza (datorită?!) faptului că învățătoarele de la clasele paralele ar fi sărit ca arse, argumentând, din ceea ce spunea mama, bodogănind prin casă, că au și ele depravații lor printre elevii pe care-i păstoresc. A fost una dintre primele mari lovituri pe care soarta mi le-a dat. Mă credeam unic și, iată, titlul de depravat era revendicat și de către alții. Trebuia să iau măsuri... Îmi propusesem să rămân, dacă nu singurul, măcar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o prezență masivă, prevestitoare. Sorin Încă nu lucra la fundația unchiului său, Însă contactul pasager cu afacerile acestuia Îi deșteptase spiritul Întreprinzător. Unchiul lui e bogat, nu doar după standardele noastre din acea vreme, ci În general vorbind. Pe atunci, păstorea deja o mulțime de firme, o grămadă de brand-uri, ca să vorbesc ca la carte. Firmele creșteau, banii curgeau, iar Sorin trăia onorabil din renta generoasă a unchiului. Stânjenit oarecum de această prosperitate, dar onorabil și cu intenții de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
1937, zicîndu-i cu reproș tatei: "Vrei să crească iarbă în curtea noastră? Asta vrei?" Ceea ce a făcut-o să cedeze, în cele din urmă, a fost asigurarea tatei că voi ajunge preot și mă voi întoarce, în această calitate, să păstoresc parohia din Lisa. I-a zis, știind că poveștile de la cârciumă cu "subsecretari de stat" și cu locuitul "într-un bloc, la etaj", o lăsau indiferentă: "Tu nu vrei să-l vezi ieșind din altar în odăjdii?" Astfel, a convins
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lumină și să poată să mai audă câte un om trecând pe drumul satului. Și după câțiva ani de suferință și-a luat inima în dinți și a rugat-o pe frumoasa lui nevastă să-l cheme pe preotul care păstorea în acea perioadă enoriașii din sat, să vină să-l spovedească. La spovedit a venit preotul cu dascălul ca să-l și împărtășească. Întâmplarea a făcut, nu știu cum, că acolo se aflau și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
area documentară, cartea istorico-ștințifică literară, socotind-o o reușită. Din public și a exprimat bucuria întâlnirii din a ceastă zi a anului 2008 învățătorul pensionar Roman P. Scumpu, un alt vrednic formator de caractere și oameni în localitățile unde a păstorit ca apostol al școlii românești. Domnia sa a făcut un expozeu, punând accent pe pierderile satului românesc și a Priponeștilor îndeosebi - hora țărănească, scrânciobul cu „ridicatul și coborâtul” oamenilor, balul cu vestita și mult așteptata, dar uitata alegere a „reginei balu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vasluian Dan Răvaru „Cartea întâi a Racovei” descopăr rădăcinile îndepărtate ale unei localități răzășești, cu atestare documentară tocmai pe la 1437 și cu dovezi arheologice de locuire omenească de trei milenii: CURSEȘTI R-ZEȘI. Și atunci mi-am amintit că aici a păstorit renumitul institutor Ion Adam și mai renumitul actor de mai târziu Constantin Tănase, că în perimetrul comunei Pungești, din care face parte satul acesta dintre dealuri, au lucrat personalități intrate în tezaurul de aur al literaturii române: Mihai Eminescu, revizor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și... uite așa, la vârsta mea, sunt nevoit să mă vântur prin oraș, vrând-nevrând. Mă opresc și pe la Școala Generală nr. 2 unde am lăsat șase exemplare din vol. III cu dedicație, din care două pentru Biblioteca școlii - unde am păstorit și eu un număr de ani... Cu un alt taxi revin acasă și încep să savurez volumul primit, incitant prin însuși titlul său. Autorul, cu trei ani mai mic decât mine, îmi era cunoscut din scrierile lui anterioare, grație consăteanului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în comparație cu masa păgânilor. Creștinii erau orășeni, proprietari, militari. Episcopia tomitană și-a continuat existența. După 324, anul morții lui Licinius, când s-a instalat pacea Bisericii în Orient, asistăm la dezvoltarea vieții creștine în Dobrogea (Scythia) în anii 364-381, aici păstorea episcopul Bretanion, adept al credinței niceene, care l-a înfruntat pe împăratul Valens, arian. În acest timp, Biserica s-a organizat în parohii, conduse de preoți, dioceze (eparhii), conduse de episcopi și provincii ecleziastice, coordonate de mitropoliți. Pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe un "bărbat destoinic și renumit prin virtutea vieții sale", iar episcopul Teodoret al Cirului (392-458) scria despre el că era "plin de credință... a înfruntat stricarea dogmelor și fărădelegile săvârșite de Valens împotriva sfinților (credincioșilor)". Nu știm cât a păstorit, însă după moartea sa, episcopul Vetranion a fost canonizat, fiind pomenit în fiecare an, în ziua de 25 ianuarie. După Vetranion, în anul 381, printre participanții la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol, se afla și episcopul Gherontie al TomisuluiSozomen îl
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nimic despre episcopia ortodoxă a "Gothiei", încetarea stăpânirii vizigoților a atras și dispariția acesteia, expresie a legăturii dintre ordinea politică și organizarea bisericească. Exista și o ierarhie sacerdotală, dar nu știm mai nimic despre ea, anumite nuclee creștine zonale erau păstorite de horepiscopi (în limba română "piscupi"). Consolidarea organizării bisericilor (comunităților) extra-carpatice s-a înfăptuit prin întărirea legăturilor cu cele din Imperiu, în urma a două evenimente importante pentru istoria creștinismului nord-dunărean. În primul rând, recunoașterea prin deciziile conciliului IV Chalcedon (451
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Homo, biograf al lui Aurelian, evacuarea Daciei, la anul 275, nu putea fi integrală: au rămas țăranii, care trăiaui în bune raporturi cu goții și care n-ar fi permis plecarea lor -ce puteau face barbarii, care nu erau nici păstori, nici plugari, cu pământul gol (fără oameni)"?15 În legătură cu părăsirea Daciei de către Aurelian, în 275, s-a născut "una din cele mai vajnice întrebări din istoria poporului român" (Xenopol): populația locală, daco-romană, a rămas în nordul Dunării, după părăsirea regiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un cuib restrâns, ci o regiune întinsă. În sud-estul Europei, la începutul evului mediu, poporul român era (și a rămas) cel mai numeros. În evul mediu, românii erau un popor de spații mari (întinse), ei nu aveau orașe, ci erau păstori și agricultori (țărani). Românii, ca popor, s-au închegat pe un spațiu mult mai întins, care includea Dacia (nordul Dunării) și regiunea sud-dunăreană (balcanică). Marginile romanității răsăritene se pot stabili pe temeiul numelor latine din inscripții și a a denumirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cornus), pomăt (pometum). Alți termeni: moară (mola), a pisa (pinsare), piuă (piela), făină (farina), a cerne (cernere), ciur (cibrum), apă (aqua), aluat (allevatum), cârpător (crepatorium) sau țest (testum), coacere (coquere), cuptor (coctorium), pâinea (panis-em), plăcintă (placenta), vărzare (viridiaria), păsat (quassatum). Păstorit și creșterea animalelor: oaie (ovem), miel (agnellus), berbece (vervecem), arete (arietem), capră (capra), ied (haedus), bou (bovis), vacă (vacca), vițel (vitellus), taur (taurus), cal (caballus), turmă (turma), păcurar (pecorarius), păstor (pastor), staul (stabulum), pășune (pastionem), lapte (lactis), muls (mulgere), chiag
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1000, când apar voievodate puternice cu reședințe permanente, instituția horepiscopilor nu mai corespundea noii etape istorice. Astfel, susține Pr. Păcurariu, conducătorii politici ai acestor formațiuni urmăreau să aibă în reședințele (cetățile) lor un episcop în toată puterea cuvântului, care să păstorească duhovnicește peste preoții și credincioșii acestora. Era în în tradiția și specificul rânduielilor ortodoxe ca organizarea bisericească să urmeze îndeaproape pe cea politică. Acceptând această premisă, putem susține că în reședința formațiunii respective se afla și o episcopie, pentru hirotonirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și estul Munteniei. Mitropolia Vicinei a fost înființată în prima jumătate a secolului al XIII-lea, mai precis între 1204-1261, pe vremea Imperiului de la Niceea, concret, s-a descoperit un sigiliu al patriarhului Gherman II (1222-1240). În 1285, la Vicina, păstorea Teodor, participant la sinodul din Constantinopol, care semna: "...mitropolit al de Dumnezeu păzitei cetăți Vicina". În 1302, este amintit mitropolitul Luca, menționat pe vremea împăratului Andronic II (1285-1328). În 1317-.1318, sinodul patriarhal făcea referire la mitropolitul Vicinei, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până în Panonia, schimbându-și mereu corturile. Apreciind puterea lor, Const. Porphyrogenetul vedea în ei un obstacol în calea rușilor și ungurilor. De la scriitorul persan Gardizi (secolul XI), aflăm că pecenegii dețineau numeroase turme de animale, aur și argint. Pecenegii erau păstori și crescători de animale-ca și alți nomazi, ei locuiau în regiunile întinse de cîmpie necesare pentru turmele lor. În anul 915, după vechea cronică rusă, a avut loc prima expediție a pecenegilor împotriva Rusiei kievene, iar după încheierea păcii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost supusă unor prestații tributare-nu sunt date concrete în acest sens, dar se presupune că erau dări din produsele vegetale și animale. Relațiile autohtoni-alogeni (migratori) n-au fost mereu războinice, erau și legături comerciale între ei. Nomazii erau mai curând păstori, dar ei practicau și activități meșteșugărești, confecționau arme, podoabe, echipament de luptă. Deși neamurile turce au locuit o perioadă îndelungată în regiunile extra-carpatice, acestea viețuiau separat de români, deosebirile radicale de sistem economic și social, ca și cele etnice și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
crearea în Orient a atâtor state, câte familii suverane existau în Europa, fiecare dintre ele urmând să ia în stăpânire câte un stat. Ce-i drept, calculul nu venea în contradicție cu esența iluminsmului politic (al „prințului bun și luminat” păstorind popoarele), dar contravenea manierei în care era receptat iluminismul în societatea „luminată” luată ca întreg, adică diminua până la eliminare cel de al doilea termen al ecuației sociale: supușii. Oricum, redescoperirea de umaniști a entităților etnice și atribuirea vechilor nume (Dacia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Pîcă urla și era pus pe scandaluri. Pucă avea realmente, talent, Pîcă se contura mai mult în calitate de personaj decît de creator. Trebuie să mai amintesc un lucru: pe vremea lui Ceașcă, era efectiv un privilegiu să ai acces la restaurantul păstorit de doamna Candrea. Acolo găseai de toate, mai ales prăjituri excelente, la prețuri foarte mici. Acolo, dacă te nimereai, invitat de cineva influent, îi vedeai, de la cîțiva metri, pe Jebeleanu, Breban, D. R. Popescu, Blandiana, George Macovescu, Ivasiuc, Preda, Băieșu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai bine ca oricând regula: spune-mi cum este păstorul pentru a-ți spune cum este turma. Desigur, nu preotul este responsabil pentru proasta educație, pentru lipsa bunului simț de care dau dovadă unii credincioși, dar el este chemat să păstorească pe credincioși, să le explice, câteodată mult mai clar și mai apăsat, care este comportamentul adecvat în Biserică. Preotul e dator să facă educație religioasă enoriașilor, aducându-le la cunoștință rânduiala pe care aceștia trebuie să o respecte, în vederea unei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]