1,724 matches
-
în două secvențe distincte, înainte și după 1917. Despre 1 decembrie 1918 nu se amintea nimic, ba mai mult, era inventat un eveniment-substitut, dintr-un episod aproape complet ignorat de istoriografia interbelică, dar povestit acum pe larg, în două pagini pătimașe: greva tipografilor, din 13 decembrie 1918. În logica "democrat-populară", nu putea fi vorba decât despre un alt martiraj, pus de această dată sub numele lui I. C. Frimu, care binemerita înaintea lui Nicolae Ceaușescu titlul de "conducător iubit"314. Basarabia dispărea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exil o incoerență conceptuală dăunătoare, dublată uneori de atitudini excesiv pasionale, care aveau să se perpetueze și după căderea regimului Ceaușescu: "nu miturile sunt aici în discuție, ci mistificările, falsurile, legendele [sic!] istorice. Intervențiile interesante, deși Mihnea [Berindei] e prea pătimaș filoturc, punând în discuție nu numai "victoriile" românești (cad Călugărenii, cade și Rovine), ci și atitudinea populației față de turci, pe care uneori i-ar fi preferat autohtonilor: impozite mai puțin grele, administrare mai serioasă etc. Nu asupra acestor puncte se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și alții profesorul de la Harvard Walter Kaiser, Richard Howard, Dori Katz, Arthur Goldhammer, Edith R. Farrell, David Freeman, Alberto Manguel și, după moartea lui Yourcenar, Marie Louise Archer așteptând în culise. Nu a scris nimic original în engleză, atât de pătimaș i-a fost devotamentul față de limba ei maternă, în care a crezut că sălășluiau adevăratele ei talente. Dar supraveghea cu vigilență asigurarea rapidă a traducerilor în engleză, fiind conștientă că reputația ei va putea fi astfel construită într-o lume
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și soție. Acesta este motivul pentru care am dorit adesea să fie aduse completări tuturor operelor de ficțiune încheiate brusc, în maniera descrisă și astfel să putem afla și noi ce i s-a mai întâmplat sobrului soț ca și pătimașului burlac, matroanei ca și îmbujoratei domnișoare"282. Astfel înțelegea să-și oficializeze poziția literară și, implicit, statutul auctorial o voce literară cunoscută în principal datorită carierei pe care a făcut-o (în numeroase traduceri și reeditări) Bâlciul deșertăciunilor. Declarația sa
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
actualitate, o lărgire a percepției asupra lui grație generoaselor exemple oferite de societățile postcomuniste ale Europei de Est. Postmodernismul estic a apărut deci în condiții specifice, determinat de dominanța regimurilor totalitare, ca o replică în căutarea libertății și denunțând, uneori pătimaș, condiția scriitorului marginalizat prin cenzură în propria țară, în propria limbă. Făcându-și simțită prezența și în literaturi precum cea română, cehă, sârbă sau albaneză cu o întârziere de unul sau două decenii în raport cu debutul occidental al curentului, postmodernismul dezvoltă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu ochii deschiși la povestea de amor a Luțicăi cea "ră de muscă", proprietara de altădată a conacului și a parcului din jur67. Luțica întruchipează deci un tip feminin radical opus cloroticei Mili, tipul femeii nesățioase, născută cu o teribilă, pătimașă poftă de viață și de toate plăcerile ei triviale. Lovinescu interpretează așadar polemic teoriile privind legile implacabile ale eredității, sugerând posibilitatea unei mai bune cinstiri a antecesorilor nu prin reproducerea mecanică a acelorași "gene", nu prin procreație, ci prin instituirea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
n-avusese senzația vieții și cu atât mai puțin a suferinței". După cum ne amintim, încă din primele încercări literare (excluzând drama De peste prag) profilul psihologic al eroului lovinescian, al intelectualului, făcea imposibil un asemenea gest necugetat, potrivit mai degrabă făpturilor pătimașe, dar cu minte puțină. Or, atât Bizu și Mili cât și, nu mai puțin, Lovinescu însuși (vezi confesiunea tardivă semnată de Anonymus Notarius), nu intră în joc decât pe jumătate, rezervându-și privilegiul de a asista la spectacolul pe care
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fundul căreia văzu acum pe Luțica, înecată" e ultima privire în oglindă a femeii care, iubind, se desparte de viață, de Luțica cea "ră de muscă" și de propriul ei trecut, ca de un groaznic coșmar în care oamenii sunt pătimași și flămânzi, asemeni crapilor "cu gurile lacome, hâde". Cu această celebrare a iluziei creatoare se încheie, de altminteri, și cariera de prozator a lui Lovinescu. Pentru că cele câteva episoade publicate în presa vremii din monumentalul proiect al Mălurenilor par a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
decât "amorul" în sine) și-i vorbește despre "ritmica armonioasă" a mișcărilor unui cuplu de îndrăgostiți, zărit de departe: Am avut o senzație de voluptate mărturisește el femeii iubite pe care nu mi-ar fi produs-o împerecherea cea mai pătimașă". Voluptatea aceasta voyeuristă nu mai este însă posibilă în condițiile în care omul contemplativ/ "spectatorul" devine "actor", adică un personaj implicat, gata să subscrie oricând la mișmașurile cărnii. Când totuși intră în joc, individul cu predispoziții creatoare (poetul liric, mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care femeile așteaptă pe trotuare să fie transportate cu roabe și cărucioare de către bărbați, amintirile devin "adieri" de vânt. Una dintre femei se transformă din cauza vântului în ceva bizar: De îndată ce începea să sufle, ea își legăna capul de la dreapta la stânga, pătimaș, narcotică, unduioasă, ca o liană. Ochii i se măreau în orbite până îi devorau tot chipul. Nu știu cum făcea ca să atingă acele dimensiuni monstruoase. Gâtul i se lungea. Nu mai erau decât gâtul acela, tija aceea, ochii aceia deveniți canioane și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
sută carnivor, în nici un caz canibal: Ce motiv întemeiat l-a îndârjit în așa măsură și l-a îndemnat la asemenea fapte războinice? Ce aveau ei în plus și nu împărțeau cu el? Din fire nu era nici belicos, nici pătimaș, nici invidios și nici nu râvnea la bunul altuia. Avea totuși un mobil al supărării, ce îl luase prin surprindere precum erupția vulcanului Etna pe locuitorii Pompeiului, și trebuia să se răfuiască cu cineva. În acel moment se ivise ocazia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Subiectul urmărește trei fire epice, printro tehnică modernă a contrapunctului. Princi palul demers epic îl are în centru pe Ion Pop al Glanetașului, al cărui destin stă sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Traseul existențial al protagonistului este reliefat prin episoade narative cu semnificații majore, construite după principiul simetriilor inverse (capitolele Zvârcolirea - Sărutarea, Nunta - Ștreangul etc.). Prins în rețeaua unor conflicte exterioare, eroul se confruntă mai întâi cu Vasile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a chaosului văi / Jur împrejur de sine / Vedea, can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cea a intelectualului. Romanul este o construcție diegetică stratificată, complexă, reunind trei fire epice și mai multe planuri de referință. Principalul plan narativ îl are în centru pe Ion Pop al Glanetașului, al cărui destin este pus sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Este un personaj realist, tipologic, care se consumă între iubire și patima pentru pământ. Sub aparența simplității („Sufletul său este în realitate unitar: simplu, frust și masiv, el pare crescut din pământul iubit cu frenezie.“ - E.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
plan narativ are în centru cuplul Ion-Ana, prin intermediul căruia este concretizată tema existenței țărănești în Transilvania începutului de veac XX. Ape lând la „formula realismului modern, dur, necruțător“ (Ov. Crohmălniceanu), Liviu Rebreanu construiește o lume ficțională pusă sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Conflictele care dinamizează planurile narative sunt de ordin psiho logic, moral, socialeconomic și erotic. Compoziția acestui „romanoglindă“ (N. Mano lescu) urmează legile arhitectonicii clasice, bazate pe principiul simetriei, al circularității și pe cronologia seriei de evenimente
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
alimentare excedentare către Occident 565. Foametea luase sfîrșit și recolta anului 1947 a întrecut orice așteptări 566. Malaxa a ridicat și problema altor achiziții, precum cumpărarea de țevi pentru o conductă de gaz Ploiești-București. El a încheiat cu o "pledoarie pătimașă", prin care ruga America să ajute România să-și rezolve problemele. Și cea mai importantă dintre acestea era "lupta împotriva comunismului". Așa cum armatele aveau nevoie de hrană, țăranii români aveau nevoie de tractoare și îngrășăminte, pentru a fi niște "luptători
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
proiectul final adoptat de cele două Camere avea să includă suspendarea "Clauzei națiunii celei mai favorizate". Conform hotărîrii Chadha, acesta era singurul mod în care Congresul putea nesocoti hotărîrea președintelui de reînnoire a Clauzei. Armstrong a făcut un amplu și pătimaș apel la colegii săi, căci aprobarea Senatului era crucială. Scopul suspendării era acela de a-i arăta "cît se poate de clar guvernului României că sîntem foarte serioși în privința drepturilor omului". Suspendarea nu era o anulare. Clauza avea să se
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a avut și acest lucru admirabil, anume că, deși se dăruise lui Dumnezeu în întregime, nu refuza să ia parte la întâlniri cu oameni de lume. Era de castitate rară, deși vedea zilnic soțiile altora; deși era mânat de firea pătimașă a celor mânioși. Vărsa lacrimi, mișcat de durere, când auzea cuvinte necuviincioase în timpul veseliei; postea fără să reproșeze celor care mănâncă. Mai mult, lua parte la mese, dorind ca între mâncările trupești să împărtășească, totodată, bogății sufletești. Că dacă mânca
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aparență paradoxală, deoarece, în fapt nu s-au confruntat două ideologii radicale, ci un neoclasicism impur cu un "romantism îmblânzit" de tip Biedermeier. Aceasta nu înseamnă, totuși, că în epocă liniile conviețuirii clasic romantic au fost întru totul armonioase. Susținerea pătimașă a ideilor a ricoșat în câteva rânduri în aspecte polemice, cum este cazul lui Cezar Bolliac, care în Răspuns la articolul "Poezie", prin care dorea să își apere opera împotriva unei observații critice de altfel minore, făcute de I. H.
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de Menthon, Jean Lecanuet, își menținea neîncrederea față de adunările legislative, față de modul de tratare, considerat cinic, a crizei algeriene, față de ostilitatea arătată Europei. De această neînțelegere a generalului de Gaulle ne vorbesc numeroase scrieri ale protagoniștilor, care dezvăluie un antigaullism pătimaș 5. Se știe totuși ce datora de Gaulle filosofiei lui Jacques Maritain și doctrinei sociale a Bisericii catolice 6, iar la începuturile celei de-a V-a Republici, creștin-democrați precum Maurice Schumann și Marie-Madeleine Dienesch s-au unit cu cei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lovesc năbădăicele, adică la ceia ce-i lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele". Termenul a circulat și în secolul al XIX-lea. În corespondența privitoare la internările în mănăstiri, bolnavii erau deseori denumiți ca pătimaș de boala copiilor sau doar de patimă. Melancolia, denumită mai târziu inima rea (bolnavi de inimă rea), a fost înțeleasă mai ales ca o stare de reacție, înțeles transmis integral până astăzi. În secolul al XVIII-lea găsim termenul de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ținutul Botoșanilor, cum "singur s-a cerut să stea". În același an, la 12 iunie, același Departament cere, în urma adresei Inspectoratului General al Miliției, "aprobarea I.P.S. Mitropolitul Moldovei pentru internarea lui Gheorghe Gavrilescu care a fost scos din Miliție fiind pătimaș de epilepsie la o sfântă monastire din Principat și mai ales la Mănăstirea Neamțului unde să i se citească anumite rugăciuni pentru vindecare". Rezultă că, în 1847, bolnavii se puteau interna nu numai la Neamț, dar și la alte mănăstiri
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Ospiciul a funcționat cu un număr total de 40 paturi, număr constant cel puțin până în 1868. Ospiciul, care nu a fost un ospiciu pentru bolnavii mintali, interna tot felul de bolnavi cronici: cancer, slabi de bătrânețe, orbi, dar și "damblagiți", pătimași de picioare, "paraplegici incurabili, surpați, epileptici" etc. Vedem deci că nu erau excluși bolnavii neuropsihici. Dimpotrivă, desigur, cum se întâmplă și astăzi, aceștia trebuiau să fi constituit, numeric, o categorie importantă. Sub acest aspect, așadar, ospiciul, ca și alte ospicii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
găsit în cea mai deplorabilă stare". Raportul este interesant prin imaginile care se pot desprinde, imagini foarte plastice. Astfel, Catargi menționează: "S-au găsit așternuturile și cămășile, în sfârșit toate lenjeriile că nu se schimbă decât în două-trei săptămâni, din pătimași s-au găsit așezați fără prostire precum chiar și fără cămăși, goi cu pielea în straiele lor și în asemenea poziție trântiți pe jos fără mindir și fără perne și alți așezați numai pe o rohojină. Au arătat că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
neajungându-le cele mai multe ori rămân pe întuneric noaptea, se bat sau având trebuință a se scula se lovesc". Catargi cerea Comitetului Sănătății să ia măsuri severe pe care "să le puie grabnic introducerea întru împlinirea acestor nevoi și suferințe ale pătimașilor", îndepărtând totodată pe îngrijitorul asupra căruia "din partea bolnavilor s-au arătat mai multe nemulțumiri" și pentru pedepsirea lui "pentru asemenea urmări cu privire la bolnavi căci aceștia au arătat "că au mai multe de spus însă se tem de dânsul". Se cere
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]