2,039 matches
-
locului. Alteori, o vedea alergând pe străzi oprindu-se la o vitrină, intrând într-un magazin... uitând de ce a intrat... zăpăcită, entuziastă, obosită, plină de neliniști, de curiozitate, de așteptare de dorinți... Era înaltă, cu tenul alb și ochii negri, pătrunzători, cu buzele trandafirii și dinții ca smalțul. Mândria, neliniștea și tristețea se vădeau laolaltă pe fața ei. Greu îți puteai închipui cap mai frumos, mai nobil și mai feciorelnic ca al ei. Phidias , pentru a-și ciopli Minerva, n-ar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
epuizat de gânduri... pierduse noțiunea timpului. În tăcere e ca și cum te-ai scufunda în tine însuti. Și gândul îl purtă din nou, la Fata lui, la Vasilica. În minte îi veniră ochii ei, ochii aceia fără seamăn de vii și pătrunzători, ochi cu care dintr-o privire, fără un cuvânt... punea la respect o lume, ori, o făcea să o iubească. Simti cum i se umezește pe cap, părul la rădăcină și picuri reci i se preling pe frunte, pe lângă urechi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
timpul, dezvelind o dantură perfectă și sănătoasă, cu părul lung, șaten la culoare, împletit în două codițe, la spate, terminate fiecare cu câte o fundiță albă. George, cel mai înalt din clasă; avea o față ovală și niște ochi negri, pătrunzători. Vocea i se schimbase, devenise a unui bărbat în toată regula iar când vorbea și râdea, avea sonorități de bariton. Uniforma bleumarin îi venea foarte bine, iar cămașa albă îi scotea în evidență ochii și părul negru cât și fața
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
i-a fost ales unul pe măsură. S-au recomandat fiecare. Tânărul se numea Petre Soare și era un pic mai înalt decât ea, bine făcut; avea niște sprâncene stufoase, unite, care îi acopereau doi ochi verzi, cu o uitătură pătrunzătoare, rece, un nas acvilin și o gură cu buze subțiri. I se păru cam necioplit pentru că la dans o călca mai mereu pe picioare și nu își cerea niciodată scuze, ci râdea. “Râde ca nesimțitul”, își spunea în gând. Răbdă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
biserică. Erau numai ei și preotul. Îmbrăcat elegant, într-un costum negru, cu o camașă albă, cu papion negru la gât, înalt, frumos, cu zâmbetul lui obișnuit pe buze ce îi dezvelea o dantură albă, perfectă, cu ochii lui negri, pătrunzători, părul dat într-o parte, părea ca un Făt- Frumos. Îi adusese un buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
partea de deal. La mijlocul digului se întâlni cu Petre care venea dinspre partea opusă. -Salut, Petre! Ai timp să stăm de vorbă, câteva minute? Petre se opri din mers chiar în fața lui Alexandru, îl privi tăios cu ochii lui verzi, pătrunzători, pe sub sprâncenele-i stufoase și îi răspunse: - Bună ziua! Chiar dacă mă grăbesc, vreau să stăm de vorbă. Aveam de gând să vă caut. - Mă bucur atunci! Înseamnă că este momentul propice. Te rog să- mi spui pe nume: sunt Alexandru
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și cu o musculaură a centurii scapulare care Îi atesta mânuirea coasei și a celorlalte unelte pentru muncile agricole. Umbla În orice anotimp cu capul descoperit. Avea păr blond spre șaten, ușor cârlionțat, cu câteva șuvițe aplecate pe frunte. Ochii pătrunzători (mai târziu va purta ochelari), arcuiți și sprâncene stufoase, Îi completau conturul armonios al feței. Avea voce de tenor, ușor apăsată.” Și, pentru că trăsăturile psihice sunt mai valoroase decât cele fizice, autorul, știind prea bine acest lucru, va releva tot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
care nu avea de dat socoteală nimănui, ci pentru a-și masca decepția profundă. Diri a venit În contact cu caractere puternice, cu valori morale de Înaltă spiritualitate, victime care Își surclasau schingiuitorii cu o nobilă generozitate. Cu inteligența ei pătrunzătoare nu i-a fost greu să facă paralele, să tragă concluzii. Diri a fost, fără Îndoială, un caz unic În peisajul nomenclaturii comuniste. Nu-mi mai amintesc exact ce ne-a spus. Îmi amintesc doar Întrebarea rostită retoric: «Ce caută
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
podiș, au văzut două sau trei vulpi, ori, una și aceeași, le-a trecut, pe dinainte, de două sau de trei ori!? Când au ajuns pe podiș - o altă copioasă masă vânătorească, Îi aștepta, cu borș de capră și cu pătrunzător miros de friptură, care te torpila și te trântea din picioare, nu alta! “Capra” era, de fapt, iedul de acasă. Fript, Însă, nu se mai putea distinge, că e de capră domestică, ori capră sălbatică. Bă, da’ pe unde-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
presă, avea putere, ridica sau distrugea un artist după cum credea, cu motiv sau fără; femeia-tată socotea că Thomas avea și el, Într-un alt domeniu, o asemenea putere, reieșea, fără să fie ostentativ, din vorbele lui, din privirea sa limpede, pătrunzătoare, atentă, nu pleca niciodată ochii. Acesta nu avea nimic de ascuns, Maricrisa se pricepea - era convinsă de asta - să judece un bărbat chiar și numai după Înfățișare. Thomas era de Încredere, Îl cîntărise bine Înainte de Împreunare. Nici sclifosit, nici pudibond
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Mda...! Destul de bine, Ofelia... Care este situația celor doi? - Fără probleme deosebite, doctore. Exact așa cum ați prevăzut. Au reintrat în parametri normali... Da, da! Le-am administrat totul, ca la carte. Stați liniștit! îl asigură fata, observând privirea lui atentă, pătrunzătoare, intuind că dorea să afle toate datele problemei, așa cum se obișnuise. Niciun semn la acest băiat? îndrăzni ea să întrebe și să se apropie. Observ valori liniștitoare...Sunt liniștitoare, dar este bine să-l avem sub observație severă până ne
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
formulez o părere în contextul unei conversații aveam grijă să plasez numai fraze scurte, de teamă să nu fiu întrerupt. întotdeauna i-am invidiat pe colegii mei care aveau voci baritonale sau grave. Cînd ești dotat cu o voce puternică, pătrunzătoare, e ca și cum ai avea o macetă în prelungirea mînii. în felul acesta avansezi în junglă tăind lianele și hățișul vegetal fără nicio teamă. am observat de altfel foarte repede în cercurile pe care le-am frecventat că liderii de grup
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la bun sfârșit dorința lor cea bună». Iată de ce este posibil să înfăptuim, nu neapărat în mod voit, ceea ce s-ar putea defini un adulter religios atunci când uităm de locul din care am pornit, în mod concis reliefat de înțelepciunea pătrunzătoare a Conciliului Vatican II, prin acești termeni: Într-o atât de mare varietate a darurilor, toți cei care sunt chemați de Dumnezeu la urmarea sfaturilor evanghelice și se angajează cu fidelitate la aceasta prin profesiune se dedică în mod deosebit
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
muzicale pentru pianoforte. Pe un fotoliu se găsea un morman de cărți, cele mai multe nemțești, dar și romane franțuzești din colecția Calmann-Lévy, ilustrată și cartonată. Deasupra se vedeau Mademoiselle de la Seigliére de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand. În cameră mirosea pătrunzător a pudră și parfumuri. Felix se lăsă pe marginea patului, neîndrăznind încă să profaneze cu somnul său acest ascunziș feminin. Atunci văzu că patul era el însuși plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu prea multe perne și un număr de fotolii de rips verde, de stil vechi și neprecis, cu brațele de asemeni încărcate de perne. O curățenie și o ordine de sanatoriu înghețau totul, iar atmosfera era încărcată de un miros pătrunzător de ulei. Proveniența mirosului era, precum văzu Felix, pe dată ce se așeză pe un fotoliu la invitația Aureliei, de la un număr incalculabil de tablouri în ulei, puse în rame grele bronzate, care acopereau aproape în întregime pereții anticamerei și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se vedea că apa se întinsese cu mult peste albia ei veche. Părea că aici fusese o stațiune preistorică pe palafite, din care nu mai rămăsese decât pilonii. O spumă groasă, băloasă ruina toată fața apei verzi, și un miros pătrunzător de lintiță umplea aerul. Dinspre sălcii, câteva bivolițe și vaci înaintau până la pântece în apă, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat. Un muget răsună prelung din depărtare, și din băltoacă îi răspunse, cu tonuri scurte de flaut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de o castitate surprinzătoare, generalul fiind mai mult un ambițios și un unchi decât un înflăcărat. Felix rămase mișcat de sinceritatea glumeață și plină de grație cu care Georgeta își expunea cazul, roșind din când în când de ochii prea pătrunzători ai tânărului. Acesta se crezu îndatorat să-i dea încurajări morale: - De ce nu renunți la această existență, ai dreptul să iubești... - Oh, astea sunt idei romantice, pe care le am uneori, darrealitatea le contrazice. Îmi place să fiu pozitivă. Generalul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu tăblii de nuc, cu voluminoase suluri de lemn. O lampă cu abajur strejuia pe o noptieră. Olimpia ședea pe marginea unui pat și ținea mâna bolnavului încă nevăzut. Aurica privea galbenă, spălată de dresuri, mai de departe. Un miros pătrunzător de oțet aromatic se amesteca cu o duhoare neplăcută de dormitor închis. Doctorul făcu semn să se deschidă un geam și se așeză pe marginea patului, pe locul părăsit de Olimpia, în vreme ce toți ceilalți, plini de curiozitate, făcuseră cerc în jurul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și unsuroși. După oarecare dibuire, Felix urcă niște scări de lemn murdare și se trezi în geamlâcul de sus în care se juca, alergând cu mult zgomot, o droaie de copii jerpeliți. Podișca răsună grozav la pași, și coridorul mirosea pătrunzător a excremente. Felix ar fi voit să plece, spre a nu fi prins de Weissmann, atât de umilitoare i se părea situația, însă câteva capete ieșiră la o ușă. O femeie tânără despletită înainta de-a binelea, arătîndu-și picioarele goale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l impresionase. Evoluția organismului se putea citi pe obrazul fiecăruia la date fixe. Otilia, care era tânără, avea schimbări ce încîntau. Daca slăbea, căpăta o siluetă fină, de ogar alb, dacă se îngrășa, fața se lustruia, ochii se făceau mai pătrunzători, creșterea îi dădea mișcări feminine, lăsîndu-i mereu aerul copilăresc. Dimpotrivă, Aurica se schimba în chip sinistru, și fiecare prefacere o arunca înspre bătrânețe, cu toate fardurile ei. Părul i se făcea moale, mort, ca de perucă, grăsimea îi reconstituia prematur
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vedea pe sine și de a-i vedea și pe ceilalți, un mod special de a exista în lume, care se îmbină cu orientarea vocațională a propriei existențe. „Îmi place să privesc viața, persoanele, lucrurile, cu o privire senină și pătrunzătoare pentru a putea surprinde, dincolo de aparențele umane, prezența Lui impresionantă și să mă scufund în privirea Sa plină de iubire infinită”. Acestea sunt cuvintele unei persoane consacrate care și-a petrecut toată viața primindu-i pe ceilalți în casa de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
l-a mai văzut niciodată, posibil se învârtea prin Ploiești, fiindcă pasiunea lui a fost chimia. Tatăl lui avea mâinile imense, brunet, bine legat, prezenta la Sala sporturilor galele de box cu glas de bas. Când auzea vocea lui gravă, pătrunzătoare, inconfundabilă vibrând ,,eliberați ringul, începe repriza întâi,, îl treceau fiorii. Fiecare om cu personalitatea lui. Elevii fac distincție? Ei ar trebui să fie supuși, îndrumați, să n-aibă personalitate! Profesorul vrea să fie stăpân pe viața elevului, pe soarta lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
e un pretext. Și numai ca atare ea poate avea semnificație, deoarece o teleologie obiectivă nu se poate construi și justifica decât pe o sumă de iluzii, care au păcatul de a fi direct sesizabile și demascabile de un ochi pătrunzător. Toți oamenii văd focuri, furtuni, prăbușiri, peisaje; dar câți simt în ei flăcări, trăsnete, vârtejuri sau armonii? Sau câți, la vederea unor flăcări, se gândesc simultan la grație și la moarte, și câți poartă în ei frumuseți îndepărtate care să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cei strâmți și albi, opincele cu vârful îndoit și legate de picior cu sfoară de lângă neagră, brâul cel verde și chinga cea roșie cu cuțit, amnar și cremene, în fine, căciula de oaie naltă {EminescuOpVII 212} și lasată asupra ochilor pătrunzători, iată tipul ce-l vedeai repetîndu-se, în feliurite variante, în toți acești copii ai munților. Întrebai pe unul din ei de Ioan, el îmi arătă cu mâna un foc mare, dar cam departat de celelalte... el îmi spuse cumcă pribunul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iute scările și la Corabie. Întru-nlăuntru... moșneagul - la masa mea. Corabia era o odaie mare, boltită și întunecoasă în care și ziua ardea lampă. Bătrânul era interesant. Părul capului era alb, ras cu totul la față, ochii suri, mari și pătrunzători, apoi mirosea de departe a tabac și mie mi-a plăcut totdeauna oamenii cari mirosă a tabac.. I-am dat bună sară și m-am pus în fața lui, pentru că eram în dreptul meu să șed la masa mea. El răsări oleacă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]