6,963 matches
-
roti capul de jur Împrejur. - Și Baptisteriul e un octogon, observă el. Celălalt Îi urmărise privirea. - Așa e, zise. - După domnia ta, de ce ar trebui cineva să construiască un mare edificiu octogonal, În ținuturile noastre? Nu mai e nici un Graal de păzit. Marcello Își aținti din nou privirile asupra lui, surprins. - Cine construiește ceea ce spui? Și unde? Întrebă, după o scurtă pauză. - La miazănoapte de oraș. Ceva inexplicabil. - L-ai văzut domnia ta? - Da. - Și ce concluzii ai desprins? - Mai nimic, În afară de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îmbrățișare de piatră, i se părea că vede străzile și zidurile, casele, ușile Închise, grămada de perfidie și de rău mereu pe punctul de a se revărsa. Și nu auzea pașii nimănui. Pentru că aceea era cetatea lui Dis, unde diavolii păzesc porțile. Arrigo Îl ucisese pe omul pe care Îl credea tatăl său chiar cu acea cupă. Dar cum făcuse? După conjurația baronilor, Frederic devenise nespus de bănuitor și mâncarea sa trecea pe la degustătorii sarazini. Și chiar dacă otrava ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cea mai ușoară. Am așteptat primele ore ale după-amiezii. Nu se mai simțea mușcătura înghețată a dimineții, ci era o vreme aproape blândă. Ai fi crezut că era altă zi. Grosspeil și Berfuche fuseseră înlocuiți de alți doi jandarmi care păzeau perimetrul și alungau curioșii. M-au salutat. Peștii alunecau printre alge. Din când în când, câte unul se ridica la suprafață să cerceteze aerul, apoi se-ntorcea bătând din coadă pentru a-și lua locul în grup. Iarba strălucea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
desișuri și pădurici decât să fie sfârtecați de obuze. Se nimerise la fix. Era convenabil pentru toată lumea: pentru armată, care voia să dea un exemplu, și pentru judecător, care căuta un vinovat. Cei doi puști sunt plimbați pe străzi. Îi păzesc doi jandarmi care se umflă în pene. Oamenii ies ca să-i vadă. Doi copii, doi jandarmi. Doi zdrențăroși, hirsuți, cu uniforma în paragină, fețele nerase și ochi ce se învârt în toate părțile, cu stomacul gol și pasul nesigur, ținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lui Mierck. Băură în cinstea reușitei lor. Frigul îl dăduse gata pe micul breton. Despiaux nu reuși să-l facă să tacă. Îi dădu să bea ceva cald, dar celălalt nu reuși să înghită. Îl veghe mai mult decît îl păzi, toată noaptea. Nu mai era cazul să fie păzit. Era terminat. Seara de iunie aproape că te făcea să-ți regăsești speranța în lume și în oameni. Sunt atâtea parfumuri, ale tinerelor fete și ale copacilor, care te năpădesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dăduse gata pe micul breton. Despiaux nu reuși să-l facă să tacă. Îi dădu să bea ceva cald, dar celălalt nu reuși să înghită. Îl veghe mai mult decît îl păzi, toată noaptea. Nu mai era cazul să fie păzit. Era terminat. Seara de iunie aproape că te făcea să-ți regăsești speranța în lume și în oameni. Sunt atâtea parfumuri, ale tinerelor fete și ale copacilor, care te năpădesc în astfel de seri, iar aerul devine brusc atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
eu care vroiam să te sărut pe gâtul lung, de balerină, și să-ți mai aud glasul unic. O. — Acuma, adică atunci, după ce ne-am împăcat, ne întâlneam într-o garsonieră din Pantelimon, mergeam mai rar la ei acasă, se păzea de nevastă, probabil, atenție la mesaje, la telefoane, nu vreau să ne prindă, dar îmi povestește într-o zi, nu ne căsătoriserăm încă (ziua primei confesiuni, căci pe atunci era altfel, mă iubea probabil, mă iubea și de-aia îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vitejii cei curați când privesc spre Kogaion! Ucenicii să cânte: Sfânt e Domnul Nopții... cum să nu știu, e lege la noi ce scrie acolo, Domnul Nopții, Muntele-Împărat, Marele Preot Dac de acolo, din adâncuri, pedepsește rău de tot, ne păzeam strașnic de el, noi, ucenicii, așa ne spuneau bătrânii din sat, cică e în vârful muntelui o peșteră care are înăuntru o comoară, brățări de aur, de peste un kilogram jumate una, kosoni, astea sunt monedele dacice, statuete de aur sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
memoria mea tot acolo merge. Acolo e universul meu, transferurile memoriei mele pe vârfurile de copaci. Simți ce mirosuri vin din grădina aia??? Băga-o-aș în pizda mă-sii... Nu o îngrijesc eu, e treaba Frumoasei Neli acolo, ea păzește paradisul, eu sunt cu admirația și gazonul de aici, de dincoace de gard, îmi plac ierburile, uite că, pentru tine, am să le ud. Prinde furtunul cu mâinile lui mari, frumoase, și începe să ude straturile, insistă inutil, apa curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la suprafață, ca spuma pe valuri. Rainer cască gura din locul în care se află și care, firește, nu e strada, ci parcul. De fapt, chiar locul ăsta e destul de nefiresc, pentru că acest om stă de regulă în casă, bine păzit de stradă și de agitația ei. Nu plebea, ci mobila stil din camera de fată a Sophiei. Spun „fată“ și chiar la asta mă refer, fiindcă tu încă nu ești femeie, Sophie, dar totul va atinge o intensitate inimaginabilă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și care erau îndepărtați de un polițist. Înăuntru, am traversat holul central de bilete către bariera pe care poliția o ridicase în fața zonei de obiecte pierdute și de bagaje lăsate în păstrare. Mi-am arătat insigna celor doi bărbați care păzeau bariera și mi-am continuat drumul. După colț, Deubel m-a întâmpinat la jumătatea drumului. — Ce avem? am zis. — Cadavrul unei fete într-un cufăr, domnule. După cum arată și miroase, se află acolo de ceva vreme. Cufărul era la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de aici pentru câțiva alexandrini din Mizantropul, iar lecția dată de Lucrețiu seamănă cu aceea a lui Ovidiu care, în Remediile iubirii sau în Arta de a iubi, ne îndeamnă să luăm din iubire ceea ce aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne poate costa... Disociind iubirea de sexualitate, el inventează astfel libertinajul în forma lui modernă. în această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
scoaseră un „huuooo!” prelung și începură să azvârle cu pietre. Getta luă binoclul și privi. — Au degetul mare de la picioare opozabil, observă ea. — Da, dar se înmulțesc prin ouă, așa că teoria lor cade, răspunse Felix S 23. Oare cine-i păzește deceniul ăsta? — Unul, Stoenescu Petre, răspunse Dromiket 4. Ăla pe care l-au prins în post dormind cu tovarășa Smaranda. Felix S 23 scoase capul pe hublou și strigă în portavoce: — Salut, Stoenescule! Merge, merge? Merge, să trăiți! răspunse mogâldeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce purtai, Șerpii roșii, scurși din rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții. * Lăncile de iarbă mici Le păzea cățeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe țară. Munți, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori În fântâni, în șerpi, în nori. STATURĂ Să nu prelingă, să nu pice Viu spiritul, robit în ea, La azimi albe să-l ridice: Sfiit pruncia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
curioase pamfletele și schițele sale, dăunează poeziei. E neglijat, urât. S-a recunoscut în ultimul timp că versul vrea să fie cuvânt pentru el însuși. Părțile simple ale unei poezii nu sunt cuvintele, ci versurile. Dacă domnul Arghezi ar fi păzit acest adevăr, n-ar fi cultivat glezna, aliterația în contrasens (tampon de vocabule) sau aliterația diluată și năclăită, comițând versuri în felul următoarelor: "Mi-am împlîntat lopata Tăioasă în odaie" ( Între două nopți) " Vino-mi tot tu-n fereastră" (Vino
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
privim? Cât timp amintirile trecutului ne copleșesc, vom fi supuși visării și trădării, Amintindu-ne de dragostea neâmplinită Din vremea când eram copii. DE VEGHE Stând treaz cu doruri în noapte, Dorințe nespuse înconjoară inima în tăcerea nopții adânci. Piciorul păzește-l, o, Doamne, Să nu alunece când calc peste stânci. Și inima îndreaptă spre Tine, în taină ruga sufletului meu. Dorind să te iubesc, Isuse, Și să mă-ntorni mai mult spre Dumnezeu. Atunci voi spune că și Pavel; "căci harul
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
-n suflet ape vinovate; Lăsatu-m-ai să mă înfrupt din toate, Să hoinăresc, în gând, până la stele - Ci - iartă, Doamne, libertății mele! Căci, iată-mă iarăși vinovat, Iată-mă din nou mânjit de păcat! N-am fost vrednic să păzesc grădina ... Cine-a putut să citească lumina?! În mâna Ta sunt toate veacurile, În mila Ta sunt toate leacurile! Mă uit cu-ngrijorare la ușă și la clanță: Și-ntârzierea e-o undă de speranță ... Acasă de atâta privit claude
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
adică o fuziune între cognitiv și afectiv. Frumusețea admite treptele comparației și superlativul, se poate ridica la sublim, poate fi concepută ca intangibilă. Ca și în basme, academiștii au postulat-o ca „de neatins”, închisă în turnul unui castel rece, păzită de balauri și ferită de priviri masculine, deși maeștri sculpturii, bunăoară Bernini sau Rodin, n-au retras nudurilor lor de marmură seducția carnală. Desigur, dacă cercetăm capodoperele artei sacre occidentale, Madonele au un indiscutabil aer hieratic și puber, acoperite mereu
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
să și le spună simplu și învăluindu-le în bunătate, spre a nu răni. Și, totodată sfinția sa realiza faptul că păstorul duhovnicesc trebuie să arate în toate bună-rânduială. Fiindcă în bună-cuviință stau toate chipurile unei purtări frumoase. Păstorul duhovnicesc își păzește buna cuviință în relațiile sale când: - nu își neglijează îndatoririle sfinte și apostolia sa; - când își amintește că trebuie să fie, oriunde și oricând, un model creștin, când vorbește și când tace; - când se conformează el însuși responsabilităților care decurg
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
acolo te vor învăța să pronunți cele două cuvinte magice care îți vor lumina sufletul dar pe care tu nu le-ai rostit niciodată. Acum știu că meriți tot ce este mai bun și frumos pe lume iar eu voi păzi de acum încolo sufletul tău. Ești binecuvântată! Ea l-a întrebat mirată fără să deschidă ochii. -Care sunt acele cuvinte? Îngerul i-a șoptit blând. -Te iubesc și iartă-mă. Acum te las pe locul tău dăruit de Dumnezeu. Femeia
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
scape; Că, cine-n lume oare, când nu face prezență, Îl cată-n disperare la morgă sau urgență(?!) Ca-n zori, fără de ghete, palton sau fără bască, S-apară cu buchete de Panciu sau Fetească(!) Și cin’ l-ar mai păzi, de n-ați fi voi de strajă, Să cadă,-n noapte, zi, la altele în mreajă, Sau cin’ l-ar îmbrăca, frumos, la patru ace, Când el e programat doar ca să se dezbrace(?!) Căci de-aia lui, săracul, scurtat și
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
a învelit în mantaua lui de paznic și l-a lăsat să doarmă până iese el din tură. Moș Lică era o figură a târgului căci el se ocupa de ciurdele orașului. Angaja tot felul de băieți pe timpul verii care păzeau vacile orășenilor, căci mai toate casele de la periferii aveau câte o văcuță sau chiar două. Vremurile erau cum erau, căci alimentele se dădeau pe cartelă și dacă nu aveai o slujbă undeva să ai cartelă, nu îți era pre ușor
BELDIE CIURDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361311_a_362640]
-
alăutei, plângerea; în locul îngrășării trupului, viermele cel neadormit; în locul jocurilor, a fi împreună cu demonii; în locul meșteșugirilor drăcești, întunericul cel mai dinafară și gheena focului și cele asemenea acestora. În ziua cea înfricoșătoare a Judecății fiecare va fi întrebat dacă a păzit și dreapta mărturisire a credinței, neîntinată de eresuri, precum a mărturisit-o la Sfântul Botez, când a zis: "Mă lepăd de satana și de toate lucrurile lui și de toți slujitorii lui și de toată trufia lui". Acestea și cele
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
restriște pe când românii își apărau țara și cinstea cu preț de sânge. A fost odată în vreme când copleșiți de hoarde sătenii-și pârjoleau calea cu case-n foc, bărbații-și făleau vânju-n luptă, femeile își piteau știutul ca să-și păzească cinstea și copiii, pe-nălțimi și codri. A fost odată când bărbatul și femeia erau în rușine de goliciune și ascunsuri. Într-o sămuială de astfel de vremi turcii se răzlețiseră pe coclauri de Rucăr, rămase cu moși, femei și
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
că există o pedagogie divină, în baza căreia încercările sunt necesare tuturor, pentru exercițiul duhovnicesc. „Încercarea - spune Sfântul Isaac Sirul - este de folos oricărui om... Cei ce se nevoiesc sunt încercați, ca să sporească în bogăția lor, cei leneși, ca să se păzească de cele ce-i vatămă...”8. Cu privire la cauza acestor necazuri sau încercări fără de voie, Părinții filocaliei ne dau detalii foarte importante. Sfântul Maxim Mărturisitorul, ca de altfel întreaga literatură ascetică, consideră toate aceste pătimiri fără de voie ca fiind pedeapsă pentru
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]