1,499 matches
-
broboane mari peste pletele lui cărunte. - Chihaia se gândea nemulțămit: Ciocoiu-i mânios și trebuie să-i fac voile... Aista, tânărul, nu-i ca bătrânul, Dumnezeu să-l ierte... Acela avea credință în noi... Așa - mai bine să se facă el păzitor de pădure și eu să mă fac boier... —Ce-ți vine a râde? întrebă deodată Costea, cu capu-ntors spre chihaie. Gavril dădu din cap. Dă, mă gândesc și eu că dacă punem mâna pe-acela, cine-a fi, n-are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbat, de ne-om mira. Nu știu dacă am grăit bine; dumneavoastră judecați. D-apoi ce să mai stăm și să mai judecăm? grăi cu voce blândă Toma Orășanu. Parcă putem face altfel? Atâta scădere este că rămân numai lupii păzitori în pădure. Și, pe lângă asta, iapa mea nu-i potcovită. Traian zâmbi: Vei lua, bade Toma, pe roibul meu, și iapa dumnitale va face drum mai puțin. Badea Toma cercă să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
obligat Anton să precizeze. Frică de el, de Bătrânul. Mi-am luat un aer contrariat: ― Domnilor, uitați că eu sânt un artist? Bătrânul mă aștepta, ridicat în picioare, nerăbdător. De ce întîrziasem atît? A trebuit să-i explic că îngerul său păzitor, Francisc, se arătase deosebit de exigent la ritualul spălării mâinilor. Ceea ce i-a făcut plăcere Bătrânului. Doar era vorba de o regulă sacră. ― Ați discutat și despre cimitir? se interesă Călugărul. ― Bineînțeles... Dar nu mult. M-a înduioșat singurătatea în care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mașinile care avansau Într-un zgomot continuu de claxoane. Tineri gangsteri chinezi În costume americane strălucitoare stăteau la colțuri de stradă, strigînd cifrele de jai alai. În trăsuricile din fața hotelului Regency, fetele de bar ședeau În haine de blană, cu păzitori lor, ca niște soții elegante așteptînd parcă să fie luate la o plimbare. Întreg orașul ieșise pe stradă, de parcă populația ar fi sărbătorit ocuparea Așezării Internaționale, preluarea acesteia de la americani și europeni de către o altă putere asiatică. Totuși, cînd Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să ieșim la cîmp." Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, și l-a omorît. 9. Domnul a zis lui Cain: Unde este fratele tău Abel?" El a răspuns: "Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?" 10. Și Dumnezeu a zis: "Ce ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă din pămînt la Mine. 11. Acum blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gura ca să primească din mîna ta sîngele fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
călătorea împreună cu Avram, avea și el oi, boi și corturi. 6. Și ținutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau așa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună. 7. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Cananiții și Fereziții locuiau atunci în țară. 8. Avram a zis lui Lot: "Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine, și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
el oi, boi și corturi. 6. Și ținutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau așa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună. 7. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Cananiții și Fereziții locuiau atunci în țară. 8. Avram a zis lui Lot: "Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine, și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem frați. 9. Nu-i oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Cananiții și Fereziții locuiau atunci în țară. 8. Avram a zis lui Lot: "Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine, și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem frați. 9. Nu-i oare toată țara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram și păzitorii vitelor lui Lot. Cananiții și Fereziții locuiau atunci în țară. 8. Avram a zis lui Lot: "Te rog, să nu fie ceartă între mine și tine, și între păzitorii mei și păzitorii tăi, căci suntem frați. 9. Nu-i oare toată țara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stînga." 10. Lot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
dar și al zeilor din înaltul cerului, mesager care face legătura între făpturile aflate la cele două niveluri ale invizibilului; Hermes pe care, invocându-l, Electra îl va ruga să transmită mesajul ei acelor daimones (vezi Perșii) subpământeni, morții protectori, păzitori ai sângelui părintesc, sânge care cere răzbunare. Întruchipare a tatălui ocrotitor, regele mort este, de asemenea și mai presus de toate, tatăl asasinat care își caută răzbunătorul, cristalizând în el întreaga ambivalență a fantomei: forță deopotrivă protectoare și amenințătoare. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se afle în centrul unui joc de reflexe, să-și răsfrângă reciproc imaginea. Descoperirea preotului ce-și dăduse obștescul sfârșit la câțiva pași de ei va transforma așteptarea de până atunci a orbilor (întoarcerea la azil, sub îndrumarea ghidului și păzitorului lor) într-o așteptare a morții, o așteptare a cuiva/a ceva care va veni sau, mai exact, care s-ar putea să vină într-o bună zi. Ca un ecou peste veacuri la întrebarea inaugurală din Hamlet: „Cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dacă mănâncă cireșe, îi crește coada la loc. Așa cred eu. ― Și eu! Numai că acolo nu se ajunge prea ușor, iubita mea. Ar trebui să ne mai ajute cineva. ― Cine? ― Poate că ne-ar putea ajuta chiar îngerul tău păzitor. Și, uite, uite, dacă am vorbit despre el, se întâmplă că a și venit. A venit împreună cu îngerul meu. Dar închide bine ochii. Eu deja i-am închis pe ai mei. Așa! Acum, simți? Stau cu aripile petrecute peste umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu suporta de nici un fel idioții și pentru care toți erau niște idioți, și fostei sale prietene, frumoasa dar glaciala Isobel MacAlister, care se Întâmplă să mai fie și patolog-șef. Singura veste bună este agenta „Rupe-Coaie“ Watson, noul Înger păzitor al lui Logan. Morții umplu morga aproape la fel de repede cum zăpada umple străzile și Logan știe că timpul se scurge. Mai mulți copii sunt dați dispăruți. O parte vor muri. Dacă Logan nu este atent, va sfârși alături de ei. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îmi povestești când mă Întorc. Logan privi Înspre ușă și apoi din nou la Insch. — Ai vreo problemă, sergent? Logan minți și răspunse negativ. — Bun. Dată fiind escapada ta de aseară la urgență, o voi face pe Watson Îngerul tău păzitor. O să se Întoarcă la zece. Să nu te mai prind fără ea. Chestia asta nu e negociabilă. Da, domnule. Super, va avea și dădacă acum. Acum ia-o din loc. Logan aproape ieșise pe ușă când Insch adăugă: — Și Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Ioan Mischici săhăidăcariul “un loc de niște dugheni ce este pe Podul Vechiu de atâția ani pustiu și loc băltoc, neavând nici un folosu de pe dânsul”. L-au vândut “în 60 de stupi”. Frumos! Nu? --Să nu te pui cu păzitorii celor sfinte, boierule! --Dacă zici tu, nu m-oi pune. --Când îi să ai noroc, ai și pace. În actul de întărire dat de Mihail Racoviță voievod la 15 februaie 1726 (7134), pentru un loc de casă de pe Podul Vechi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Lui cea aspră, mare și tare, Leviatanul, Babilonul, șarpele fugar (Asur), și Leviatanul, șarpele inelat (Babel), și va ucide balaurul de lîngă mare (Egiptul). 2. În ziua aceea, cîntați o cîntare asupra viei celei mai alese: 3. "Eu Domnul, sunt Păzitorul ei. Eu o ud în fiecare clipă, Eu o păzesc zi și noapte ca să n-o vatăme nimeni. 4. N-am nici o mînie. Dar dacă voi găsi mărăcini și spini, voi merge la luptă împotriva lor, și-i voi arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
8. Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care strînge pe cei risipiți ai lui Israel: Voi mai strînge și alte popoare la cei strînși acum din el." 9. "Veniți toate fiarele de pe cîmp, veniți de mîncați, toate fiarele din pădure! 10. Toți păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere, toți sunt niște cîini muți, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniți, și le place să doarmă. 11. Totuși sunt niște cîini lacomi, care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și un anume narcotic) sunt tipice pentru „prăjitura morților”, pentru libațiile și ofrandele rituale aduse unui „spirit gardian” al lumii de dincolo (142, p. 35 ; 143, pp. 407 și 623). în basmul Harap Alb, de pildă, Sf. Duminică adoarme ursul - păzitor al grădinii de dincolo, cu salate mirifice - administrându-i o fiertură de lapte dulce, miere și frunze de somnoroasă (Laserpitium pruthenicum sau Thalictrum minus ; ambele plante sunt numite în popor „somnoroasă” și ambele sunt folosite pentru efectul lor soporific). Pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-său îl blestema [pe Antofiță],/ Otravă-n ciubuc punea,/ Ochii peste cap că da” (286). Imagini similare se regăsesc în basme : „L-adormi cu afion și nu s-a mai trezi până dimineață” (163) ; sau : „Nu trecu mult și toți păzitorii fură coprinși de un somn sor[ă] cu moartea [...]. Pasămite rachiul din butoi era cu afion” (basmul Hoțu împărat, cules de Petre Ispirescu, 1882) (164). Pus în vreo băutură sau în vreo țigară, afionul a ajuns să fie somniferul cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
împotrivă. Fostul călugăr îi conduse pe amândoi până la marginea câmpului. Frunzele prăfuite ale porumbului fluturau toropite în vântul ce bătea dinspre lac. La hotarul ogoarelor se înălța o cruce de lemn pe care era încrustat bărbatul acela ca un zeu păzitor al așezării. Omul acela sfrijit avea ochii întunecați și răbdători, părul împletit în cozi și nasul cârn, la fel ca indienii care erau vânduți de către spanioli. La picioarele lui se întindea o baltă de ceară topită, formată parcă din lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Liturghiei, m-am Împărtășit cu strângere de inimă, pentru că mă știu În continuare nevrednic, dar sper ca Bunul Dumnezeu să mă ierte și să mă lumineze, așa cum a făcut-o și azi, când, după slujbă, am rămas doar cu Îngerul păzitor, de urât mai ținându-mi și câinii pe care Îi mai aud prin incintă. Deși cu oarecare teamă, m-am descurcat ceva mai bine la Vecernie, Însă tot am Încurcat unele pasaje. E destul de greu să intru În miezul tipicului
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
am învățat așa, să fiu al nimănui. Nu mă citește nici fiul (și nici o rudă de sânge; doar prozatoarea Doina Popa mă citește numai după ce public o carte originală, nu în manuscris). Nu mă mai impresionează ignorarea publică. Poate îngerul păzitor se simte obligat să mă mai citească. Ai participat la spectacolul Revoluției Române, faza pe Focșani, Vrancea. Spune-mi, dacă ai, un lucru hazos din acele momente. Dar un lucru trist? Ai trăit, atunci, revoluția tuturor sau doar revoluția ta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poliția n-a fost proastă! L-a găsit în gaură de șarpe, adică exercitându-și funcțiile de sergent în poliție - mai exact, chiar în clipa când redacta o cerere de reangajare în poliție. Căci asasinul se ascunsese în haine de păzitor al ordinii. Nu-mi place să fac pe deșteptul și n-am să spun că descoperirea era la mintea cocoșului. Dar când văd - pe ghețarul noastru - câți proști se înscriu în rândurile oamenilor inteligenți, câți carieriști luptă cu toată energia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
comentarea, înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine 70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul în vocabularul pravoslavnic. Dacă te ocupi, în România ortodoxistă, de apocrife, imediat ajungi „eretic”, prin urmare direct în fundul iadului. De partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de pe pământ la cer pentru a-și aduce „roadele”. Prima categorie o formează îngerii celor drepți. Ei vin încărcați de coșuri pline ochi cu flori. Arhanghelul primește coșurile și răstoarnă florile în cupa cosmică. A doua categorie o formează îngerii păzitori ai „călduților” (oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici drepți, nici strâmbi). Coșurile lor sunt pe jumătate goale; contează însă jumătatea plină. Îngerii din „al treilea val” au chipurile posomorâte. Vor să-și dea pe loc „demisia”, întrucât nu mai suportă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]