12,374 matches
-
de tăieturi de la pietrele pe care alunecase mai devreme. Acum respira fără probleme, ba mai mult, nu numai că nu-l durea nimic, dar nici măcar hainele de pe el nu îi erai sfâșiate. Nu-i venea să creadă, se afla pe pajiștea ierboasă, foarte aproape de Stânca Adevărului. Nici vorbă de peisajul selenar de mai înainte și ceața groasă în care plonjase care se întinsese peste tot. Nu pricepea ce se întâmplase. Visase? Să-și fi pierdut cunoștința și să fi plonjat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o vegetație specifică: stejarul și din familia stejarului: gorunul și cerul, apoi fagul, frasinul, teiul, ulmul, carpenul, cireșul de pădure, pădurețul și arbuști: alunul, cornul, socul. De asemenea, în păduri, rediuri, lunci, mai cresc măceșul, lemnul câinesc, călinul, păducelul, murul. Pajiștile sunt acoperite de plante ierboase: păișul, ovăsciorul, pirul gras, trifoiul, precum și efemeridele de primăvară: ghioceii, viorelele, toporașii, brebeneii, lăcrămioarele. O vegetație specifică întâlnim în locurile umede, pe lunci, lângă pâraie, bălți, mlaștini: rogozul, pipirigul, stuful, coada calului, papura, izma broaștei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
salcia și răchita, atât spontan cât și prin plantare, în scopul consolidării malurilor și fixării solului. De asemenea, pentru consolidarea și fixarea terenului degradat s-au făcut plantații de salcâm, care suportă clima uscată și perioadele lungi de secetă. Pe pajiști, în păduri, în rediuri și runcuri, prin poiene și în câmp crește un număr însemnat de plante medicinale (sunt peste 300 de specii), care alcătuiesc farmacia pădurii: coada șoricelului, mușețelul, cicoarea, sovârful, pojarnița, pelinița, sulfina, pătlagina, mierea ursului, urzica moartă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
valeriana, săpunarița, vâscul, podbalul, lumânărica, cimbrișorul, cimbrul, mătrăguna, cucuta, chimion, păpădia, menta, vinarița, grâușorul, leurda, rodul pământului, iarba fiarelor, spânzul, socul, păducelul, măceșul, salcâmul, cireșul pădureț, cornul, crușinul, mesteacănul etc. Ca urmare a intervenției omului asupra mediului (defrișarea pădurilor, desțelenirea pajiștilor) învelișul vegetal spontan a fost înlocuit cu vegetația cultivată (cereale, plante tehnice, furajere, melifere, vii, livezi), amplasamente industriale, căi de comunicație, vetre de sat, încât nu se mai păstrează decât 30% din teritoriu. Exploatarea irațională a pajiștilor (17% din suprafață
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
defrișarea pădurilor, desțelenirea pajiștilor) învelișul vegetal spontan a fost înlocuit cu vegetația cultivată (cereale, plante tehnice, furajere, melifere, vii, livezi), amplasamente industriale, căi de comunicație, vetre de sat, încât nu se mai păstrează decât 30% din teritoriu. Exploatarea irațională a pajiștilor (17% din suprafață din care 80% sunt pășune) a dus la înmulțirea plantelor toxice și a buruienilor (plante ruderale), cu valoare furajeră slabă, altele de-a dreptul toxice care dăunează metabolismului animalelor. Dintre plantele toxice amintim (unele au valoare curativă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
își reintră în drepturi, se reface, crește arboretul unde altădat creștea grâul, se refac pădurile, sunt mai puține animale, mai puțini oameni care șiau găsit loc prin țările Uniunii Europene. Fauna într-o perioadă în care existau păduri întinse și pajiști, iar populația era mai puțină și rară, fauna specifică zonei era mai bogată și chiar pe teritoriul comunei Filipeni erau mamifere și păsări care astăzi nu mai sunt. Din Colinele Tutovei au dispărut bourul și capra sălbatică, altele sunt (cervidele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a vânătorilor organizate. Mai bine reprezentate sunt păsările: ciocănitoarea, huhurezul, pițigoiul, cinteza, privighetoarea, ciocârlia, porumbelul, turturica, guguștiucul, gaița, coțofana, stăncuța, șoimul, uliul, cucu, pupăza, dumbrăveanca, grangurul, mătăsarul, vrabia, rândunica, lăstunul. Dintre reptilele care trăiesc în zona pădurilor, prin poieni și pajiști, mai des întâlnite sunt gușterul, șarpele de pădure, șarpele de alun, și mai rar vipera neagră, opârla și năpârca. Prin ochiurile de apă, bălți, mlaștini pot fi văzuți tritoni, buhai de baltă, broaștele de lac, brotăcelul. Nevertebratele sunt reprezentate de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
inofensive, la fel și sulurile enorme de sârmă întinse de-a lungul frontierei, de o parte și de alta. Cei trei bărbați au trecut deja, în față merge șeful, care e cel mai înalt și, în șir indian, traversează cu toții pajiștea a cărei umiditate picură și geme sub pantofi. Pe o șosea secundară de la periferie, la vreo cinci sute de metri de acolo, așteaptă automobilul care-i va duce, în tăcerea nopții, la destinația lor din capitală, o firmă falsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
celălalt. - Nu incendiile mă preocupă, replică Dante sec. Aproape un ceas trebui să treacă până când caii fură gata de drum. Amiaza trecuse deja binișor când Dante și șeful gărzilor, urmați de alți șase oameni Înarmați, o porniră spre răsărit. Dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella se ridica masa roșiatică, din cărămizi, a noului brâu de ziduri pe care Comuna Îl clădea pentru a stăvili mulțimea de construcții răsărite recent În jurul cetății vechi. Porțiunile de zid se Întrerupeau ici și colo fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe cer, răspândea suficientă lumină pentru a le Îndruma pașii, În pofida atmosferei Învăluite de umezeala Înecăcioasă care se ridica dinspre malurile Arnului. Locul spre care se Îndreptau nu era aproape. Aveau nevoie să treacă de ziduri, pe drumul de dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella. La ora aceea, porțile erau Închise, dar străjerii nu ar fi făcut prea multe nazuri, mai ales dacă ar fi fost Încurajați cu câțiva bănuți. Dante se Întoarse spre femeie pentru a-i estima forțele. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putea fi ascunsă În scrinul menit să o adăpostească. Trebuia să se afle altundeva. Între fetru și fetru. O alegorie sau o expresie ce trebuie luată ad literam? Poate că aici stătea explicația. Prăvăliile de postavuri erau concentrate toate În jurul pajiștilor de la Santa Maria Novella, În partea cealaltă a orașului. Spera că aerul răcoros al dimineții Îi va prii. Dar soarele strălucea deja ca o minge de foc, implacabil. Parcursese doar câteva zeci de pași și era deja cufundat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu pas, în timp ce el plana piuind și târându-și o aripă lovită pe care străluceau două sau trei picături de sânge. Nefiind atent decât la pasăre, ajunsesem pe creastă, care nu e deloc o creastă decât după nume, fiindcă o pajiște mare îți lasă impresia că o mână imensă, cu palma îndreptată spre cer, acoperită de ierburi și de tufișuri pitice, încununează costișa. Am simțit, odată cu vântul care mi-a pătruns pe sub guler, un vânt cald, că trecusem linia invizibilă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ochii și am văzut-o. Era așezată fără nici un fel de ceremonie în iarba deasă, presărată cu margarete, iar țesătura deschisă la culoare a rochiei învolburate în jurul taliei m-a dus cu gândul la unele dejunuri în iarbă din picturi. Pajiștea și florile ce o-mpodobeau păreau create special pentru ea. Vântul îi răsfira din când în când buclele înspumate ce aruncau asupra gâtului ei o umbră delicată. Privea drept înainte la ceea ce noi, ceilalți nu voiam niciodată să vedem. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
agățat carabina într-un cui deasupra ușii. E acolo și astăzi. Și a trebuit ca toată lumea să fie moartă și îngropată ca să-mi reiau plimbările duminicale, de acum înainte mergând în locul acela de fiecare dată, ca în pelerinaj, până la acea pajiște unde o văzusem pe tânăra învățătoare așezată la marginea lumii noastre. Mă așez mereu în același loc, pe locul ei, și îmi trag sufletul. Durează minute bune. Privesc ceea ce privea ea, marea panoramă redevenită calmă și lentă, fără trâmbe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
astfel despre clipele de demult, ne iluzionam că nu e totul jucat și că ne rămânea să ne găsim locul în marele mozaic al hazardului. Apoi, fără să ne dăm seama, cuvintele ne-au dus către copilăria noastră, către miresmele pajiștilor pe care ne jucam de-a baba oarba, temerile comune, cântecele, apa de izvor. Amiaza a bătut clopotul, dar noi nu mai știam dacă era o amiază din copilăria noastră sau una din timpul prezent, cel aspru și deja ruginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-o, alteori se ambala. Vocea îi rămânea însă mereu egală. Nu am prea înțeles cui i se adresa, unui prieten, unei rude, unei iubiri trecătoare sau lui însuși. Vorbea despre toate - despre război, bineînțeles, dar spunea și povești cu moșteniri, pajiști care trebuiau tunse, acoperișuri de refăcut, noaptea nunții, pisici înecate, copaci acoperiți de omizi, broderii de zestre, vorbea de plug, de copii de cor, inundații și o saltea împrumutată, care nu fusese înapoiată, despre lemne care trebuiau tăiate. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
viața. La cimitir, eram șase oameni: preotul, Ostrane groparul, Clămentine Hussard, LĂocadie Renaut, Marguerite Bonsergent - trei bătrâne care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori goi și cărări cafenii și murdare, cerul acoperit. Bătrânele aruncară o floare pe sicriu. Preotul făcu semnul crucii. Ostrane începu să arunce pământ. Am plecat primul. Nu voiam să văd. În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a înroșit la față. Are o servitoare bătrână, Barbe, care locuiește acolo cu soțul ei. Mă înțeleg bine cu ea. Câteodată iau masa cu ei. Am luat obiceiul ca, în fiecare dimineață, să urc în vârful colinei. Este acolo o pajiște mare de unde poți vedea întregul orizont. Tu ești acolo jos, dragostea mea. Se văd trâmbe de fum și explozii oribile. Rămân acolo cât pot de mult, până când nu-mi mai simt nici picioarele, nici mâinile, atât este de ger, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Și Destinat era cel care alcătuise această mică scenă de cinematograf static. În prima fotografie, recunoșteai modelul care-i pozase pictorului pentru marele portret de la intrarea în Castel: Clălis de Vincey avea aici poate șaptesprezece ani. Era imortalizată în mijlocul unei pajiști presărate cu plante umbelifere, din acelea numite popular cununițe. Tânăra râdea. Era îmbrăcată în haine de țară și toată eleganța ei era pusă în evidență de simplitatea îmbrăcăminții. O pălărie cu boruri largi arunca o umbră întunecată pe jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ai iubit-o, tu nu știi decât de tine, de ce tot plângi atâta? am pierdut femeia vieții mele, singura femeie care îmi era egală... ai pierdut-o fiindcă ai vrut, lașule, trădătorule, ai lăsat-o să moară, să plece spre pajiștea plină de flori, când a venit în grădina restaurantului, ai ținut mereu pleoapele în jos, nu te-ai uitat deloc în ochii ei care plângeau, nici nu știi cum curgeau lacrimile pe fața ei, nu știi, înțelegi?, n-ai îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Hans. Au, spune el, pauza mea de masă‑i scurtă, așa că hai să lăsăm preludiul, despre care tu mi‑ai spus că așa se cheamă, și să trecem direct la treabă. Curând suntem gata. Cu Sophie ar fi pe o pajiște cu flori, unde miroase a fân, sau pe nisipul cald, lângă apa caldă a mării, sau într‑o cabană de schi căptușită cu blănuri; dar acum nu‑i decât cu Anna într‑un apartament de bloc vechi. Sophie e blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru ca acesta să nu‑și mai amintească de copilăria petrecută la țară. N‑au mai rămas decât șiruri lungi de bărbați în salopete de lucru și pantaloni sau halate decolorate, nimic din ce au pe ei nu amintește de o pajiște verde sau de un pârâu. Metropola nu cunoaște mila, te poți evidenția doar dacă faci un efort foarte mare, astfel încât alții să te observe și să‑ți recunoască valoarea; sportul te ajută în direcția asta, acolo lupți pentru echipa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să curăț, nu e Unghi ocolit de praf, icoană veche! Văd praful - rouă, rănile - tămîie? - Sfânt alterat, neutru, nepereche. LEGENDĂ Străluminați ca niște unghii, Sub scuturi, îngeri au lăsat Cherubul văii să-l înjunghii, - Sădiți în aer ridicat. Și limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
războire-ai biruit: Stăpână ești pe vânătul argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult, de când înflăcăratul cer Purta spre culmi diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de mișcări născânde, dansul negru al seratei iudee la care s-a tremurat (dacă e constructivist) ori bețivana sârbă la care a chiuit (dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]