20,853 matches
-
sânge de măgar! Cel tânăr și-a dat una peste căpățână, iar pe față i-a apărut o expresie ca de subită iluminare. S-a răsucit și-a alergat afară din sală, dar s-a întors cât ai bate din palme, în mână cu o găleată toată numai pete de sânge. S-ar fi zis că găleata era deosebit de grea - dracul se gârbovise, pașii i se împleticeau și părea că stă să se răstoarne la pământ în orice clipă. A lăsat
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
faceți să pricep de ce mor, la urma urmei ce lege am încălcat? Huang Tong a răspuns: - Du-te la regele Yama să te facă el să pricepi! Și-a ridicat deodată pușcociul, a cărui țeavă se afla la doar o palmă de fruntea mea, iar după aceea am simțit cum îmi zboară capul, apoi am văzut o flacără, am auzit o explozie care părea că răzbate de foarte departe și-am adulmecat mireasmă de praf de pușcă plutind prin aer... Poarta
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei// O, șoaptele ei ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în palmele mele” (Oaspeții unui arbore). De la o prestație voit prudentă, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din Milo, luna își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
părinții dacă primesc ordin de la șefi. La mine a fost altceva, am fost sancționat pe linie de partid, iar la dosar nu a vrut tovarășul prim să-i dea drumul. Turba procurorul șef, mai ales când i-am dat o palmă, atunci, noaptea, imediat după accident... A avut tupeul să spună că mă leagă. Nu mai este la noi, l-am mutat, avocat parcă. Partidul nu acceptă asemenea persoane, în asemenea funcții. Dar pe mama de ce nu ai adus-o, Petrache
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mângâindu-i părul lung și blond. Dă-mi pace să dorm, Geo... sunt frântă... Gheorghe se opri pentru câteva clipe, apoi își ridică blând soția în șezut. Se uită lung la ea, după care începu să o lovească, întâi cu palmele, apoi cu pumnii. Dumnezeii mă-tii de curvă! Cât crezi că o să-ți mai permit?! Cât o să mai îndur?! Spune, de ce taci?! Crezi că nu am aflat de porcăriile tale, mă crezi chiar atât de prost?! Femeia doar își acoperi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
știu cum, și de o diplomă de bacalaureat, dar știi ce mi-a spus proasta? „Ce să fac eu cu facultatea, Petrică, dacă nici liceul nu l-am făcut?”. Am crezut că glumește, dar tâmpita vorbea serios. Iam tras două palme gospodărești și am plecat la București. Noaptea eram la hotel în brațele Soniei, care până atunci trăise cu un udemerist, că și ea săraca avea un tâmpit acasă. Un profesoraș de matematică, care nu a vrut să renunțe la catedră
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu-ți mai spun. I-am rupt chiloții și am trântit-o pe masă... Nu știu cât a durat, dar țin minte că, la un moment dat, Sonica îmi șoptea în neștire: „Vreau... vot secret... cu bile vreau!”... I-am dat două palme și am fugit în baie. Am dat de senator, care se masturba în fața oglinzii. Când m-am întors, Sonia mânca alune, iar olteanul se chinuia să desfacă o șampanie. Viitoarea soție mi-a făcut semn să mă așez lângă ea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ai grijă, nu de mașină, că o să mai primim și altele, ci de el, de băiat, să nu-l ții flămând...” Petrache, înainte de a se urca în jeep, se mulțumise să o înjure de mamă, apoi să-i tragă o palmă peste fundul rotund, acoperit, parcă din economie, cu o fustă scurtă și strâmtă. E fusta pentru coroane, Gheorghe, îi explicase fratelui. A îmbrăcat-o la o ceremonie, când s-au depus coroane, parcă de... În fine, am uitat, parcă de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
libidinos ce e? Nu mai schimb cu el nici o vorbă. Adio politețuri când ești atât de înfiorător. Ieși afară, mizerabilule și oribilule. Acum termină și-n bucătărie și gata. Mie încă nu mi se oprește ritmul turbat al inimii, transpiratul palmelor (auzi la el, mâini frumoase). — Cât să vă dau? Cât mă costă? (Vai, cum rânjește, Doamne, parcă-i Lică Sămădăul.) Cât doriți dumneavoastră. (Vai, futu-ți Dumnezeii mă-tii de mizerabil.) — Cum adică? Nu. Trebuie să-mi spuneți o sumă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să fie altă explicație. Cum ar fi putut să mă surzească tocmai muzica pe care o ador? E absurd. Așa mi-am descoperit pasiunea pentru lectură. Doar cărțile reușesc să-mi mai tulbure liniștea gândurilor. Cărțile și vibrațiile. Îmi așez palmele pe lemnul băncii, deschise, pregătite să primească orice li se oferă. Încerc să captez vibrații care să mă ajute să ascult. Sunt haotice la început, dar devin ușor-ușor mai regulate. Intră în mine prin pori și le simt cum mărșăluiesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
piept de două ori și mi o întinde. N-apuc să trag nici un fum. În spatele lui Motanu apare, ca din pământ, plutonierul Ciocoiu, cu cascheta într-o rână și cu un rânjet dement. Motanu se scobește în nas, liniștit, când palma grea a plutonierului îl plesnește peste ceafă. Motanu se chircește și mai încasează două picioare în burtă. — Fumați, ai? Futu-vă muma-n cur! Bă, leșinaților, la treabă, bă, că stă producția, fi-v-ar rasa a dracului! Rabatat! Rabatat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
s-a mai diluat. Îmi apăs globii oculari și mă bucur de formele colorate apărute brusc în fața mea. Deschid ochii încet, ceața se împrăștie doar dintr-unul. Îmi curăț urdorile, mă așez pe marginea patului și îmi cufund fața în palme, ca să mai iau o porție de întuneric. De la bucătărie vine miros de scorțișoară. O fi făcut mama orez cu lapte? Pentru că viața e tâmpită și surprinzătoare, mai ales dimineața, memoria îmi dezgroapă amintiri din copilărie. Dintr-odată, mă văd la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
timpul lucruri care te pun pe gânduri. O cheamă Iris Theodora. Mergem cu toții într-o vară la țară, la bunicul. Copii și nepoți eram vreo zece inși. Bunicul n-are o mână, i-a explodat în tinerețe o grenadă în palmă și i-a cam retezat-o de la cot. Are o proteză în loc. Câteodată și-o dă jos și lasă ciotul să mai respire. Iris își lovește la un moment dat privirea de mâna lui și-și dă seama că ceva
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
oamenii urlă la câini, bunica urlă la motan. Și zâmbește. Ai grijă de tine, să fii mai deșteaptă ca maică-ta și ca tac-tu. Nu te mărita încă, scrie, iar pe noi iartă-ne. Beau apă și caut cu palma picioarele mătușii. Mă mângâie pe gânduri cu singura pleoapă funcțională și tace. O să mai trec pe aici doar în cealaltă viață, cea în care o să am o pereche de aripi în plus, să i le dau să zboare, să plece
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
timp. Mi-a pus cuțitul la gât. Mi-a spus rar și apăsat că, dacă mai fac o singură mișcare, mă taie. Mi-am desfăcut mâinile larg, am apucat câte-un un smoc de iarbă, l-am strâns tare în palme și m-am abandonat lui. Dintr-o smucitură, mi-a dat jos pantalonii scurți cu tot cu chiloți, apoi s-a ridicat in picioare, atât cât să se dezbrace. Cheile de la mașină i-au căzut din buzunarul pantalonilor. S-a aplecat să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
acele momente de surpriză și muțenie în fața propriilor mele decizii și acțiuni, care parcă nu treceau prin filtrul rațiunii, ci erau venite din colțișoarele ascunse și nebănuite ale subconștientului. M-a avut acolo, în pădure, fără nici un cuvânt. Strângeam în palme iarba amestecată cu pământ, priveam copacii de deasupra mea, priveam ochii care mă țintuiau fără să clipească, în timp ce străinul mă pătrundea din ce în ce mai adânc. Încercam din răsputeri să-mi ascund plăcerea, să nu-l las să înțeleagă voluptatea pe care mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am ridi cat-o pe pat, am întrebat-o dacă o doare ceva, i-am palpat capul, mânuțele piciorușele, am întrebat-o iar dacă e bine și, la răspunsul ei pozitiv, spaima și bucu ria s-au concretizat într-o palmă aplicată pe fundulețul ei gol. Văzând urma degetelor mele pe pielea ei rozulie și mici boabe de mărgăritar în ochișorii ei senini, am luat-o repede în brațe. N-o bătusem niciodată și ea nu cunoștea semnificația gestului. Atunci, ca să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mele pe pielea ei rozulie și mici boabe de mărgăritar în ochișorii ei senini, am luat-o repede în brațe. N-o bătusem niciodată și ea nu cunoștea semnificația gestului. Atunci, ca să-mi scuz pornirea idioată, i-am spus că palma dată e un vaccin care o s-o ferească să mai facă lucruri periculoase. — Știi, atunci, la Traianu... palma dată... anul trecut, i-am amintit nevestei pățania. Ea a început să râdă cu așa poftă, încât părinții și bunicii copiilor veniți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în brațe. N-o bătusem niciodată și ea nu cunoștea semnificația gestului. Atunci, ca să-mi scuz pornirea idioată, i-am spus că palma dată e un vaccin care o s-o ferească să mai facă lucruri periculoase. — Știi, atunci, la Traianu... palma dată... anul trecut, i-am amintit nevestei pățania. Ea a început să râdă cu așa poftă, încât părinții și bunicii copiilor veniți la doctor ne-au țintuit din nou cu privirile. Nu bate tati, am spus eu și mi-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vorbit urât: cuiva îi cumpărasem un pardesiu, apoi auzisem un trecător spunând la mobil că îi trebuie neapărat o mașină. I-am dat-o pe a noastră. Îndeplineam dorințe. A doua zi mi-am astupat urechile. Căști cu muzică și palmele deasupra, să nu ajun gă la mine nimic. N-a mers. Ghiceam în pri virile trecă to ri lor ce-și dorește fiecare. Am ajuns cu mare întârziere la birou. Până seara oferisem două prânzuri, vreo șapte prăjituri, sfaturi, dusesem
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
până când am adormit“. Am tresărit chiar când mașina verde izbea un parapet și m-am ținut bine de volan. Atârnam încă în centură, mașina se răsturnase, când am auzit o voce de femeie: Bă iatule, trăiești, trăiești, băiatule, în timp ce două palme umede îmi mângâiau obrajii. Iulian Kir Ileana Bunica ne punea să ne rugăm, iar noi făceam asta atenți și cuminți, rostind niște poezioare cam nătânge, cu capetele plecate sub privirile-i atente, îngenuncheați la marginea patului. Cum nimic rău nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu este numai blazare, asta este nesimțire. Aceste ființe și-au spus probabil că este mai avantajos să te plimbi cu catalogul sub braț, bine Îmbrăcat, de la o clasă la alta și să tâmpești copiii, decât să faci bătături În palme la o muncă brută, care, de altfel, li s ar fi potrivit mult mai bine. iar cea de-a treia categorie, cea mai numeroasă, este cea din care fac parte cei care vor să se țină " În rând cu lumea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Banciu CAPITOLUL 1 Dormi până se stârni vântu-n grădină. Dormi, sau numai așteptă să bată stelele cerului în geam și să adoarmă bătrâna, pe urmă-i pieri somnul. Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să pătrundă cu tulburarea lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ograda luminată ca ziua de luna plină. Prinse să coboare în grădină adulmecând aerul curat, ușor jilăvit de roua care-i pătrundea pănă-n bătaia inimii și îi dilată pieptul ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
coboare în grădină adulmecând aerul curat, ușor jilăvit de roua care-i pătrundea pănă-n bătaia inimii și îi dilată pieptul ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]