1,950 matches
-
îi scăpase din gură. - Și-a dat paltonul și căciula, zise soția lui, de aia umblă așa. O să facă într-o zi o meningită. Era alături de el, dar era îngrijorată. Iar eu eram nedumerit: înțelegeam, și-a dat căciula și paltonul acolo în închisoare, dar de ce s-a mai tuns și așa scurt? Aveam deci de așteptat. Am vândut cu un preț bun Istoria literaturii române de Călinescu, singura care îmi mai rămăsese, și după câteva zile i-am făcut din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un triumf al lui personal, scrise pe manuscrisul meu cuvântul Popasuri, puse corpul de literă de cules și numărul de coloane și îi dădu manuscrisul lui Geo Dumitrescu. - Pentru numărul de duininică, îi spuse. Și se ridică și își îmbrăcă paltonul, care în mod curios îl făcea parcă și mai mic. - Domnule, îmi spuse, debutezi. Scrie! Dar tot așa, de-astea ( și le luă cu palma pe dedesubt, astea la care se referea, și care puteau să-l încînte pe el
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă avertiză el. Mai târziu lărgești aria, te privește, dar pentru început e bine așa, să te ții de acest filon. Pe urmă, e adevărat, trebuie să-l depășești. Și a plecat. Iar noi ne-am pus ca și el paltoanele și ne-am dus la locul știut să sărbătorim evenimentul... Sîrbulescu, masivul, cum îi spuneam eu cu infinită simpatie, fiindcă vederea lui te calma ca o forță liniștită a naturii, era cel mai comunicativ, deși nu vorbea mult. - Ei, vezi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
decât la alte ziare. Ne-am despărțit vorbind clar și călcând drept... Am publicat apoi la Popasuri, aproape la rând, încă patru sau cinci nuvele, scrise sub impulsul debutului, apoi m-am oprit. Venise primăvara, lepădasem de mult urâtul meu palton de aba, îmi cumpărasem două costume de la Galeriile Lafayette și spre surpriza mea, deși aveam două salarii, banii nu-mi ajungeau să mă mut din Tutunari, fiindcă deși camera îmi plăcea, proprietăreasa mă anunțase că vrea să mai aducă un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ochi, n-am mai îndrăznit să mă duc s-o văd, deși un pretext aveam, ochii, bineînțeles, dar eram rău îmbrăcat și îmi dădeam seama că n-ar fi putut ieși cu mine pe stradă nicicum așa cum arătam, cu un palton de popă și cu un costum cumpărat cu o mie de lei de la Taica Lazăr. Acum câteva luni însă m-am dus întîi m-am uitat îndelung prin geam s-o văd dacă îmi plăcea, dacă era aceeași femeie frumoasă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fusese redactor-șef la acel ziar. Probabil o coincidență de nume. Era mai departe la Statistică, dar nu pe Splaiul Unirii ci undeva pe Brezoianu... "Ei, l-am întrebat, ce facem acum, când nu trebuie să vă mai dați nici paltonul nici căciula?" Mi-a făcut un semn energic să tac din gură. "De ce, i-am șoptit, ce vi se întîmplă, domnule Pavel?" Nu mi-a răspuns. Am plecat ca și în acea zi de iarnă, împreună, dar nu m-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Iar de fumat abia îmi aduceam aminte. Scriam liniștit, fără febră și fără ștersături. Câinii nu-i mai auzeam, iar la masă nu uitam să mă duc. Eram mic, mă cântărisem odată în gară și văzusem cu uimire cum cu palton cu tot abia aveam cincizeci și șase de kilograme. Când, mai târziu, m-am împrietenit cu Zaharia Stancu și i-am spus că aș vrea să fiu și eu cum i-ar fi plăcut mamei, adică "așa gras, frumos", conjudețeanul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ascuțită, de șacal. O cerceta posac, privind-o țintă cu ochii lui spălăciți. Ea se înroși brusc și se întoarse iar către bărbatul ei, care se uita întruna drept înainte, în ceața și vântul de afară. Se strânse toată în palton. Dar în minte, îi stăruia imaginea soldatului francez, lung și firav, atât de firav în tunica lui strimtă, încât părea făcut dintr-o materie uscată și sfărâmicioasă, amestec de nisip și oase. Abia în acea clipă văzu chipurile descărnate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acea clipă văzu chipurile descărnate și arse de soare ale arabilor de lângă ei, și tot atunci băgă de seamă cât de bine păreau să stea, în ciuda veșmintelor largi, pe banca pe care ea și bărbatul ei abia încăpeau. Își adună paltonul strâns în jurul trupului. Și totuși nu era grasă, ci mai curând înaltă și plină, cu forme ispititoare, trezind încă dorințe - simțea asta din privirile bărbaților - cu fața copilăroasă, cu ochii limpezi și luminoși ce contrastau cu trupul mare, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Janinei a nu știu câta oară, se întemeia pe convingerea greu de înțeles că arabii cer întotdeauna un preț de două ori mai mare ca să fie siguri că vor primi un sfert din el. Janine, stânjenită, mergea în urma lor. Pe sub palton îmbrăcase o jachetă de lână și acum ar fi vrut parcă să se facă mai mică. Carnea de porc, deși bine friptă, precum și picătura de vin pe care o băuse, nu-i îngăduiau nici ele să se simtă prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
rotesc mâna, văd părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în dezordine pe degete. Am degete mici, cu streașina unghiilor scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care i-a acordat divorțul și locuința. Se anunță că la Blănăria de la parter se vând scurte îmblănite. Trei halate solicită permisiunea de-a coborî la Blănărie. De câtăva vreme, este obligatorie uniforma halat albastru cu ecuson și fotografie. Peste paltoane, peste jachete de lână, pulovere. Frig, foarte frig... Unii poartă căciuli. Doamna uscată și palidă are pe cap o bonetă de lână. Țintește cu insistență capul ras al inginerului din față sau mustața vecinului său care privește indiferent spre fereastră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit ? Sticla s-a întors, neatinsă, după doi ani ! Nimeni n-a gustat... Ridică privirea obosită, revede vopseaua verde a dulapurilor, mustața colegului din stânga, halatele peste paltoane. Colegul din stânga împarte apartamentul comun cu un bătrân muribund, bolnav de inimă. Decompensare, precizează colegul. Compensare și decompensare. Dacă nu se produce compensarea, pacientul se pierde. Bătrânul are o fată, cu care locuiește în aceeași cameră. Fata a fost supusă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ora cincisprezece și două minute și apune la ora cinci și douăzeci și trei de minute. Ce s-a întâmplat în vară ? Celălalt zâmbește oblic, roșește, scoate ramele aurii de pe nas, regăsește vocea cuvenită : — Am să-ți spun. Își îmbracă paltoanele. Un palton gros, negru pentru domnul cu mustăcioara subțire, de japonez. O scurtă îmblănită și căciulă rusească, cu urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și două minute și apune la ora cinci și douăzeci și trei de minute. Ce s-a întâmplat în vară ? Celălalt zâmbește oblic, roșește, scoate ramele aurii de pe nas, regăsește vocea cuvenită : — Am să-ți spun. Își îmbracă paltoanele. Un palton gros, negru pentru domnul cu mustăcioara subțire, de japonez. O scurtă îmblănită și căciulă rusească, cu urechi, pentru domnul tuns și tăcut. Coboară treptele, toc toc toc, pași înfundați, pantofi antiderapanți. Portarul îi salută, neglijent. Alături, tăcuți, pasul calm. Lumina
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Viețist”: „Octav Botez, cu înfățișare de mușchetar burghezit după douăzeci de ani (dulci), cu lavalieră moale, cu galoși în loc de pinteni și cortel (permanent) în loc de spadă, trăia într-un fel de extaz, ca adolescenții înamorați. Intra grăbit, saluta, se despacheta (din palton, fularuri, cortele, șoșoni) și rămânea în picioare, între ceilalți, dar pe marginea lor. Se silea să asculte și să participe, - dar nu izbutea decât intermitent și superficial. Cred că redacția era mai cu seamă locul unde se întâlnea mai în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe frumoasă, apropo, m-am luat cu vorba și nici n-am apucat să ți-o descriu. Era frumoasă, gata, asta e tot. Nu are rost să-ți dau detalii, ai încredere în mine, ghicesc o gagică mișto și în palton, după colț, în întuneric, și ce aș putea să-ți spun despre piele, despre sânii potriviți în perfecțiunea lor obraznică, care împungeau nesimțiți bluzița aia semitransparentă de mătase sălbatică, despre coapsele arcuite elipsoidal, sau despre buzele răsfrânte, cu dungulițe roșietice
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
târziu la Lojă. Apoi o tai la Crawford’s la un rulou cu ou. Afară e ca curu de ger, deși frigul nu poate anihila duhoarea Înțepătoare care vine dinspre pantalonii mei. Trebuie să-i dau la curățat. Îmi deschid paltonul și Îl fâlfâi să văd dacă putoarea e constant acră așa cum Îmi imaginez, dar Îmi ajunge la nas doar În valuri aleatoare ca o boare. Pantalonii ăștia mai merg Încă vreo două zile. Văd un plic cu colțurile Îndoite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dat la buci, poate de Anul Nou. Mă gândesc la vaca aia de Diana și la curul ei mare și gol În fața ochilor mei, iar pantalonii mi se Întind din nou și umflătura familiară iese iar În evidență. Îmi Închei paltonul, că trec niște femei pe lângă mine. Scuze fetelor, n-o să aveți parte de o imagine fugară a unei pule de calitatea asta fără să puneți banu pe masă. Deși Diana aia o so iantre craci din nou; abia aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acțiune. E Hogmanay și azi ies În oraș. Ies În oraș cu Carole. Iarăși Carole? Am trecut prin multe, de fapt poate prea multe, dar i-o perioadă nasoală a anului. E frig și mă bucur că mi-am pus paltonul meu cel masiv. Am la mine poșeta cea nouă și drăguță, cea pe care mi-a luat-o Bruce de Crăciunul trecut, ei bine acum e de fapt penultimul Crăciun, dar Încă nu m-am obișnuit total cu ea. The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu cele șase cutii mov din coșul meu de cumpărături. Nu mi-am dat seama că era acolo. A fost de parcă au sărit Înăuntru din proprie inițiativă. Acum mă vede. Vede un vagabond cu o barbă de patru zile, un palton grotesc, pantaloni pătați și adidași vechi. — Vă simțiți bine? Întreabă ea. — Ei? O, asta, râd eu uitându-mă În jos la mine. Sunt sub acoperire, Îi șoptesc eu pe un ton conspirativ. — Nu-i puțin cam mult pentru furturile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îți aduci aminte de domnul Robertson. Polițistul. El a Încercat să-l ajute pe tatăl tău. — Bună, zâmbește micuțul, dar când mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urât. Un val de miresme vine sub nasul meu de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să zâmbească din nou. — Bună, Îi zâmbesc și eu. Mă uit la treningul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum suntem suspendați din cauza unei anchete interne, ca toate anchetele noastre de altfel. — Nu-ți face griji, o să facem ce putem, ne spune el, uitândusen jurului prin casă. Nu și-a scos paltonul ăla scump din păr de cămilă și nici mănușile din piele. Arată ca un manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La câțiva metri depărtare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spre Colinton Village. Singura persoană pe care-mi trece prin cap s-o vizitez e doctorul meu, dr. Rossi. Sala de așteptare e plină de puțoi bătrâni și urât-mirositori, dar acuma am eu ac de cojocul lor. Mă flendur În paltonul ăsta vechi! Na poftim, puțoi bătrâni și snobi ce sunteți. Scot o cutie mov din buzunarul paltonului. — N-o puteți bea aici, Îmi spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei. — Poliția, Îi spun eu. Lucrez sub acoperire, le explic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]