1,756 matches
-
și o fiică. Această Teodora a fost o membră influentă a familiei lui Theophylact. Mai târziu Ioan a pus la cale căsătoria între Marozia și Alberic I., fiul lui Alberic de Tusculum. Pontificat Ca papă, a încercat să restabilească puterea papală în Italia. Împotrivă sarazenilor a încheiat o uniune cu alte state italiene obținând o victorie în Batalia del la Garigliano (915). Tot în 915 l-a încoronat împărat pe Berengar I. Motivele acestei încoronări sunt destul de neclare, dar este sigur
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
succes - să-i scrie papei. Ioan la rându-i a văzut posibilitatea unei politici mai active în Balcani și a venit în întâmpinarea dorințelor patriarhului. Așadar, a trimis și el o delegație la Constantinopol care a fost însoțită de trimișii papali Theophylact și Carus. În același timp cei doi ar fi trebuit să-și folosească călătoria pentru a-l influența pe domnitorul bulgar Simeon I.. Sarcina lor era să întreprindă o călătorie din Constantinopol în tabăra lui de campanie pentru a
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
același timp cei doi ar fi trebuit să-și folosească călătoria pentru a-l influența pe domnitorul bulgar Simeon I.. Sarcina lor era să întreprindă o călătorie din Constantinopol în tabăra lui de campanie pentru a-i înmâna o scrisoare papală cerându-i să-și păstreze pacea. Patriarhul însă i-a scris și el lui Simeon despre mesajul păcii al papei. În același timp le-a interzis celor doi trimiși să plece spre tărâmurile bulgarilor din motive de "siguranță". În felul
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
1044). În timpul absenței sale , romanii l-au ales pe Silvestru al III-lea, dar, după doar un an, și acesta a fost dat afară din oraș , așa că Benedict s-a întors încă o dată. Tot în 1045 Benedict a vândut demnitatea papală, inclusiv tiara, nașului său Johannes Graziano Pierleoni care l-a urmat ca papă sub numele de Grigore al VI-lea. Motivul acestui târg nemaiauzit era că Benedict voise s-o ia de soție pe verișoara sa, și de aceea trebuia
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
Benedict și-a declarat abdicarea ,nulă și neavenită insistând să fie considerat în continuare papă de drept. Roma s-a trezit cu trei papi diferiți. În deosebi Grigore al VI-lea a fost vehement criticat pentru faptul că cumpărase funcția papală de la finul lui. Era ceva absolut nemaipomenit chiar pentru acele vremuri dominate de simonie să cumperi demnitatea papală de la un papă în funcție. Cu toate astea trebuie recunoscut că tocmai Pierleoni era un adversar al simoniei care, prin actul lui
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
s-a trezit cu trei papi diferiți. În deosebi Grigore al VI-lea a fost vehement criticat pentru faptul că cumpărase funcția papală de la finul lui. Era ceva absolut nemaipomenit chiar pentru acele vremuri dominate de simonie să cumperi demnitatea papală de la un papă în funcție. Cu toate astea trebuie recunoscut că tocmai Pierleoni era un adversar al simoniei care, prin actul lui, poate a ocrotit papalitatea de incidente și mai grave. În 1046, la dorința lui Henric al III-lea
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
conclavei, Celestin a murit după 17 zile, încă înainte de a fi încoronat (10 noiembrie 1241). Abia după o sedisvacanță de doi ani Inocențiu al IV-lea a ajuns succesorul lui, terminând definitiv politica de reconciliere între puterea statală și cea papală. Coelestin IV. În: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL)
Papa Celestin al IV-lea () [Corola-website/Science/305429_a_306758]
-
-lea de Frederic I, poreclit "Barbarossa". A contribuit la redactarea unei alianțe cu normanzii (1156). I-a replicat lui Frederic I, vorbind de Sfântul Imperiu, că ar fi un "beneficiu", sugerând deci că acesta ar fi un dar al Scaunului Papal făcut împăraților. La alegerea lui Alexandru al III-lea ca papă, în 1159, o minoritate de cardinali sprijiniți de Frederic I - Barbarossa i-a ales, contrar, pe primii câțiva antipapi, iar adepții laici ai puterii imperiale l-au obligat pe
Papa Alexandru al III-lea () [Corola-website/Science/305427_a_306756]
-
papă, în 1159, o minoritate de cardinali sprijiniți de Frederic I - Barbarossa i-a ales, contrar, pe primii câțiva antipapi, iar adepții laici ai puterii imperiale l-au obligat pe Alexandru să fugă în Franța (1162). Apărător înverșunat al autorității papale, l-a sprijinit pe sfântul Thomas Becket împotriva lui Henric al II-lea al Angliei. S-a întors la Roma în 1165, dar a fost exilat din nou anul următor. A câștigat sprijin odată cu formarea Ligii Lombarde care l-a
Papa Alexandru al III-lea () [Corola-website/Science/305427_a_306756]
-
învins pe Frederic la Legnano în 1176, pregătind calea pentru Pacea de la Veneția. Alexandru s-a menținut în tradiția reformei relației cu Sfântul Imperiu și a prezidat cel de-al treilea Conciliu de la Laterano (1179), care a consfințit victoria poziției papale în fața celei imperiale: după Laterano, papii urmau sa fie aleși numai de către cardinali, împăratul sau alți reprezentanți laici ai lui neavând drept să intervină. Deasemeni s-a stabilit necesitatea unei majorități de două treimi (2/3) pentru validarea alegerii unui
Papa Alexandru al III-lea () [Corola-website/Science/305427_a_306756]
-
la o dată necunoscută. A fost canonic în orașul natal de unde în 1124 a fost creat preot-cardinal cu titlul de Sfânta Cruce în Ierusalim. A fost creat cardinal de papa Honoriu al II-lea. Din 1125 până în 1126 a fost trimis papal în Germania la curtea lui Lothar al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, unde i-a reprezentat pe papa Honoriu al II-lea și pe papa Inocențiu al II-lea. Tratativelor sale se datorează faptul că Lothar al III
Papa Lucius al II-lea () [Corola-website/Science/305426_a_306755]
-
(în , în , în , în ), născut Pedro Juliăo, la Lisabona, prin 1205-1220 - decedat la 20 mai 1277, la Viterbo, Statul Papal), cunoscut sub numele de "Pedro Hispano" a fost al 185-lea papă al Bisericii Universale, între 1276-1277, fiind singurul papă din istorie, de origine portugheză. Medic, filosof, logician, fizician și matematician, "Pedro Hispano" a avut în vedere o nouă teorie
Papa Ioan al XXI-lea () [Corola-website/Science/305431_a_306760]
-
Carol de Anjou. A încercat, fără izbândă, să-i convertească pe tătari la creștinism. Pontificatul lui Ioan al XXI-lea a durat doar opt luni și 5 zile. A fost grav rănit, în timpul studiului, într-un accident survenit în palatul papal din Viterbo, aflat în construcție, la 14 mai 1277. În urma acestui accident, a murit la 20 mai 1277. A fost înhumat în catedrala din Viterbo. Mormântul său poate fi văzut și astăzi, pe culoarul din stânga. Din cauza preocupărilor sale științifice (privitoare
Papa Ioan al XXI-lea () [Corola-website/Science/305431_a_306760]
-
culoarul din stânga. Din cauza preocupărilor sale științifice (privitoare la optică și medicină) papa Ioan al XXI-lea, a fost bănuit de popor (atât în timpul vieții, cât și după moarte) de practicarea vrăjitoriei. Accidentul care i-a adus moartea, survenit la "palatul papal de la Viterbo", a fost considerat de către detractorii săi drept "un act de justiție cerească". În 28 martie 2000, printr-un aranjament special al primarului Lisabonei, "Joăo Barroso Soares", a fost acordat "papei Ioan al XXI-lea" un "„mormânt de onoare
Papa Ioan al XXI-lea () [Corola-website/Science/305431_a_306760]
-
Sfânta Hostie doar cu ajutorul unui aparat mecanic. Totuși a fost în stare să practice o politică de echilibru, și datorită sprijinului unor membri din familia sa, în special fratele său Pandulf. Ținta principală a politicii lui era sporirea securității statului papal, ca și rezolvarea situației din Sicilia, unde predecesorul lui, Martin al IV-lea, eșuase cu politica sa. Carol al II-lea de Anjou, fiul lui Carol de Anjou, era deținutul lui Iacob de Aragon. Acesta din urmă cerea renunțarea definitivă
Papa Honoriu al IV-lea () [Corola-website/Science/305432_a_306761]
-
puternic simț practic. Ales papă în anul 1198, la vârsta de numai 37 de ani, el avea sentimentul că este Servus Dei și vicarius Christi-vicarul lui Hristos, cu autoritate supremă pe Pământ . Principalele sale preocupări erau: restabilirea ordinii în statul papal, rezolvarea problemei siciliene , reînsuflețirea ideii cruciadelor și reforma Bisericii in capite et membris. În viziunea sa, principii și regii Europei își obțineau putere din autoritatea sa, ceea ce-i îngăduia să-i excomunice sau să-i detroneze, atunci când credea de cuviință
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
romană era îmbrăcată în haina cuvioșiei sau cucerniciei eclesiale, căci susținea ideea concentrării autorității într-o singură persoană. Papa nu a lăsat neexploatat acest aspect. În sfera politică, Inocențiu al III-lea a redus prefectura și senatoriatul la simple magistraturi papale, Roma continuând să fie o comunitate autonomă, întâietate ce și-a disputat-o cu orașul Viterbo, și el oraș papal. Statul papal se reducea la capitală și orașul Viterbo, celelalte posesiuni fiind numai cu numele în administrația sa. Inocențiu al
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
a lăsat neexploatat acest aspect. În sfera politică, Inocențiu al III-lea a redus prefectura și senatoriatul la simple magistraturi papale, Roma continuând să fie o comunitate autonomă, întâietate ce și-a disputat-o cu orașul Viterbo, și el oraș papal. Statul papal se reducea la capitală și orașul Viterbo, celelalte posesiuni fiind numai cu numele în administrația sa. Inocențiu al III-lea a reușit să readucă sub ascultarea scaunului roman vechile feude ale marchizei Matilda de Toscana, ducatul de Spoleto
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
neexploatat acest aspect. În sfera politică, Inocențiu al III-lea a redus prefectura și senatoriatul la simple magistraturi papale, Roma continuând să fie o comunitate autonomă, întâietate ce și-a disputat-o cu orașul Viterbo, și el oraș papal. Statul papal se reducea la capitală și orașul Viterbo, celelalte posesiuni fiind numai cu numele în administrația sa. Inocențiu al III-lea a reușit să readucă sub ascultarea scaunului roman vechile feude ale marchizei Matilda de Toscana, ducatul de Spoleto și teritoriul
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
mai importante măsuri ale lui Inocențiu al III-lea, nu a fost singura. El a avut conflicte atât cu regele englez cât și cu cel francez. Anglia era condusă de regele Ioan fără de Țară (John Lackland) și conflictul, cu scaunul papal, a izbucnit în momentul în care, vacantându-se scaunul episcopal de Canterbury, papa l-a numit pe Stephan Langton, care era profesor la Universitatea din Paris, cunoscut cercetător al Sfintei Scripturi și cel care a împărțit Biblia pe capitole. Regele a
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
organizeze în anul 1217. Dar nu a mai ajuns să vadă materializarea planului său, căci la 16 iulie 1216, pe când se găsea la Perugia, pentru cauza cruciadei, l-a surprins sfârșitul. Pontificatul lui Inocențiu al III-lea, reprezintă culmea puterii papale, deși, a spune acest lucru, nu este pe placul istoricilor catolici. Totuși, nici un alt papă, până la el și după el, nu a reușit să cârmuiască întregul Apus, iar regii să se simtă subordonații lui. Faptul că a folosit pe unii
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
falimentul iminent, datorat traiului său princiar, și situația Romei, sfâșiată de luptele dintre familiile Colonna și Orsini, ai căror adepți se ucideau zilnic între ei, în plină stradă. Nici una dintre ele nu a fost soluționată. Încercarea de a percepe taxe papale în Napoli a fost respinsă pe motivul Sixt IV scutise regatul de aceste plăți. Împins de della Rovere, Inocențiu l-a invitat apoi pe ducele René de Lorena să preia tronul regatului Napoli și i-a sprijinit pe nobilii napolitani
Papa Inocențiu al VIII-lea () [Corola-website/Science/305436_a_306765]
-
nașterii nepotului său). Roderic Borja s-a stabilit în Italia în timpul pontificatului unchiului său, Calixt al III-lea. Borja s-a redenumit Rodrigo Borgia și a început o ascensiune ce se va încheia cu dobândirea, pentru unsprezece ani, a tiarei papale (1492-1503). În noaptea de 10 spre 11 august 1492, cardinalii reuniți în conclav la Roma îl alegeau cu o largă majoritate de voturi ca nou Papă: Alexandru al VI-lea, cel de-al doilea suveran pontif catalan. În anul 1494
Papa Alexandru al VI-lea () [Corola-website/Science/305437_a_306766]
-
determinant în alegerea ca papă a lui Borgia a fost influența cardinalului Ascanio Sforza, cât și votul lui. Este aproape sigur că opțiunea lui Sforza nu a fost influențată de bani, ci de dorința acestuia de a deveni noul consilier papal. Alegerea ca papă a celui care timp de 35 de ani a condus afacerile cancelariei romane cu o rară abilitate a fost făcută prin aprobarea generală. Pentru romani în general, care începuseră să-l vadă pe Borgia ca unul de
Papa Alexandru al VI-lea () [Corola-website/Science/305437_a_306766]
-
aproximativ 160 de ori. Nu era ceva neobișnuit să-l vadă lumea pe papă mergând desculț în mijlocul mulțimii. Congregația cardinalilor în legătură cu conflictul între moliniști și banezianiști ("de auxiliis", 1595 - 1508) și-a sfârșit lucrările sub conducerea acestui papă. Însă, decizia papală n-a mai fost niciodată publicată datorită decesului surprinzător al lui Clement. Toți succesorii lui Paul al V-lea n-au mai vrut să se exprime referitor la această problemă. Totuși, experții tind să creadă că Clement l-a condamnat
Papa Clement al VIII-lea () [Corola-website/Science/305440_a_306769]