2,686 matches
-
Perspectiva e închisă, o tristețe grea coboară peste acest scenariu repetitiv. În fine, Săptămâna nebunilor este istoria unei prăbușiri cu delirante rătăciri și reveniri. Aparent, suita titlurilor romanești e fără legătură. Dar numitorul lor comun e ușor sesizabil; sunt tustrele parabole ale puterii. Și, odată cu Princepele, începe o altă etapă a receptării realului. Săptămâna nebunilor vorbește în fastuosul decor al agoniei despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
aduce în scenă o galerie grotescă, un spectacol caricatural și, interesat excesiv de atmosferă, aglomerează reportaje de călătorie (adesea fanteziste) și referințe livrești, centrifugând substanța epică. În pofida interesului coerent pentru o epocă abia încheiată, istoria e văzută tot ca simbol și parabolă, la fel ca și în O lume de câștigat, roman parțial publicat (ca serial) în câteva reviste, rămas însă în sertarele prozatorului. B. reconstituia aici kominternismul cultural și politic, ce a deturnat sensul unei revoluții prin pervertirea idealurilor. Și alte
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
palide rimări pe tema incongruenței dintre „realitatea vieții” și „visul tinereții” - temă centrală și în proza de început, în perioada deschisă de volumul Nuvele (1903), care s-ar putea numi „Bassarabescu înainte de Bassarabescu”. În afară de nuvele și schițe, a mai scris parabole pentru copii, note de călătorie, poeme în proză, monoloage satirice și epigrame sălcii. Două comedioare de Georges Courteline, Taina familiei și Liniștea casei, traduse de el, au fost puse în scenă în stagiunea 1908-1909. Comedia Ovidiu Șicană (1908) este o
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
text pleacă de la o întâmplare reală, de la un tip caracteristic, ciudat, oricum memorabil, întâlnit în peregrinările prin munții și satele Macedoniei sau desprins din tradiția orală crușoveană. Culoarea locală, trimiterile la legende și personaje orientale, chiar mentalitatea dezvăluită sau sensul parabolelor le apropie de povestirile ce îl au ca erou pe Nastratin Hogea și de atmosfera poveștilor Șeherezadei. Același halou oarecum exotic se regăsește în proza (schițe și amintiri) din „Sămănătorul” (1902), reluată apoi și amplificată în câteva culegeri de după 1920
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
va pierde în legenda unui Don Juan care și-a primit pedeapsa cuvenită. Adevăr și minciună, esență și aparență sunt conceptele de manevră ale unui autor care, contând pe un livresc de salon, pirandellizează fără a accede la consistența unei parabole. Dincolo de grația fadă a mondenității, piesa își are totuși momentele ei de febrilitate, ca și o anume energie în disputa de idei. Un labirint fără ieșire, prin care suflete cuprinse de patimi rătăcesc amăgite de părelnicia vieții, iată universul pe
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
importantă este însă prin paginile literare redactate în aromână, pe care autorul le-a inserat la sfârșitul lucrării și le-a numit „fabule, ică părăminthe și isturii alepte” [fabule sau basme și povestiri alese]. În fond, este vorba de niște parabole scrise în manieră evident eseistică, absolut surprinzătoare pentru vremea aceea, când nu exista încă nici măcar o minimă experiență literară în dialect. Textele au fost probabil elaborate la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când literatura românească era ea însăși la începuturi
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
suprem ce mângâie și doare / Cuvântul s-a-ntrupat la Ipotești.” Nu mai puțin interesant este și prozatorul, care pare că se ignoră. O atentă disecție psihologică, o trecere rapidă spre registrul simbolic, un simț de observație ce străbate dincolo de aparențe, căutând parabola, sunt vizibile în proze precum Miguel (1961) și, mai ales, în notele de călătorie din Canare (1961) și Un român prin Grecia (1967). Ar trebui adăugate acestor calități narative un simț ironic fin și capacitatea de a creiona o atmosferă
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
de vasta cultură a autorului. Se fac astfel asociații cu miturile grecești și legendele biblice, „Labirintul Critului” și Grădinile Semiramidei sunt invocate alături de Sodoma și Ierusalimul ceresc. Pitoresc în invenții de vocabular e și mitul Sirenelor, invocat în chip de parabolă. Receptarea fondului de idei e înlesnită de numeroasele fragmente rimate și ritmate. Aceste încercări de proză poetică, precum și alte particularități de topică și stil, mulțimea sentențiilor sunt exerciții preliminare pentru scrierea viitorului roman. Divanul oferă imaginea sintetică a umanismului românesc
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
limbă rusă, polonă sau engleză. A doua piesă importantă a lui C. este Capul de rățoi, scrisă în 1938, reprezentată la Teatrul Național din București și publicată în 1940. Neîncadrabilă într-un gen dramatic exact, scrierea amestecă pamfletul cu farsa, parabola cu expozeul simplu, direct, sarcasmul cu pledoaria umanitară și cu meditația, rezultatul fiind o lucrare în egală măsură lirică și burlescă și, în același timp, punctul cel mai înalt al histrionismului cultivat de personajele lui C. Tema de fond a
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
asupra obiectivității. A interesului practic asupra dezinteresului teoretic. Și, întîi de toate, a oralității asupra scrierii. Iisus predică. Nu analizează. Nu stăpînește arta dialogului. Nu are nici discurs, nici metodă. El povestește întîmplări simple oamenilor simpli. Vorbește prin simboluri și parabole. Apostolii înșiși, evangheliștii, se simt în largul lor vorbind. Ei fac din vorbit o marcă de diferențiere și de raliere față de farisei și a saduchei. Argumentul lor: noi nu argumentăm, noi mărturisim. "Legea a devenit Cuvînt, Vechiul Testament, Noul Testament." Epistole sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ascultători ipocriți, frații mei întru curierat, ascultați-mi sfaturile. Spuneți povești și nu dați lecții. Faceți-o pe scurt ca să fie ușor de preluat. Fiți pozitivi, afirmativi, optimiști. Găsiți-ne imagini frumoase mai curînd decît cuvinte răutăcioase. Fără teoreme, fără parabole. Un clip e mai bun decît o predică. Și mai ales, revin la ce spuneam mai devreme, regrupați-vă. Nu rămîneți singuri. Faceți rețele, cercuri, școli, secte, triburi, bande. Organizați-vă. Aici e cheia. A TRANSMITE ÎNSEAMNĂ A ORGANIZA: UTILITATEA
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cunoaște șarada. Istoria ideilor analizează "operele" lui Jean-Jacques și ale abatelui Mably; istoria socială, academiile, saloanele și cabinetele de lectură; istoria politică analizează cluburile și comitetele revoluționare. Întregul e ca o femeie în bucăți abandonată la ordin. Considerînd cuvîntul o parabolă, artistul nostru restabilește continuitatea însuflețită a unei secvențe. Anatomiei ideilor el îi substituie fiziologia tranzitului. Caracterul social al ideii nu îi este anexat, ci inerent unei traiectorii: ideea este socializată prin însăși transmisia ei. Ideile nu există independent de "societăți
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
unei autorități recunoscute care să dea cuvîntul succesiv fiecăruia, nimeni nu s-ar mai înțelege cu nimeni: comunicare zero. Dar dacă nimeni în afara conducătorului nu îndrăznește să ia cuvîntul înaintea lui, avem tot o comunicare egală cu zero. În loc de o parabolă, ar fi deci vorba despre curba lui Gauss, cu valorile ei optimale în zona mediană. Rămîne ca formula de algebră elementară să ofere o invariantă utilă pentru a ordona variațiile istorice ale cenzurii. Și, mai întîi, această voință constantă a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
deci păstrarea influenței benefice a faraonului (v. nota 30) (în fond, faraonul nu era un om de rând, ci un inițiat) și dacă extrapolăm acest fapt la cazul statuii unui zeu, vom constata că, conform aceluiași principiu holografic (v. și parabola Soarelui reflectat în apă), zeul se “încarnează” în statuile sale, evident cu condiția să le recunoască ca reproducându-l fidel. “Locuirea” statuii de către zeu este surprinsă în Srimad Bhagavatam, prin imaginea în care, în fața unei situații extreme, petrecute în templul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
consideră un echivalent al lui q"dir; unii socotesc că are un sens intensiv: este Cel care are plinătatea puterii, definit și de expresia l" quwwata ’ill" bi All"h (18, 39): „Nu este putere decât în Dumnezeu.” În contextul parabolei celor două grădini (18, 32-44), „puterea” este în sens de „stăpânire”. La v. 51, 58 întâlnim expresia sinonima 9ó al-quwwa, „Stăpânul puterii”. Totuși, traducerile atestă faptul că a fost perceput și că „deținător de forță, de tărie”, intr-o relatie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind cu norii cerului.” (Mt 26,59; Mc 14,62; cf. Lc 22,69) Credință într-un Mântuitor ceresc, de origine nepământeana, este exprimată în unele apocalipse iudaice de dupa Daniel, cum ar fi Parabolele lui Enoh, sau IV Esdra 275. Creștinii l-au recunoscut în el pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, care, înălțat pe cruce asemenea șarpelui de arama tămăduitor (În 3,13), s-a suit „unde era mai înainte” (În 6,62) și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
si simplu ho hyiós: - „...nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere” (Mt 11,27 - tr. BVA); - fiul din parabolă lucrătorilor ucigași (Mt 21,33-39); - glasul din ceruri l-a proclamat, după ce a fost botezat de Ioan în Iordan: ho hyiós mou ho agapQtós...277 (Mt 3,17; Mc 1,11; Lc 3,22) „Fiul Meu cel iubit...”. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
șcel bunt” (G-R, BS); „Pastorul șcel bunt” (BVA, C); „pastor șbonusț” (Vg); „le șbonț pasteur” (BJ); „the șgoodț shepherd” (RSV). Metaforă păstorului pentru a descrie grijă lui Dumnezeu față de popor, preluată din Vechiul Testament 303, străbate Evangheliile - în cele sinoptice inspiră parabole (Lc 15,4-7), asemănări (de pildă Judecătorul, la Judecata de Apoi, îi va despărți pe cei buni de cei răi cum desparte pastorul oile de capre); multe metafore din spusele lui Isus sunt din universul pastoral, dar la Ioan găsim
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prin activitățile lor, contribuie la îmbogățirea patrimoniului național. Este vorba despre lucrătorii din agricultură, din comerț și din industrie, dar și despre savanți, artiști și scriitori. Din câte se vede, noțiunea de activitate productivă este, în acest caz, foarte cuprinzătoare. Parabola albinelor și a trântorilor Pentru a ilustra această opoziție între producători și neproducători, Saint-Simon ne propune parabola albinelor și a trântorilor, apărută în 1819. Trântorii sunt categoriile celor care nu fac nimic, proprietarii-rentieri. Albinele îi reprezintă pe adevărații producători, fără de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din industrie, dar și despre savanți, artiști și scriitori. Din câte se vede, noțiunea de activitate productivă este, în acest caz, foarte cuprinzătoare. Parabola albinelor și a trântorilor Pentru a ilustra această opoziție între producători și neproducători, Saint-Simon ne propune parabola albinelor și a trântorilor, apărută în 1819. Trântorii sunt categoriile celor care nu fac nimic, proprietarii-rentieri. Albinele îi reprezintă pe adevărații producători, fără de care națiunea n-ar putea subzista. Să presupunem, scrie Saint-Simon, că Franța îi pierde subit pe primii
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
opiniile lui Saint-Simon nu erau împărtășite decât de o mică minoritate a contemporanilor. Ele au exercitat, totuși, o mare influență asupra politicii de expansiune economică a celui de-al Doilea Imperiu (Clifford-Vaughan, 1960, p. 319). Ulterior, ideile saintsimoniene ilustrate de parabola albinelor și a trântorilor au avut ecouri în două direcții care, de altfel, nu sunt cu totul străine una de cealaltă, în măsura în care opun și ele elitele „utile” își trag legitimitatea dintr-o activitate productivă sau creatoare, unora „parazitare”, a căror
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
își trag legitimitatea dintr-o activitate productivă sau creatoare, unora „parazitare”, a căror preeminență este bazată pe un statut obținut cu multă vreme în urmă. Prima dintre aceste orientări este cea care asociază noțiunea de elită celei de timp liber. Parabola albinelor și a trântorilor Presupunem că Franța îi pierde subit pe primii săi cincizeci de fizicieni, pe primii săi cincizeci de chimiști, pe primii săi cincizeci de fiziologi, pe primii săi cincizeci de matematicieni, pe primii săi cincizeci de poeți
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
asemenea caz de figură, elitele pot fi cu greu definite prin pozițiile pe care le ocupă în ierarhii. În Franța, tentația de a înlocui descrierea elitelor recunoscute cu o căutare neîncetată a unor elite demne de acest nume rămâne mare. Parabola lui Saint-Simon este tipică pentru atitudinea care constă în a opune elitele „veritabile” de cele „aparente”. Elitele aparente sunt definite prin criterii obiective de poziționare, considerate ca fiind reale sunt cele care îndeplinesc funcții considerate esențiale. În cazul Franței, poate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
În acea etapă anistorică, originară, imaginată de teoreticieni politici clasici precum Hobbes, Locke, Rousseau, oamenii își erau reciproc dușmani în lupta pentru resurse și supraviețuire, fiindu-și simultan propriii stăpâni, gata de luptă și autonomi în deciziile pentru supraviețuire. Este parabola de întemeiere a societăților democratice și liberale de astăzi și, sub forme diferite, a teoriilor relațiilor internaționale. Așa cum subliniază însă multe autoare feministe, este o analogie artificială, distorsionată, dintre existența și coabitarea ființelor umane, fie și într-o etapă istorică
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
egale ca întindere, perfect egale ca forță și adâncime, reprezentând cele două versante ale aceleiași pasiuni (să restituim acestui cuvânt sensul său primar, pe care-l are și la oratoriile lui Bach). Prima poartă titlul: Râul pe obraz. A doua: Parabole civile. Râul pe obraz e albia pe care lacrimile bărbatului matur, rămas singur să-și ducă mai departe răspunderile și nemângâierea, i-au săpat-o neșters pe figură. Viața merge mai departe, dar pentru el rămâne așteptarea singurei izbăviri, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]