45,675 matches
-
am adresat tuturor miniștrilor pe care i-am avut, chiar și domnului Prim-Ministru. Este clar că tot ce înseamnă cultura în România nu este o prioritate pentru țară și cu atât mai puțin pentru cei care o conduc. Și parcă nici timpul nu mai are răbdare cu România. Evenimente culturale cu vechime sunt susținute de către Ministerul Culturii, însă evenimentele tinere probabil trebuie omorâte din fașă, pentru că nu servesc interesele unor oameni care își păstrează scaunele de zeci de ani în
Festivalul Sergiu Celibidache nu se va mai organiza! [Corola-blog/BlogPost/93944_a_95236]
-
am crescut fiind educați să admirăm valorile occidentale „superioare” și „ideale”. Credem că politica, cultura și educația cât mai internațională este foarte benefică, credem în globalizare, suntem de acord, câteodată, că România e frumoasă, dar păcat că e locuită și parcă tot mai bine e în Londra... Români scumpi, cât putem să ne înșelăm... Ce este Occidentul....? Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet, încet toate tradițtiile, cenzura comunismului bolșevic s-a transformat în a fi politic
„Dumnezeu a fost ucis de Occident” [Corola-blog/BlogPost/93956_a_95248]
-
copac tăiat la vreo 80 cm de sol, mâncăm ciorbă de perișoare din carne de oaie, ciulama de pui cu mămăligă și o prăjitură cu înveliș de ciocolată, toate pregătite de Lucian. Ospătar este Marius, înalt și suplu, jovial, spiritual, parcă făcut pentru un restaurant al scriitorilor. - De ce nu scrii, Marius? - Ce să scriu? Notă de plată? E prea din vreme... - Literatura. Să creezi, esti plin de spirit. - Eu o fac zilnic, oral. - Te risipești. Tace. Pleacă, cu brațele încărcate de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
la care se desfășoară aici acțiunile legate de această sărbătoare: una se urcă în munți, alta coboară la malul mării, a treia se desfășoară în altă zi decît atunci cînd e fixată prin Lege etc. E bine și așa, dar parcă mai potrivit ar fi ca parfumul acestei sărbători să se simtă la nivelul Țării, la cel al județelor, orașelor, comunelor unde să vină lumea și, în primul rind, copiii, elevii, studenții. Și dacă școala din România își reia activitatea mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
ce au făcut istorie. O minte luminată ce încerca să vadă dincolo de noi, viața. Era că o rugăciune în noapte pentru noi care trudeam în să. O voce puternică, un suflet cald, o modestie neînțeleasa decât la schiturile din munți. Parcă începusem din nou să învăț să merg, să văd, să citesc. Se crease o armonie a clipei care este unică. Eram mereu elevă în fața dascălului gata să beau din apa fântânii plină de înțelepciune. Dragostea de neam, de țară și
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
poet național, dar și ca ziarist, prin inteligența abordării temelor, pentru accentul lui polemic, cu toate ideile sale într-o actualitate privind din trecut spre politica românească de azi. Deschizând la orice pagină publicistica eminesciană, ai senzația că acele rânduri parcă azi au fost scrise! Oare câți dintre mai-marii de azi, dintre parlamentari au mai citit, în ultima vreme, vreun vers din Eminescu sau câteva rânduri dintr-un articol din publicistica lui. Le-am recomanda măcar finalul din Scrisoarea III: „Cum
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
foarte mari dificultăți. Bebelușul trebuie să fie supus la 3 intervenții chirurgicale pentru a-i fi corectate defectele, însă costurile depășesc situația financiară a părinților: 6.000 de Euro. “Când am auzit că băiețelul nostru are o anomalie la guriță, parcă a cazut cerul pe noi. Eram atât de deznădăjduiți încât nu știam ce să facem, unde să mergem. Am căutat pe Internet clinici care ne-ar putea ajuta copilul să se facă bine, însă majoritatea erau din străinătate, iar costurile
Ajută-l pe Robert să zâmbească! S-a născut cu o anomalie gravă a gurii şi nu poate mânca normal [Corola-blog/BlogPost/94051_a_95343]
-
Descris atât de bine de Ion Luca Caragiale. Și nu numai. Biserica Ortodoxă Română luptă zi de zi pentru menținerea ființei naționale, redând liniștea sufletească și speranță oamenilor. Asta, pare, să supere cel mai mult pe cei născuți pe cracă. Parcă ar fi un program de distrugere a fibrei poporului român. Mulți chiar afirmă cu argumente concrete acest lucru. Ateiii, liber-cugetătorii, vor ca locul celor șapte virtuți: credința, cumpătarea, speranța, dreptatea, tăria, milostenia, prudența, promovate cotidian de Biserică, să fie luat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
multe de spus si de infaptuit, in urma lui ramane o mare pierdere, un gol urias, care va fi greu daca nu imposibil de acoperit. Consternați, înmărmuriți nu putem înțelege și accepta vrerea soartei nemiloase. Am rămas mai săraci și parcă mai neajutorați, în lipsa pasiunii pe care o punea în munca sa de cercetare, a capacității deosebite de a discerne adevărul de minciună și puterea fără de odihnă ca împreună cu colaboratorii săi atât de pretioși să facă posibil ca admirabilele și nesfârșitele
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
oficiali” pe ultimul său drum, nu a fost decorat postmortem pentru serviciile aduse națiunii române. Ne rămân scrierile lui valoroase și aminitrea sa... În ziua în care a murit, după amiază, o ploaie torențială, puternică s-a năpustit asupra Bucureștiului. Parcă îl plângeau cerurile. Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte! Cinste Marelui Maestru al Demnității noastre naționale, plecat la Întâlnirea cu Mareșalul - pe care l-a apărat ca nimeni altul! Grafica - Ion Măldărescu; Fotografia „Bun rămas” - Cristina Nichituș Roncea
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
tot ce părea despărțit s-a despărțit și mai tare unindu-se fulgerător în afara ființei am atins limitele conștiinței locul unde totul stă lipit de nimic steaua polară a fost cîndva roată în carul mic Ca vîntul și floarea Doamne parcă aș fi o despărțire de ființă, o sfîșiere a inimii o iubire mai puternică decît viața și moartea o iubire care rupe tot ce știu și tot ce nu știu mă zgîlțîie din temelii oare durerea să fie prețul roșu
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
retopesc toată natura, Ca în privirea ta s-o dau de-a dura. Poetul Poetul e asemeni păsării oarbe. își deschide aripile numai atunci Cînd deja căderea îl absoarbe, Cînd cerurile toate îi dau brînci. Și zboară șui, la întîmplare, Parcă trasează hieroglife prin văzduh Ori parcă s-ar feri de-un avion de vînătoare, Văzut numai de radarul din duh. Poetul nu știe nici cum, nici cînd, nici unde. El știe numai stoluri de cuvinte să-ngrozească Și să le
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
ta s-o dau de-a dura. Poetul Poetul e asemeni păsării oarbe. își deschide aripile numai atunci Cînd deja căderea îl absoarbe, Cînd cerurile toate îi dau brînci. Și zboară șui, la întîmplare, Parcă trasează hieroglife prin văzduh Ori parcă s-ar feri de-un avion de vînătoare, Văzut numai de radarul din duh. Poetul nu știe nici cum, nici cînd, nici unde. El știe numai stoluri de cuvinte să-ngrozească Și să le-mprăștie oricum, oricînd, oriunde, în altă
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
te văzusem cum răsari, Lăstar de nouă primăvară. Dar regizorul suveran, Capricios ca o femeie, A vrut să curme-acest elan Și-un pic de iarnă să ne deie. Și-n noaptea plină de mister Prind candid fulgii a se cerne, Parcă toți îngerii din cer Jucară volley-ball cu perne. Sub alba pensulă măiastră Cărările de ieri se pierd... Eu stau privind lîngă fereastră, Senin ca amiralul Byrd. La data scrierii acestor versuri, exploratorul polar Richard Evelyn Byrd (1888-1957) încă mai era
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
visului risipindu-se, am putut scrie asta. Risipindu-se din ce în ce, se liniștesc toate, într-o claritate goală, claritatea nelucidă a zilei, și nu-mi mai dau bine seama ce grozav este să știi lucrul acela. Acum dorm parcă, și nu atunci. Care este locul meu, aici? Ce-am venit să fac? Se poate vorbi de-o misiune a fiecăruia dintre noi? într-o imensă prăpastie se prăbușesc oamenii, țările, mulțimile, continentele, planetele, sorii. Totuși, azi dimineață, într-o
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
dincolo ale pământului. Pe șoseaua cenușie, inundată de strălucirile roșii, umbrite argintiu, ale dimineții, trece o căruță, și ea roșie-argintie, cu roți de cauciuc negre, trasă de un cal murg. Potcoavele copitelor lui, lovind asfaltul în ritmul unui trap leneș, parc-ar marca trecerea secundelor din neunde spre neunde. Dacă florile păpădiilor dealului nu și-ar opri cascada lor galbenă în stavila șoselei cenușie, și calul murg, și căruța roșie-argintie, și țăranul îmbrăcat în negru de pe capra căruței ar pieri copleșiți
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
fără viață, la fel de albă, răsfirându-i părul pe umeri, ea privind - pe fereastră - o față lipită de geam, care este tot ea. și cea de afară, cu obrazul lipit de geam, cu noaptea lipită de piele - tot ea - implorând ceva parcă, lipindu-și degetele de geam, sticla ia forma degetelor ei înaintând, degetele ei transparente, de sticlă, venind spre tine cu toată noaptea, cu toate nopțile, și tu ținând în mâini căldura trupului ei și ea ascunzând o spaimă, ea ridicându
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
neclintit să uit că toate au un sfârșit în orice piață ori viață de pe pământ. Porumbei, aici doar mâncând, întraripați și voioși, împrejuru-mi roată câte gondolele-ntr-o Regată în fața podului-zbor Rialto, și la Salute, în repezi, în largi volute, parcă descinși din "Creația animalelor", Doamne, de vinerea Rusaliilor! Și bateți, bărbați jacmarți, ora două, în turn, cât încă nu plouă, cum pe cer niște nori s-au luat la trânte, Duh Sfânt gata să cuvânte... Porumbei în Piața San Marco
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
cruzime și ostilitate un debut. Nu se susțin nici un sfert din reproșurile de stricare a limbii, formulate la adresa foarte tânărului prozator Gala Galaction. E. Lovinescu alunecă aici, prin acuzele cu totul exagerate, într-un dogmatism lingvistic, un conservatorism antineologistic preluat parcă în mod direct, prin contaminare, de la N. Iorga, unul din constanții săi adversari ideologici. Mai târziu, când va începe ediția definitivă de Critice, va repudia acest conservatorism lingvistic, de care se considera vinovat în prima tinerețe, și va adopta cu
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
neinfestate încă de virusul imnografiei mistico-patriotarde). La câteva decenii după scrierea lor, textele regretatului poet nu și-au pierdut puterea de-a emoționa: "Beau lapte din șiștar și mă cuprind fiori,/ Că prea-i bun laptele proaspăt - cum să spun/ Parcă beau soare amestecat cu nori,/ Sunt zeul tinereții ce-n lapte mă răzbun." (Beau lapte); Cimitirul la noi e un pogon comun/ înconjurat cu gard de piatră,/ să nu se molipsească pământul rămas viu/ în libertate." (Ca în Paradis). Dan
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
neoanelor PANASONIC, de paloarea sintetică a oricărui produs în serie până la urmă câțiva câini s-au apropiat prudenți adulmecând toată mizeria lumească și tristețea trupului străbătut cândva de dorințe, iluzii și pasiuni au așteptat puțin și au început să latre parcă s-ar fi întrebat dacă au înainte un om sau o floare apoi s-au așezat împrejur, greoi și docili, uluiți încă de tăria miresmelor sale. *** Alunec fără zgomot printr-un hățiș de priviri lângă mine cineva se poticnește și
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
despărțiri. Recitit astăzi, cînd a fost republicat în eleganta colecție Cartea de pe noptieră a Editurii Humanitas, romanul lui Sebastian își rafinează, precum vinul vechi buchetul, savoarea voluptății odihnite, gustul amărui al leneviei care-a prins patină, într-o lume frînată parcă de grele tristeți. Nu tristețile acelea provinciale, de tîrg în care plouă prea des, ci o melancolie structurală, a tînărului ce-și ține în mînă propria imagine de bătrîn, se pierde printre pagini în Femei. Este, de fapt, chiar povestea
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
în genunchi să mă depun! înălțare Orașul privit prin plasma sangvină pare coborât dintr-un suflet slav, Toți împachetează și pleacă hei, nici urmă de lâncezeală lirică; prin biserici varul crăpat desparte fecioara de prunc. Convorbiri telefonice între pârâtorii orașului; parcă trezit din anestezie pe un pat de spital începe purificarea prin vomă, curând ne vor ține de urât mucenicii. Va să zică posteritatea ți-a rezemat bicicleta de gard, va să zică viermii-s mai grași decât hoitul. Cu trufie și moliciune dom sergent
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
afli, Să fii în miezul lumii Și să primești cadouri Doar pentru că exiști. Aceleași tabieturi, în jur aceleași chipuri îți dau un timp iluzia C-așa va fi mereu. Dar drumul către ușă Se face tot mai lung, Și apropiații parcă Stau numai în culise Iar când deschizi fereastra Decorul s-a schimbat. Odăile din casă îți sunt necunoscute Și omul din oglindă Se sperie de ce vede. Rămâne telefonul. Dar cum formezi un număr? Și de-ți răspunde-o voce Cum
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]