1,962 matches
-
mănânce sendvișuri cu unt de arahide și banane, date pe gât cu lapte integral. Gesturi care aveau un efect expansiv asupra siluetei lui de un metru și optzeci și nouă de centimetri, care era, de obicei, destul de subțire. Hugo a parcat la cafenea, unde a descoperit coada de la ora prânzului în plină progresie. A ajuns la Dunn și Dustard, puțind a șuncă prăjită, abia douăzeci de minute mai târziu. De cum a intrat pe ușă, Neil a explodat: — Unde pizda mă-tii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-a dus pe Theo în Bath, la centrul de sănătate. Cu toate că nu aștepta cu nerăbdare să-și vadă fiul înțepat cu un ac, lui Hugo îi venea greu să nu fie vesel. Era o zi absolut superbă. După ce a parcat, în timp ce-l căra pe Theo, Hugo s-a trezit admirând clădirile georgiene de pe drum. A înregistrat, puțin surprins, că a existat o perioadă de câteva minute bune până când a început să calculeze cât valora fiecare structură. Și, în cazul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
citat Hugo din notițe. Da, dar prețul de catalog e de două milioane. Dacă reușești s-o bagi în portofoliu, o să facem bani frumoși. Iar tu o să te reabilitezi, Fine. Apropo, proprietarul te așteaptă mâine. A doua zi, Hugo și-a parcat mașina în fața casei numite Piele. Deși, în ultima vreme, își aducea aminte destul de rar, și-a verificat aspectul în oglindă. Și-a fost mulțumit c-a făcut asta. Avea nevoie de niște retușuri. Pe umăr avea o dâră prelungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
creșă n-ai pomenit c-ai vrea să scoți casa la vânzare. Probabil că mi-a scăpat. Laura s-a întors și i-a făcut semn s-o urmeze printr-un hol unde un Boeing 747 ar fi putut să parcheze confortabil. Destinația era o bucătărie plină de spoturi luminoase, de un alb orbitor, strălucind din cauza numeroaselor suprafețe metalice. Hugo s-a gândit că arată mai curând a sală de operații pe cord decât a spațiu în care să mănânci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o face pe Alice să revină la sentimente mai bune, de a o calma pe Rosa și pe Theo, care începuse și el să scâncească, toate depindeau de un singur lucru. De salvarea jucăriei. Hugo a calculat rapid. Mașina era parcată în fața porților de acces în parc; oare să se urce în ea și să fugă după jucărie în josul râului, până la următorul pod, în speranța c-avea s-ajungă la timp ca să pescuiască ursulețul? Dar, dată fiind viteza curentului din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
câteva minute de marș furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo a pierdut-o din vedere. Hugo a continuat să bântuie pe străzi, dar fără nici un succes. Într-un final, acceptând înfrângerea, a parcat mașina fixând posomorât volanul. Era atât de aproape și, totuși, atât de departe. În cazul Amandei intervenise un miracol. Însă, în ceea ce o privea pe Alice, numai declararea lui Jake ca teroristul numărul doi al planetei, după Osama bin Laden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
simțea nevoia să alerge cât mai repede pentru a vedea ce se întâmplase, unde anume și cine avusese ghinionul (șansa?) de a se afla la locul dezastrului (nu se îndoia, totuși, că era vorba despre un dezastru)... Din mașina sa, parcată în dreptul benzinăriei, Detectivul văzu doar fumul care se îndrepta către cerul întunecat, fiindcă geamurile erau închise și ar fi fost imposibil să audă ceva. Ridică sprânceana stângă și se întrebă doar ce mama dracului s-a mai întâmplat de data
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
personaj cu dare de mână, peste măsură de darnic cu dumneavoastră? L-a lovit o mașină, sigur ați aflat. De la știri. Oricum, soarta lui era pecetluită, domnilor ofițeri, banii aparțineau Omului cu Tatuaj. Da, un tatuaj cu Celine Dion, au parcat peste drum de casa mea și au fost făcuți zob de stâlpul de telegraf care s-a prăbușit. Eu am scris - uitați laptopul - că se va prăbuși stâlpul și gata, adio urmăritori. Ce părere aveți, cam câți bani aș primi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trebuia să fie acasă, și a fost În ziua aceea. Dar la mai puțin de un ceas a ieșit, trebuia să se vadă cu Thomas, cum hotărîseră de dimineață; vorbiseră, Între timp, la telefon. Thomas Îl aștepta În mașina Închiriată, parcată În apropierea casei. Privea coloanele locuinței coloniale contrafăcute. Dintre acestea, dezinvolt, sportiv, a apărut Bert. Era fiul său! Nu era loc de Îndoială! Peste doi-trei ani s-ar fi putut bate pentru el toate echipele de fotbal american. Poate și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
adună și zarzavaturile care au putrezit pe taraba din fața băcăniei. în sfîrșit, se poate respira... X continuă, în zilele următoare, cu obiectele abandonate. adună valizele, gențile, umbrelele, pălăriile... Le selectează și le stochează în dreptul fiecărei intrări de imobil. în sfîrșit, parchează toate mașinile în mod reglementar, de o parte și de alta a străzii. e mai bine acum. strada pare locuită. X se plimbă victorios de la un capăt la altul al ei. în fiecare dimineață X își ia micul dejun în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ia șase luni. repetă operațiunea în piețe ca să lichideze tonele de alimente alterabile de pe tejghele. Ca să scape de duhoarea care vine din apartamente nu poate, pentru moment, decît să închidă toate ușile și ferestrele clădirilor din oraș. încă șase luni. Parchează mașinile de o parte și de alta a străzilor ca să poată circula el însuși cu mașina personală pe străzi. alte șase luni. adună obiectele abandonate pe străzi, le sortează. tone de poșete, tone de genți de voiaj, tone de pălării
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înșirate pe 4 rânduri, ca alinierea, pe un platou, a unui pluton de jandarmi și despărțite de alei, pâlcuri de copaci și peluze. Spre corpul căutat, unul dintre cele două răzlețe din fund, îi conduse norocul și prezența dubiței miliției, parcată la intrarea în pavilion, pe-un semicerc de alee. Era 11 noaptea și în pavilion ardeau patru lumini. Le numărară. Câte una de fiecare salon. Două în cămăruțele de gardă. Îmbrăcat într-un halat alb de soră medicală, procurat de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceva neobișnuit. Fiind a patra oară În doi ani când mi se crăpa parbrizul, n-am considerat că ar trebui să-l Înlocuiesc foarte curând. După câteva luni, pe când plecam de la serviciu, am observat din Întâmplare că mașina mea era parcată chiar lângă cea a președintelui companiei unde lucram. Era spălată și lustruită și arăta grozav. A mea, cu parbrizul crăpat și cu capacele de la roți pline de noroi, părea să fi câștigat locul al doilea Într-o competiție de demolări
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Tanit se prostitua un chibrit; mielul tuna: eu sunt Dumnezeul poporului Izrail întortocheat și viril; în dulap, vesta grăia din Avesta iar lustra tălmăcea spusa lui Zarathustra. (TITLU) O tendință similară se poate lesne detecta și în poemul O motocicletă parcată sub stele, apărut în secțiunea „Viziuni” a volumului din 1985, Totul. Monolog ironic-patetic al unei motociclete încercate de neliniști erotice și existențiale, poemul a fost, nu întâplător, caracterizat drept „o alegorie obiectuală a singurătății”408. Ceea ce ne atrage în primul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un fel de prescurtare de la Paula Pintilie ? — Nu-mi place deloc numele ăsta, Pintilie, spuse ea, de cum se așeză. Trebuie să mă mărit. — Cum de-ai venit așa repede ? — Păi, tocmai ce-ți spuneam... arătă Papi spre stradă, acolo unde parcase o mașină sidefie, cu o linie spectaculoasă. — E a ta ? ! — Nu chiar... Cel dinăuntru e al meu... Sau, mă rog, până se dezmeticește. Dacă-l mai ține o lună, două, îl duc la altar. A cam venit vremea să mă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
văzut și știu cum vă cheamă... parcă vorbiți cu mine și nu pot să mă feresc... Și de-aia am venit să vă spun așa, nu pe ocolite. Acuma știu și eu cum te cheamă, spuse Rada, străduindu-se să parcheze. Pavel Avădanei sau, cum se zice la Poliție, Avădanei Pavel. Nu e un nume de prin Valea Jiului, nu ? — La noi, în Moldova, pe mulți îi cheamă așa, după numele mamei, că bărbații tot plecau. Aelenei, Adomniței, Afierăriței, Astanei, Avădanei. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de prost pentru locatari. Ba nu. La o fereastră, uite un bătrânel dintre aceia care înlemnesc nedezlipiți pe metereze, notează câți elevi fumează în părculețul de vizavi, ca să scrie anonime la școala din cartier, sau veghează ca nimeni să nu parcheze pe locul altuia sau, Doamne ferește, pe locul unde e pancarta pe care scrie, ca o poruncă dumnezeiască, „Parcatul interzis“. Avea ochii neastâmpărați și mijiți, să poată vedea ascuțit, și, în plus, două smocuri de păr, burzuluite deasupra urechilor, încât adevăratele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce-ți iese din nări cu duiumul și- atâta ? De fapt, Maca era mulțumit. Zâmbi, cu zâmbetul lui în stare să crape oglinzi. Bătrânul se aplecă, indignat, lovind cu pumnii în pervazul ferestrei. — Zici că aici nu e voie să parchezi ? îl ațâță iarăși Maca, dând rotocoale cu motocicleta, ca să se știe limpede despre ce e vorba. — E interzis ! schelălăi bătrânul. — Atunci e în regulă, își întrerupse Maca rotocoalele lângă trotuar. Dacă parcarea e interzisă înseamnă că pot să stau liniștit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a sfârșit... "Dumnezeule, atacul continuă necontenit. Nu m-am dat afară din mașină ca să mă uit într-adevăr pe marginea drumului!". Deci, mă întorc a treia oară. Conduc către acea parte de drum unde cred că s-a petrecut accidentul. Parchez mașina pe marginea drumului. Ies afară și încep să străbat sălbăticia. Verificarea compulsivă a acestui bărbat are sens, spunând ce gândește. Oricum, ceea ce el gândește că a lovit pe cineva pe drum fără să știe este foarte puțin probabil. Verificarea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
își ticsise spațiul din spate al mașinii, cel vizibil prin lunetă, cu cărți (în limbi străine) aruncate vraiște, într-o neglijență studiată. Cartea devenise o insignă, argument pentru o înțelepciune de tarabă pusă să circule în lume pe patru roți. Parcată pe trotuarul Universității, mașina "plesnea de cultură" și urma pesemne să îi umple de admirație pe studenții care intrau și ieșeau de la cursuri. mat este prilejul însuși ― cărturarul nostru se lipește de ele, le exhibă și se expune cu ele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Veți contribui astfel la dezvoltarea musculaturii feselor și coapselor, la ameliorarea suflului și la Întărirea inimii. Formați-vă reflexul de a coborî cu o stație mai devreme atunci când folosiți mijloacele de transport În comun și parcurgeți restul distanței pe jos. Parcați-vă sistematic mașina la distanță de destinația dorită, pentru a termina traseul pe jos. Folosiți bicicleta pentru traseele mai scurte. În weekend, organizați o drumeție cu familia sau prietenii. Ereditatea și importanța depistării Metabolismul unui individ este determinat În principal
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
și olandezii ne-au lasat să jucăm, numai că ai noștri au pasat prost, au gândit prost, au fost timorați. 319 A fost un spectacol și după meci. De exemplu, toate masinile acestea care au venit în Berna au fost parcate pe un câmp cam cât este la Vaslui de la Interex până dincolo de Podul Hușului. Un câmp imens, cam 1/3 km cel puțin, pe iarbă direct, amenajat corespunzător. Oricum, impresionantă organizarea din aceste puncte de vedere. Mi-a plăcut până la
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
aceeași reticență față de străini, aceeași lipsă a dorinței de comunicare. Prin contrast, la Chișinău, noua burghezie se dă în spectacol: baluri de binefacere, concursuri de frumusețe (de fapt, de spălare a banilor), chiolhanuri simandicoase cu BMW-uri și Jeep-uri parcate la scară. Într-un cuvânt: festin pe timp de ciumă. Ca în ultimele zile ale regimului Batista, înaintea insurecției lui Fidel (pentru că nu-mi pot reprima referințele culturale, recomand rememorarea secvențelor havaneze din Nașul lui Francis Ford Coppola). La zece
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Neptun. Vehiculul s-a mișcat bătrânește: 12 ore încolo și tot atâtea înapoi. Este exact timpul cât să faci o călătorie cu avionul, tur-retur, în America, a spus cineva care avusese o asemenea experiență. La Neptun, după ce au văzut autobuzul parcat în fața hotelului, scriitorii români din întreaga lume ne priveau cu un sentiment amestecat de milă și admirație. Nouă ne-a plăcut mai mult să credem că suntem admirați pentru curajul de a fi călătorit într-un asemenea autobuz. Ifose de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]