1,958 matches
-
în acea mănăstire. Parcă se numește Varlaam! Așa am reținut eu. Și dupa ce mai facusem poze în curtea mănăstirii Varlaam, am început a coborâ treptele către autocar. Dar dupa câte văzusem acolo și ne rugasem, acum la coborâre eram parca alții. Transformați total. Bucuroși, veseli și plini de energie parcă zburam, dispăruse frica și emoția... Așa că devenisem mai plini de Duhul Sfânt și mai sănătoși parcă ne renăscusem. Zburam ca o pasăre descatușată! Cand treceam podețul cu pricina nu-mi
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
care scria Bucking ham Palace. Mi l-a împrumutat și mie, spe rând că voi avea de cența să nu-l utilizez, dar eu mă plim bam prin tot Parisul cu mașina, având pe parbriz patala maua galbenă. Pu team parca oriunde, cine ar fi îndrăznit să-mi dea amendă? Eram în al nouălea cer. — Cum era la el acasă? am întrebat-o curioasă. 26 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Mama Reginei Elisabeta II a Marii Britanii. — Să-ți spun
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
seară: „îmi place să mă dau și să stârnesc.“ — Ai un surâs foarte complicat. Mă întreb ce ascunde. — Nimic. Tocmai asta mă sperie. Tina a organizat până la urmă, nu a putut face altfel, întâlnirea în trei. în fața cafenelei, s-a parcat în acel stil de diagonală drăcească în care mașina ocupă trei locuri. în cartierul meu, nimeni nu mai face asta. De câte ori trec seara și văd o mașină parcată atât de arogant, îi scrijelesc din mers cu snopul de chei o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și văd o mașină parcată atât de arogant, îi scrijelesc din mers cu snopul de chei o lungă brazdă scârțâită pe capotă, de-a latul ușilor, de la coadă la bot. De când lo cuiesc acolo, burghezii obsceni au început să se parcheze decent. Nimeni nu-mi bănuiește partea de umbră. Intrăm și-l vedem așezat la masă în fundul sălii. Când ajungem lângă el, se ridică. îmi strânge mâna, iar pe Tina o sărută pe obraz. — Aștepți de mult? Dialogul ăsta are un
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bunicul lui.Acest lucru nu miră pe nimeni și toți știau de furculița Împăratului.Dar...! Să vedeți: Într-o dimineață, ia furculița de argint de unde nu-i! Au căutat-o În tot palatul.Bucătarii au fost pedepsiți, dar degeaba.Furculița parca o Înghițise pământul, nu era nicăieri.Împăratul trecu de la mânie la supărare și la deznădejde. Nimeni nu știa ce să mai facă ca să-i intre În voie! Când nimeni nu se aștepta, misterul fu dezlegat, toți, și Împăratul și slujitorii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aștepta, în blugi și cu o geacă scurtă, neagră. Nu mi-o închipuisem niciodată îmbrăcată astfel, dar spre surprinderea mea, nu-i stătea deloc rău. Dimpotrivă, căpătase un aer tineresc. M-a invitat să urc în mașina pe care o parcase în apropiere. - Conduci? N-aș fi zis. - Nici eu, acum mulți ani, când eram mai tânără. Îmi era frică, nu știu de ce, un sentiment oarecum inexplicabil. Nu aveam motive întemeiate să simt asta. În timp, a dispărut, poate și cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
administrativ al Puterii naționale dă seama de culoarea, ambițiile și naturelul acestuia. Ei s-au asociat la vârf, noi ne-am întovărășit la temelie. Mi se pare ideal. Ce am regretat enorm e că excesiva amabilitate a gazdelor ne-a parcat pe seniori (Vintilă Mihăilescu, doamna sa și netrebnicul de mine) direct în burta (de cinci stele) a cetății, la hotel „Medieval“, în vreme ce junimea voioasă a campat, tot luxos, dar în oraș, spre invidia mea, care visam un team building dilematic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
inițiative legislative. Propunerea legislativă privind ridicarea și depozitarea vehiculelor staționate neregulamentar se află, în prezent, în consultare publică la Senat. Conform inițiativei, ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate să fie o măsură excepțională, luată numai dacă mașinile sunt parcate astfel încât constituie un obstacol pentru circulație, obturează traficul rutier sau accesul în instituțiile publice, scrie Mediafax. Proiectul urmează să fie dezbătut de Senat în calitate de primă Cameră sesizată. Parcarea neregulamentară în altă situație se va sancționa numai cu amendă. Legea reglementează
Vin zile grele pentru "hingherii de maşini": Autoturismele, ridicate numai în cazuri excepţionale, iar banii merg la bugetele locale () [Corola-journal/Journalistic/25095_a_26420]
-
de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. Potrivit proiectului, perioada maximă de depozitare ar urma să fie de șase luni, după care proprietarul "va fi somat în scris despre valorificarea vehiculului". În cazul în care, deși parcat într-un spațiu public amenajat, vehiculul staționează o perioadă mai mare de șapte zile calendaristice, fără a fi mișcat, acest spațiu se consideră abuziv ocupat, vehiculul urmând a fi ridicat, transportat și depozitat", a se mai arată în proiectul de
Vin zile grele pentru "hingherii de maşini": Autoturismele, ridicate numai în cazuri excepţionale, iar banii merg la bugetele locale () [Corola-journal/Journalistic/25095_a_26420]
-
figura tatălui, personaj de prim rang în vremea comunismului, supraviețuitor fără necazuri în perioada următoare, dar pândit de senilitate: "îl vizitam de obicei spre seară, când ieșeam de la birourile firmei Brown Computers de pe Brezoianu, făceam până la Cotroceni doar cinci minute, parcam mașina în fața vilei în stil maur și sunam." Vieți ce se pun cap în cap, fără să mai comunice. în somptuoasa locuință din strada doctor Lister, luată cu crivda, bătrânul tânjește după vremurile "bune", și-ar scrie memoriile, într-atât
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
apare luna, sus Pe-ntinsul cer albastru Iar eu privesc cu gandu-mi dus Frumosul nopții astru... Într-un boschet în umbr-ascuns Pe strune-abea tresare Melodic, tainic, nepătruns Un cintec de chitare... Și tot vazduhu-i parfurmat De florile cochete Ce parca-acuma s-au adunat În splendide buchete... Pe palul cer din cînd în cînd O stea s-aprinde iară, Cu fulgerarea unui gând Din vremi de-odinioara... În umbră lor bătrânii tei Veghind de-atata vreme Incat-au adormit și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93313]
-
distractiv. Cine dă petrecerea? — Gay și cu mine. E petrecerea noastră de logodnă. Dar casa e a unui prieten și armata ne dă pileala. — De ce? — Rațiuni de prestigiu. Armatei îi place să se facă plăcută. Lîngă trotuarul din fața cinematografului era parcat un camion cenușiu, iar ei se cățărară și intrară prin ușile glisante, așezîndu-se pe băncile înguste. Numai McPake, în haina lui căptușită cu blană mițoasă și mănuși militărești, era îmbrăcat pentru frigul pătrunzător de-afară. Puse mîna pe volan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi. Tufișurile de zahă, ilice și rododendroni care o înconjurau îi dădeau un aer conspirativ, deși ferestrele erau luminate, se auzea muzică și pe aleea de pietriș de lîngă verandă erau parcate multe mașini. Ușa principală era deschisă, dar Sludden apăsă soneria înainte de a-și conduce grupul în hol. Acesta era grandios, pavat cu dale terrazzo și cu lambriuri din stejar, iar două coloane gemene din marmură neagră delimitau spațiul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă înconjurau. Ei bine, la birou, ceilalți făceau tot posibilul să nu-mi iasă în cale, iar la volan, mă orientam după semnele de circulație și vehiculele apropiate, deși pietonii și decorul erau invizibile. Dar într-o zi mi-am parcat mașina pe partea obișnuită a străzii, am deschis portiera să mă îndrept spre birou și n-am mai văzut nici strada, nici trotuarul, ci un cenușiu atoatecuprinzător, și tot înainte, spre silueta întunecată a clădirii în care îmi aveam biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înnebuniseră. Și el se simțea epuizat. Ultimul lui gînd limpede înainte de a adormi a fost că, orice s-ar întîmpla, nu trebuia să adoarmă. Se trezi într-o încremenire năucitoare și-i luă o vreme pînă înțelese unde se afla. Parcaseră la marginea drumului și în cabină, în dreapta, avea loc o ceartă. Șoferul spunea furios: — în cazul ăsta, poți s-o ștergi. — Dar de ce? întreba Rima. — Te-ai răzgîndit cam brusc, nu ți se pare? — M-am răzgîndit în legătură cu ce? — Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la distanță, probabil că tu vei fi acela. Vocea îi era atît de slabă și nesigură, că Lanark îl luă de braț și merse cu el pe mai multe străzi aglomerate, apoi pe altele liniștite. Trecură pe lîngă un camion parcat lîngă trei bărbați care cimentau un bloc de beton peste un grătar de canalizare. Un soldat cu o pușcă fuma alături. Lanark îl întrebă pe primul: — Ce faceți aici? Cimentăm un bloc peste putoarea asta. — De ce? — Nu te băga, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
necontenit al turturelelor (care de multe ori se opresc pe pervaz și privesc cu un ochi rotund peștera de dincoace de geamul meu), zgomotul apei trase la closet în alte apartamente, țipetele limpezi ale băiețeilor ce joacă fotbal între mașinile parcate în fața blocului... Scriu acum în inima nopții. Lămpița de pe masa mea nu dă mai multă lumină ca un opaiț, așa că ungherele camerei sânt întunecate, iar patul dispare într-un triunghi de smoală. Un abur de alcool umple odaia, alcool și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o pânză prăfuită. Soarele era copleșitor, Mircea-și simțea părul încins, gata să ia foc. Teii acopereau cu frunzișul lor moale fațadele blocurilor de patru etaje care mărgineau, de-o parte și de alta, aleea. Parcul părea pustiu, capotele mașinilor parcate de-a lungul aleii străluceau din răsputeri, încinse de soare. Nu era aproape nimeni pe bănci. Mircea-ncepu să suspine iar. Îndreptă cravata, acum boțită toată, dar nu putea din picioare. Se așeză pe o bancă și încercă să o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
halate cenușii moțăiau ca de obicei pe fotolii, printre mobilele scoase pe asfalt. De zidul blocului erau sprijinite mari geamuri împachetate-n carton gofrat și întărit cu șipci grosolane. Vreo două mașini, un Wartburg străvechi și o Skodiță galbenă, erau parcate sub umbra tăioasă a blocului. Pe balcoane fojgăiau oameni în ținută de casă, în maie-uri și capoate. Mircea îi știa pe cei de la etajele de jos, fiindcă țipau toată ziua la ei să nu mai facă gălăgie. Scara lor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
quint să fi putut fi el însuși operator și, în același timp, să fi avut și un om în psiac pe care să-l folosească numai el, încheie soldatul cu hotărâre. - De unde ai aflat toate astea? întrebă Oksana zâmbind înghețat. Parca ziceai că nu știi mai nimic despre quinți. - Am citit... am găsit documente... așa e logic... se bâlbâi bărbatul. - Ei bine, eu îți spun că quinții erau operatori înnăscuți și că exista un operator doar pentru ei. - Și pot fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
familie care se înțelege bine. La masă ne-a spus: «Trebuie să mă duc mâine la Suginami», iar eu am zis: «Te duc eu cu mașina până în stație.» Oricum trebuia să-mi duc copiii la grădiniță și soția până în stație. Parcam mașina în apropierea grădiniței și apoi mergeam cu metroul la muncă. Întâi le duceam pe ele două și apoi mergeam și eu. Dar sora mea a zis: Nu e nevoi să te deranjezi. Mai bine merg cu metroul și schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cum vezi! - răspunde tata. Noi n-am urcat în mare viteză, așa, ca voi, noi am venit suind treaptă cu treaptă, că ne temem de nu știu ce sau de nu știu cine. Sorina își acoperă obrăjorii cu palmele. Sorin dorește, acum, să-și parcheze, undeva, mașinuța, n-o poate lăsa, așa, oriunde. Unde s o pună, unde s-o pună... Cel mai nimerit ar fi pe balcon. Pedalează ușor, iar Sorina deschide ușa de la bucătărie care duce direct acolo. Mașinuța și șoferul ei au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Bancnotele erau noi. Dacă tot m-am pornit, am scotocit prin buzunarele pantalonilor. O legătură de chei, printre care și cheile de la mașină. Câteva prezervative mă făcură să visez. Voiam să-i văd vehiculul. Ieșii luând cheile. În stradă erau parcate mai multe automobile, însă era pentru prima oară că observam un Jaguar. Încercai cheile în broască: am nimerit. Așezat pe locul șoferului, am deschis torpedoul: permisul arăta că Olaf Sildur locuia la Versailles. Nimic altceva nu-mi atrase atenția. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mașina și constatai cu satisfacție că precedenta încarnare a lui Olaf făcuse plinul. Îmi plăcea tipul. Începui să rulez și tocmai mă miram de fluiditatea vehiculelor când pusei frână: la cincizeci de metri de apartament, cabina telefonică. Fără a mai parca mașina, am dat fuga să verific dacă funcționează: nicio problemă. Urcai la loc în Jaguar în culmea perplexității. De ce mă mințise mortul? Pe când mă îndreptam spre vest, reflectam. Poate că suedezul nu remarcase cabina telefonică? Bizar, era bine plasată. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sperau să fie observați: nici un gard nu te împiedica să vezi terenul de minigolf care le servea drept grădină. Voiau un voyeur, vor avea parte de unul. Și ce distracție să-ți spionezi nevasta - să o descoperi fără știrea ei! Parcasem Jaguarul ceva mai departe pentru ca ea să nu-și dea seama de întoarcerea soțului. Mă preumblam, făcându-mă că plouă. Oare cum s-o fi numind o suedeză? Ingrid? Selma? Se scurseră câteva ore. Avui vreme să examinez toate ipotezele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]