3,882 matches
-
Exercițiul e dificil: e o perie, o mătură, un burete? Un pic din toate trei la un loc: este un instrument articulat foarte perfecționat (prezentatorul a spus asta și a făcut o demonstrație uimitoare la televizor) cu care se udă pardoseala, se freacă, se curăță și se șterge! Hmm... dar probabil v-a scăpat ceva în timpul prezentării, pentru că atunci când folosiți această minune a tehnologiei se dezmembrează, tijele articulate cad în toate părțile și degeaba vă chinuiți o oră să le asamblați
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
redăm câteva din aceste nereguli, elocvente pentru a ne edifica asupra condițiilor de muncă ale salariaților din aceste unități de elită ale Bacăului: „(...) reziduurile solide ale fabricațiunii pieilor nu se depărtează zilnic din curtea tăbăcăriilor; curțile fabricilor nu sunt pavate; pardoseala localurilor nu este cimentată; gropile pentru argăsirea pieilor nu sunt acoperite cu capac; malurile râului din dreptul fabricilor nu sunt ținute curate; depozitul de piei crude să nu se mai țină în aer liber; reziduurile lichide și lăturile ce se
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Pus să stea ore în șir în această poziție, deținutul extenuat încerca să se sprijine pe podea, moment în care, deseori, oasele brațelor cedau. Izolarea. Deținutul era închis într-o cameră de izolare, fără niciun mobilier. De multe ori, pe pardoseala celulei, gardienii vărsau apă. După o zi sau două, picioarele se umflau, iar inima nu mai rezista. Victima cădea în apă sau cerea să fie dusă la declarații. Imposibilitatea de a merge la grupul sanitar în afara timpului prescris. Mâncărurile constau
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de vreme, ele au devenit familiare: Vedea pe Ana, pe Ghiță, pe Pintea, pe oamenii din sat, vedea, oarecum așa, cum vezi mai nainte de a adormi, una peste alta, o lume întreagă, și de câte ori calul își bătea copitele în pardoseala de piatră, îl trecea un tremur de îngrijare, căci multe făcuse în viața sa, dar cele sfinte încă nu le atinsese. Momentul e unul de o însemnătate majoră pentru cititorul care încearcă să sesizeze pașii urmați în construcția eroului lui
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
printre multe altele, prin conformația greu de înțeles a sanctuarului mare. În primul rînd, întinderea perfect geometrizată și colosală a spațiului, apoi forma deschisă, neacoperită; sau, mai bine zis, „nu avea alt acoperiș decît cerul”. Mai mult decît atît, suprafața (pardoseala) era ornamentată în mod meșteșugit și savant cu forme cromatice și simboluri astrale, ca repere orientative în misterele zalmoxiene. Aici se întîlneau, cu siguranță, căpeteniile la sfat, îndeosebi frații gemelari, aici se desfășurau ritualuri la solstiții și în ajunul unor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu bere. Când a venit cu berea, avea în fiecare mână câte patru halbe. Când să le pună pe masă, o halbă a sărit din mâna dreaptă a ei, a făcut un mic cerc prin aer, apoi a căzut pe pardoseala din dale și s-a făcut țăndări. - Ptiu, drace! a spus fără să vrea și și-a cerut scuze. Apoi a plecat, uitându-se lung spre masa noastră. Ne uitam unul la altul și nu înțelegeam ce se întâmplă. N-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fi putut intra prin ele. Argatul care-i însoțea mai deschise o ușă și-i lăsă să treacă un prag înalt și să intre într-o încăpere largă. Atent ca să nu se împiedice de prag, spătarul Mihai privi mirat la pardoseala albă din dale mari de piatră calcaroasă, bine spălate. Ridică ochii spre gazda care-și părăsea pupitrul înalt ca să-i întâmpine. Era foarte elegantă în hainele-i negre din stofe scumpe pe care se puteau ghici arabescuri în jocurile de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calculă Brâncoveanu timpii, fără să schițeze nici o mișcare. Adunarea era mută. Voievodul își plimbă privirea de la unul la altul și în sfârșit plecă brusc capul. Într-o încolăcire de șerpi și plante fermecate motivele orientale ale covorului de Tabriz de pe pardoseală îi trimiteau în pupile irizații blânde de roz topit în cenușiu, de nuanțe de albastru peruzea și de aur vechi. Nu, categoric, doamna Marica nu are nici un covor atât de frumos, gândi el și își lăsă mâna dreaptă în jos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor... și un gând o întristă, apoi o lumină. Taica și maica sunt dăruiți așa cum sunt de Dumnezeu, ca să facă voia Lui pe pământ. Spătarul tresări. Prin uși cu ușoare aurite spre gineceu - iatacul doamnei și al domnițelor - se vedea pardoseala din marmoră verde întunecată, îmbinată cu plăci de marmură galbenă de culoarea mierii. Era atât de curată și de bine lustruită încât vinele alburii ale pietrei păreau transparente aducând a cristaluri diamantiforme. De undeva, prin ferestrele înalte cu terminație trilobată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
transparente aducând a cristaluri diamantiforme. De undeva, prin ferestrele înalte cu terminație trilobată în partea superioară, soarele de mai lumina incandescent roca prețioasă pusă în valoare de încăperea ce se desfășura vastă, nici un fel de mobilier nesupărând desăvârșirea ornamentală a pardoselii și a pereților pictați cu motive florale pe fond roz auriu. Trecând pe sub arcade boltite și prin uși mici arcuite cu lemnul aurit, au ieșit în cerdacul de răsărit. Dintr-o aruncătură de ochi spre dreapta spătarul văzu, dincolo de grădina
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zâmbetul lui serafic. Când din ușile împărătești ale oricărui schit uitat de lume, spunea el „cu pace să ieșim”, strângând la piept cartea cu colțuri roase și îndreptându-se spre masa cu prinoase, era ca și cum nu ar fi călcat pe pardoseala de piatră ci pe măguri moi de nouri; ca la o aducere aminte îi înflorea pe buze și în ochi zâmbetul și atunci biserica schitului, cu toate că deschiderea ferestrelor era doar cât o dungă, se umplea de lumină. Zâmbi și acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-a trimis Dumnezeu, să-mi bucure ochii la bătrânețe cu frumusețea chipului său izvorâtă din bogăția sufletului. — Să începem, dar. Cu glas mare, aproape tunător, ieromonahul începu ectenia mare. Lui Ștefan îi fu de folos coborârea ochilor, căci în pardoseala pronaosului observă un loc în care aceasta era dată la o parte ca să se pună o piatră de mormânt. Era neprinsă cu tencuială, pentru că era piatra pe care și-o făcuse arhimandritul Ioan pentru înmormântarea sa. Se uită în jur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înscrisurile luate din spătărie. În drumul de întoarcere spre biserică încercă să găsească o daltă sau rangă ca să poată urni puțin piatra mormântului arhimandritului, dar nu reuși. Intră în biserică și se lăsă în genunchi plecându-și trupul paralel cu pardoseala. Examinând îndeaproape, băgă de seamă că spre zidul dinspre miazănoapte, între piatra de mormânt și pardoseală, se cască neastupată o crăpătură de lățimea unui deget. Se trase spre zid și vârî iscoditor degetul arătător, nu întâlni nici o opreliște, așa că scotoci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rangă ca să poată urni puțin piatra mormântului arhimandritului, dar nu reuși. Intră în biserică și se lăsă în genunchi plecându-și trupul paralel cu pardoseala. Examinând îndeaproape, băgă de seamă că spre zidul dinspre miazănoapte, între piatra de mormânt și pardoseală, se cască neastupată o crăpătură de lățimea unui deget. Se trase spre zid și vârî iscoditor degetul arătător, nu întâlni nici o opreliște, așa că scotoci rapid în boccea, scoase o scrisoare, îi pipăi pecetea, o netezi atent și-i dădu drumul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugăciune, fața-i devenise palidă și senină. — Așa, Doamne, dăruiește-mi mie să văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin. Ar fi rămas așa cu capul lipit de lespedea pardoselii bisericii, rugându-se concentrat. I se părea că Sfântul Efrem pentru el scrisese rugăciunea: — Ajută-mă Doamne, ajută-mă să nu-l osândesc pe fratele meu, auziră cei doi prinți șoapta voievodului în timp ce-l sprijineau să se ridice. Marți, în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încăpere pătrată având pe toate patru laturile ziduri comune cu odăile și culoarele reședinței solilor Țării Românești, își primea lumina slabă doar printr-un fel de vitralii din tavan. Zăpușeala de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
blestema pe ai săi, pentru că i-l trimiseseră pe arab, dar și pe acesta, fiindcă îndrăznise să ucidă și nu știuse să fugă. Daru se ridică, se învârti de câteva ori prin fața școlii, așteptă, apoi intră înăuntru. Arabul, aplecat deasupra pardoselii de ciment din magazie, se spăla pe dinți cu două degete. Daru îl privi, apoi îi spuse: - Vino. Intră în cameră primul. Îmbrăcă peste flanelă o haină de vânătoare și se încălță cu bocanci. Așteptă în picioare ca arabul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
că se ridică în sus și deodată se pomeni iar la pământ, cu o durere crâncenă în coapsă... " Sunt rănit sau poate..." Gândul i se rupse ca o ață. CARTEA A DOUA 1 O pată de lumină tulburie-cețoasă zăcea pe pardoseala de lespezi albe a salonașului de rezervă, la picioarele celor două paturi de fier. Pe fereastra unică se uitau în odaie ramurile negre ale unui păr bătrân, dârdâind în gerul sfârșitului de februarie. Pereții, îmbibați de gemete și dureri, își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
erau numai Canți și Șopenhauări și Țuți În lumea asta o duceam și noi mai bine. A ciripit așa, pre limba lui: Nu-mi dați sfaturi. Știu să greșesc și singur! Sandu bate din palme și dă cu șapca de pardoseală. Trăiește revelația la superlativ. Da, așa este, nu trebuie să-ți dăm noi niciun sfat, dai singur În gropi. În toate gropile. Ți am zis să nu iei hârb la mâna a treia din târg, ai luat. Mai bine luai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a umplut casa. 2. Preoții nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului. 3. Toți copiii lui Israel au văzut coborîndu-se focul și slava Domnului peste casă, ei și-au plecat fața la pămînt pe pardoseală, s-au închinat, și au lăudat pe Domnul, zicînd: "Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veac!" 4. Împăratul și tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului. 5. Împăratul Solomon a junghiat douăzeci și două de mii de boi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
din același lemn negru, cu unelte de scris și foi de papirus curate. Marele Preot al Atlantidei, știutorul tuturor celor văzute și al celor nevăzute, citea. La câțiva pași de el, Auta, îngenunchind, își lipi fruntea de marmura rece a pardoselii și rămase astfel, tăcut și nemișcat, un oarecare răstimp. Marele Preot citea cu multă luare aminte, totuși i se păru că auzise un foșnet și-și ridică privirea rotindu-și-o prin încăpere. Abia atunci îl zări pe sclav. Lăsă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unui zeu. Globul de argint sună prelung și îndată se ivi în ușă un slujitor și în genunchi așteptă porunca stăpânului. Bătrânul zise: - Până când nu voi suna iarăși, nu intră nimeni aici, oricine ar fi. Slujitorul atinse cu fruntea marmura pardoselii, se sculă și ieși închizînd ușa ușor. Marele Preot se așeză mai bine în jilțul său și își puse o mână pe umărul sclavului: - Spune mai departe Auta. Te ascult. CAPITOLUL XI Puarem era din ce în ce mai mulțumit de Iahuben, care se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îndelung la câte un stâlp sau la tavanul tăiat de mâna unui meșter rar, care închipuise în marile lărgimi ale marmurei de sus un belșug de vietăți, de nori și de arbori. Se uitau și la pereții ciudați și la pardoseala cu joc de alb și negru, la amestecul de piatră verde, neagră, albă, roșie, vânătă, la ochiurile de oricalc încrustat. Auta era foarte mirat că străinii, făptuitori ai atâtor minuni nemaipomenite, zăbovesc atâta privind acest palat. Parcă răspunzând gândului său
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luminat tot de câte o fereastră la sud și nord. Pridvorul în formă pătrată, este luminat de două ferestre la vest, iar accesul în biserică se face prin partea de sud, printr-o ușă dublă de stejar terminată în arc. Pardoseala bisericii este din dușumea de scândură, iar învelitoarea din tablă zincată. Fațadele sunt simple, din lambriu de lemn, biserica fiind înconjurată de un brâu de lemn lucrat manual. ISTORICUL BISERICII COȘEȘTI Biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasa Parascheva” este o construcție
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
pictori în rândul muncitorilor din construcții, atât erau de neclare granițele între zidărie și opere, ornamente, picturi, mulaje. Iar dacă Vitruviu face loc în cartea sa de căpătâi tencuielilor și culorilor, e fiindcă zidurile trebuie acoperite, iar plafoanele, bolțile și pardoselile decorate. Totuși recomandă să nu se exagereze în această privință: feriți-vă de decoratori, vă împing la risipă. Nu faceți ca nebunul de Nero, care supraîncarcă pereții Casei Aurite. Înțelegem astfel de ce aceste "opere de artă romane" sunt în majoritate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]