1,340 matches
-
totuși vom recurge la asemenea relaționări, ne vom folosi doar de textele apărute în preajma debutului (deceniul 5 pentru albatrosiști, deceniile 7 sau 8 pentru ceilalți) și vom viza, în principal, poeții care, datorită faptului că adoptaseră o scriitură lucidă, ironică, parodică, au fost considerați, de altfel, precursori ai postmodernilor din generația '80. Tabloul succesiunii generațiilor sau promoțiilor literare se prezintă, așa cum remarcau teoreticienii acestor concepte, ca o alternare a viziunilor poetice ("nepoții" își resping "părinții" și se revendică de la "bunici", ciclul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
roată a convențiilor, a generațiilor literare oarecum din afară, toate sunt luminate în același mod, toate sunt acceptate fără favorizarea vreuneia dintre ele (cu câteva excepții pentru că detașarea aceasta de universul propriu-zis literar se produce prin distanțare ironică, prin reevaluarea parodică, lucidă a tuturor structurilor poeticului). În realitate ieșirea din joc nu se realiza decât aparent pentru că vechile convenții literare sunt înlocuite cu unele noi: lipsa de convenții și ridiculizarea celor vechi. În literatura contemporană se produc câteva mutații esențiale, unele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și Alexandru Mușina) s-ar potrivi în mare parte și pentru a caracteriza poezia lui Geo Dumitrescu și Ion Caraion: "un spectacol al feeriei anodine, prozaice și convulsive, cu automatisme burlești și crispări comice, redactat în limbaj carnavalesc, iritat, melancolic, parodic, folosind procedeele pastișei, ale parafrazei, ale clișeului"242. În încercarea acesta de a identifica ecourile generației Albatros în poezia contemporană nu ne vom opri asupra ultimelor orientări în poezia contemporană (așa cum nu insistăm nici asupra poeziei promoțiilor '60 sau'70
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu-și mai acordă dreptul la visare fără însă a exclude viziunile aparent halucinante, care își pune sub semnul întrebării propriul discurs, ca și discursul literar în general. Se explică așadar întoarcerea textului poetic către sine însuși, refacerea ironică și parodică a universului real sau a celui literar și totodată adoptarea unui limbaj care se vrea sincer, a unui discurs autobiografic pentru că, până la urmă, propria existență este singura care poate fi supusă observației. 3.1. Autoreferențialitatea Pierderea încrederii în consistența lumii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu mai pot fi interpretate decât prin prisma literarului: "îi veți vedea pe Dante și Adam/ mâncând alegorii din același pom", granițele dintre lume și text fiind șterse. Recitirea lumii ca pe un imens text se realizează din aceeași perspectivă parodică și în poezia lui Lucian Vasiliu. "Dumnezeu este singura metaforă/ (...) într-un câmp petrolifer" (De anima). Și la Florin Iaru se produce dedublarea, poemul construindu-se dintr-un dialog viu cu un cititor virtual obligat să participe la actul scrisului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
deschiderea poeziei spre o existență prozaică, intervin și o serie de modificări în taxonomia temelor și motivelor. Cele clasicizate nu mai sunt acceptate fără o schimbare prealabilă a registrului imagistic sau recuperarea lor se va face la modul ironic și parodic. Mutația aceasta în domeniul poeticului pare a se concretiza odată cu poeții din generația "pierdută" (activitatea avangardei fusese una, în principal, demolatoare, distrugătoare a universului liricii și nu una constructivă) și pare a deveni definitivă în poezia contemporană. Prin această "coborâre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Pantelimon 113 bis, garsoniera 49 etc."251. Nu e o poezie a faptului divers propriu-zis, ci mai degrabă una a banalizării întregii existențe fără ca aceasta s-o anihileze. Poezia banalului nu poate fi niciodată separată de cea a demitizării, a parodicului, în care ironia nu reușește să îndulcească imaginea ciudată a unei lumi degradate care nu mai înspăimântă, ci produce mirare, dezgust și chiar o acceptare a unei astfel de existențe ca pe o fatalitate. Dramă în parc (Geo Dumitrescu) este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
discuție. Dramă în parc recreează, la modul ironic, cadrul romantic al unei întâlniri de dragoste, noaptea cu lună ("ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină", "luna goală zâmbea cu fantezie"), realizându-se totodată o demitizare ironică și parodică a unei astfel de aventuri amoroase: articolul nehotărât din prima parte a poemului ("o lună plină") subliniază clișeul imagistic, e o noapte cu lună ca în atâtea texte poetice, dar ea nu mai întruchipează nici un ideal sau dacă o face
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu cea a peisajelor idilice, cărora li se opune spațiul comun al orașului, sau cu cea a iubirii. Ironia vizează și de data aceasta poezia turnului de fildeș, a aspirațiilor spre înălțimi de neatins. Poezia erotică este refăcută ironic și parodic și în literatura contemporană: "luna se rostogolea pe cer, ah!/ nourii treceau încet peste ea, încet/ curul tău se mișca de la/ o margine la alta/ a patului// (...) curul tău se rostogolea pe cer/ nourii treceau peste el, încet/ luna se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nourii treceau peste el, încet/ luna se mișca de la/ o margine la alta/ a patului" (Poem de dragoste, Iulian Fruntașu). Se realizează aici o proiectare a sexualității la nivel cosmic, dragostea angelică este înlocuită cu prezentarea unei scene erotice. Aluzia parodică este pusă în evidență tocmai de participarea lunii la această mică orgie. Alteori textul se reconstruiește prin tehnica așteptărilor înșelate ca la Geo Dumitrescu. Structura ironică a textului e subliniată de multiplicarea în incipitul textului a mărcilor incertitudinii: "Omul care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trimitere la poetica simbolistă, refuzată însă: "De-atuncea nici/ fantome mari să trecă nu vor/ ținând de mâini fantomele mai mici.") și singura modalitate de recuperare a lor este, în manieră postmodernă, introducerea acestora într-un text dialogic, ironic și parodic. Tratarea ironică se regăsește la Constant Tonegaru aproape de fiecare dată când se abordează una din temele considerate multă vreme serioase, așa se procedează cu spleenul, cu motivul dublului, în fond cu poezia de introspecție: "Eram noi doi: Eu și cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
implicând strategii ludice mergând de la pastișă la glosolalie, de la autocitare la intertextualitate. Postmodernul nu creează, ci mimează, ia în derâdere, fandează. Nu există pentru el valoare stabilă și inatacabilă"254. Poezia sentimentală devine cel mai adesea o țintă a textelor parodice atât la postmoderni: "dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări" (Poema chiuvetei, Mircea Cărtărescu), "Ah, -/ dacă aș avea și eu sentimente, -/ măcar dacă aș avea și eu sentimente - spuse păduchele!" (Șine de tren, vieți paralele, Traian T. Coșovei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
motiv central se face și aici tocmai prin coborârea în cotidian ("Luna zău, aș pune-o într-un cuier") și prin refuzul acceptării ordinii, nu atât a ordinii cosmice, cât a celei literare ("să nu se mai miște tradițional"). Intertextul parodic este desigur mult mai evident la scriitorii optzeciști unde dialogul literar nu se realizează doar prin parodie, prin tratarea ironică a unor teme și motive literare sau prin aluzie culturală, ci și prin citat sau parafrază a literaturii anterioare. Transpunerea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
împotriva convențiilor, a clișeelor de exprimare sau de gândire. Rezultatul este o schimbare a modului în care este concepută poezia. Dacă despre postmodernism s-a spus că dialoghează cu toată literatura precedentă, pe care o recuperează la nivel ludic și parodic, o afirmație asemănătoare se poate face și cu privire la poezia generației albatrosiste. În acest caz, modelul de raportare ironică la lume și la text, fără putință de mistificare, pare să fie Caragiale. Concluzii Ne-am propus o analiză a poeziei generației
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetica faptului divers. Elementele poetizate sunt cele ale universului banal, cotidian (e o ieșire a scriitorului din "turnul de fildeș"). Se schimbă recuzita poetică, eliminându-se orice prejudecată cu privire la cuvinte care pot să fie poetice sau nepoetice. Ironia și demitizarea parodică a idealurilor exprimate în poezie sunt și ele modalități care apropie generația Albatros de sfera poeziei recente. Se observă și o înlocuire a metaforelor cu enumerațiile, cu repetițiile, inserarea secvențelor cu aspect epic în textele poetice. Atunci când metaforele se păstrează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Orizont, 99 os, 124, 157, 164, 184, 239 Ovidiu, 61, 80, 88, 163 P Page, Mira, 76 Pagini literare, 57 Pan, 57 Pană, Sașa, 45 Paraschivescu, Miron Radu, 43, 46, 64, 90, 100, 103, 104, 113, 132, 147, 243 parodie, parodic, 18, 37, 97, 166, 173, 178, 180, 184, 185, 186, 197, 200, 202, 203, 209, 217, 218, 220 Pasternak, Boris, 193 Păun, Paul, 43, 44, 50 Păun. Paul Delirul oniric alunecă pe o pleoapă albastră, 44 Pelin, Mihai, 108 Perpessicius
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
futility, that these ideals are just words which have lost their importance. This vision is reflected in the literary space either by presenting a world dominated by an absurdity that prevails or by recreating the entire cultural space at the parodic, satiric and ludic level. The protesting or the depressive attitude is expressed in the act of finding some expressive resources of the language less explored up to that moment. There is also the possibility that these writers try to create
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către o femeie publică
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
creează o anumita contradicție între instincte și voință 285. În tradiția franceză, victime ale lecturii sunt mai ales femeile 286. Asemenea lui Cervantes, al cărui erou citește cu naivitate române cavalerești, Flaubert și Zola prezintă eroi ce întreprind o lectură parodica a operelor romantice. Românul modern are tentația să facă și critica literară 287. Personajele lui Zola nu mai sunt cititoare naive 288, reflecțiile lor denotă o lectură asimilată și conștientă: "Cependant, dans le groupe de femmes où trônait Malignon, on
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și cultural real o pun, cu dezinvoltură, în mișcare, s-ar cuveni a fi amendată. Să iei greșelile de editare drept "puritate și minimalism", să inventezi "sens și ironie" la o peliculă nesărată, amatoristică, pe care o citești în cheie parodică, deși ea e de fapt o dramă, sau să crezi că tăcerile sterile și plicticoase sunt "goluri de sens în spiritul lui Derrida" mai treacă-meargă; în fond, în lumea culturii, granițele sunt foarte permeabile, judecățile relative iar ierarhiile valorice sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în fața blocului și scuipă“. Nu în interioritate e de găsit deci refugiul. Și atunci, unde? Cel mai probabil, în carte: în citit, în scris. Cartea servește ca spațiu de evaziune, univers compensativ, în care triumful mai este încă posibil. Echivalența parodică între cutare manelist și căpitanul Ahab, de pildă („manelistul cu ochi de safir face pluta pe spate/ în marea cu sarea balenelor albe“), trebuie înțeleasă ca o revanșă a cărții asupra mizeriei din lume. Poezia Marianei Codruț exaltă demnitatea existenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
dar cine are curaj să sufle în fața lui Ștefan cel Mare, sau să contrazică o persoană care nu se mai simte bine decât în pielea unor celebre personalități din istorie? (revista Plumb, decembrie, 2012) 83 „Autostrada mântuirii neamului” Acest titlu parodic aparține unui ascultător radio, invitat să-și spună părerea despre proiectul construcției noii catedrale patriarhale din București. Între timp, șantierul a fost inaugurat și se afla, la sfârșitul anului 2012, într-un stadiu destul de avansat, indiferent de opiniile pro și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cât mai puțin noxelor acelei epoci „pline de avânt constructiv”. Se lăsa în voia fanteziei ludice pentru a... eluda șantajul cu „imperativul artei angajate”. Sentimental cât să satisfacă tradiția, meditativ și elegiac, își controlează efuziunile lirice cu umor și spirit parodic, devenind o voce distinctă într-un peisaj literar foarte accidentat. O dovedesc din plin cele câteva culegeri de versuri publicate între anii 1971-1984. După 1989, poetul ironic si sentimental se regăsește și în proză, scrisă ca un fel de exercițiu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dar cine are curaj să sufle în fața lui Ștefan cel Mare, sau să contrazică o persoană care nu se mai simte bine decât în pielea unor celebre personalități din istorie? (revista Plumb, decembrie, 2012) 83 „Autostrada mântuirii neamului” Acest titlu parodic aparține unui ascultător radio, invitat să-și spună părerea despre proiectul construcției noii catedrale patriarhale din București. Între timp, șantierul a fost inaugurat și se afla, la sfârșitul anului 2012, într-un stadiu destul de avansat, indiferent de opiniile pro și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cât mai puțin noxelor acelei epoci „pline de avânt constructiv”. Se lăsa în voia fanteziei ludice pentru a... eluda șantajul cu „imperativul artei angajate”. Sentimental cât să satisfacă tradiția, meditativ și elegiac, își controlează efuziunile lirice cu umor și spirit parodic, devenind o voce distinctă într-un peisaj literar foarte accidentat. O dovedesc din plin cele câteva culegeri de versuri publicate între anii 1971-1984. După 1989, poetul ironic si sentimental se regăsește și în proză, scrisă ca un fel de exercițiu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]