1,647 matches
-
acesta să cadă în locul comun al neînțelegerii dintre generații, fenomen recurent, oarecum biologic, dar m-au confirmat cîțiva confrați în a căror cumpănită judecată am încredere. Mă străduiesc să fiu obiectiv. Nu insist prin urmare pe amintirile personale, pe interesul pasional pe care-l avea tînărul purtînd numele meu față de înaintașii întru scris pe care-i căutam nu doar în texte ci, de cîte ori era cu putință, și aievea, pentru a mă întreba cum de s-a produs o schimbare
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
operă și, totodată, o discretă, dar eficientă manifestare de solidaritate cu curentul democratic din rândul breslei. Întreaga analiză a poeziei lui Bogza constituie, după cum subliniază George Ardeleanu în studiul introductiv (sugestiv intitulat Un Poem invectivă al lui N. Steinhardt), o pasională revizitare a anilor tinereții și un subsecvent elogiu al libertății, într-o epocă, reamintesc, de închistare și re-dogmatizare. Reeditarea este impecabilă. Pe lângă reproducerea corectă filologic a textului din 1982, George Ardeleanu a adăugat un aparat critic amplu și util, precum și
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
caracter îl cred corupt și/sau nebun, iar cei care l-au crezut corupt și/sau nebun, conced că, totuși, omul e un mare talent și un mare caracter. Una peste alta Cristian Tudor Popescu este un gazetar cinstit, foarte pasional și deloc sensibil la ipocriziile și pudibonderiile opiniei publice. Nu avem decît să-l luăm așa cum e, iar scrisul său, care trebuie judecat într-o ordine morală, dincolo de interesele conjuncturale și jocurile politice de moment, este unul fundamental onest. Chiar
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
deritelor obiective sau peisaje, imagini care peste vreme vor constitui piese valoroase pentru trecutul Radautului și altor zone din țară. Între aceste imagini sunt imortalizate evenimentele de seamă din viața liceului precum sărbătorirea centenarului, dezvelirea bustului lui Eudoxiu Hurmuzachi, întâlnirile pasionale ale diferitelor promatii de absolvenți, etc. A lucrat intens și a scris până la sfârșitul vieții, a trecut la cele veșnice la 29 august 1992, fiind înmormântat în cimitirul din Rădăuți, lăsând în urmă o familie îndurerata, colegii și pritenii care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
e un tânăr dintre cei mai distinși... admirabil... - Este, mărturisi Sultana în modul cel mai simplu, însă mie îmi placi tu. Ioanide avu o tresărire pe fața sa în general imperturbabilă și aruncă o privire anxioasă spre ușă. Limbajul acesta pasional și direct, acum mai brutal ca oricând, îl surprindea. - Domnișoară Sultana, încercă el să dea convorbirii o ținută oficială, nu uita că sunt prietenul domnului Manigomian și ca atare unul care mă preocup de viitorul dumitale. Cum pot să-ți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reține impulsia de a controla forța sugestiei lui, și cu cât gestul era mai indiferent și pur experimental, cu atât efectul se dovedea mai infailibil. Cazul Sultanei era mult mai simplu și mai complex totodată. Fata lui Saferian era o pasională frenetică, asupra căreia moartea unui logodnic produsese o depresiune nervoasă, convertită după un an în exaltare erotică. Medicii prescriau călătoria sau, în lipsă, o discretă libertate a vieții sexuale. G. Călinescu Saferian nu mai avea motive obiective de a păzi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mereu de trecut și deschis spre viitor și se emoționează numai de marile fapte de construcție. Nu s-a petrecut nimic important, exageră Ioanide ca de obicei, de la Michel-Angelo până acum afară de inventarea betonului armat. Și ce te interesează: crimele pasionale, mica publicitate? Tudorel se arătă jignit. - Sunt și alte evenimente, mai importante. - Anume care? - Evenimente care vor schimba fața lumii. - Sper că soarele va apune mereu în același loc. - Nu-i vorba de soare. Europa se transformă. Ioanide nu putu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Dar dincolo de această surpriză plăcută din punct de vedere estetic, arhitectul nutrea o aprehensiune. Nu-i plăcea să fie târât în voia valurilor de o femeie, avea o latentă veleitate de a rămâne stăpân pe sine. Ioana era și ea pasională, în sensul că sugera pasiunile. Felul dramatic cu care lăsa pleoapele sau încovoia mâna spre a-i fi sărutată, cadența maiestuoasă a pașilor ei inspirau gândurile cele mai voluptoase. Adeseori Ioana punea în vorbă accente pline de patos și participa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
au găsit tineri care să încerce un atac brutal. Dezamăgirea era amară. Întâi Sultana avea un limbaj așa de cult și ponderat, încît după câteva fraze ale ei agresorul se demoraliza. Afară de asta, imprudentul găsea un obstacol în chiar orientarea pasională a Sultanei, care totdeauna era în altă parte. Sultana nu se supăra de temeritatea lui, îi mărturisea, cu spontaneitatea ei caracteristică și cu predilecția pentru vorbele mari: "Iubesc G. Călinescu pe altcineva". Ioanide își dădea seama perfect că, dacă Sultana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare simț al libertății și se adapta, cu condiția unei decențe exterioare, celor mai extravagante situații. Aventura Ioanei nu atingea nici pe departe dimensiunile aventurilor ei juvenile. Existența lui Ioanide luă câtva timp forma unei căsnicii renovate în plină tensiune pasională. Arhitectul ieșea dintr-o îmbrățișare încleștată și viguroasă, era servit apoi cu cafea cu lapte încropită pe réchaud, trecea la lucrările lui, în care se absorbea, venea înapoi la masa imensă de stejar din sufragerie, pe marginea căreia la început
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la masă și apoi intrau în alcovul improvizat. Însăși regularitatea programului permitea lui Ioanide să se cufunde tot mai mult în gândurile lui, încît singurul element schimbat era o afecțiune veche și prietenoasă (aceea a doamnei Ioanide), cu un regim pasional violent, la ore fixe. Indolenta părea a fi foarte satisfăcută cu acest orar moderat și a nu da nici un semn de plictiseală. Când Ioanide o neglija din cauza ocupațiilor lui, se privea lung în uriașele oglinzi pe care le instalase arhitectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conduse pe Sultana până în stradă. Ioanide, scrutând pe Sultana și Indolenta, puse una în fața alteia, nu putu evita o observație: între ele exista o analogie de contrast simetric ca între un corp convex și unul concav. Amândouă erau planturoase, atletice, pasionale, femei solicitând vigoarea bărbatului, niște flăcări în fine, însă Ioana era o văpaie rece și pasivă, Sultana - o flacără roșie. Una se lăsa învinsă cu voluptate, alta ataca focos. Curios, în ciuda aparențelor, cea mai castă părea a fi Sultana, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părului Pichii dintr-o parte într-alta. O seară întreagă soții Ioanide priviră emoționați imaginea postumă. În fine, Sultana își dezvoltă noua ipostază până la sfârșit, ceru consilii pentru propria ei viață doamnei Ioanide și indirect lui Ioanide însuși. În timp ce viața pasională se metamorfoza astfel, o altă latură psihologică își făcea apariția. După cum observase însuși G. Călinescu Saferian, Sultana avea vocația comerțului. În curând luă în mâinile ei toate firele magazinelor tatălui său, conduse totul mai departe cu un deplin succes. Se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ea. Nu ține socoteală de vârstă; mai tânăr, mai bătrân, nu importă, totdeauna de fapt un bărbat mai slab decât ea, fie prin tinereță, fie prin maturitate. E aprigă în dragoste, geloasă, tiranică, în stare de orice sacrificiu, pentru firile pasionale e foarte bună. Și-ar apăra bărbatul cu pușca în mână dacă ar fi cazul. N-a știut unde a plecat logodnicul al doilea, că mergea și ea după el. E de la munte, din familie haiducească. Eu mă întreb: dumneata
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frumoasă, spuse Lanark. îl sărută afectuos și plecă. El se întinse pe pat, simțindu-i lipsa, și adormi. Fu trezit de Alexander care plîngea, așa că-i schimbă scutecul și-l duse la bucătărie. Jack și Frankie mîncau la masă. — Salut, pasionalule, ce face Rima? Lanark o privi lung, încurcat și obrajii i se înfierbîntară. — S-a dus să se plimbe, murmură el. Băiatul are nevoie de lapte. O să-i pregătesc eu un biberon. Lanark cutreieră bucătăria șoptindu-i tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cineva n-ar putea să-și susție vederile cu toată energia naturii sale proprii. Stilul și judecata sunt tocmai la oameni talentați cestiuni de temperament. Precum fiece instrument are tonul său specific tot astfel fiece om are predispoziția sa firească, pasională, de-a aprecia și zugrăvi lucrurile; ar fi o goală pedanterie, demnă de bucherii foilor roșii, de-a reteza un stil viu, o apreciație energică, numai pentru că nu împărtășim toate ideile sau punctul de vedere din care autorul scrie. Admitem
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
stimat și venerat înaintașii, a iubit copiii și florile, cărora le-a dedicat numeroase pagini. ION GUGIUMAN - GEOGRAF UMANIST Corneliu Iațu Departamentul de Geografie Universitatea „Al. I. Cuza” Iași Așa cum Busuioaca de Bohotin se prelinge agale printre colinele domoale și pasionale ale Hușilor, stârnind priviri admirative celor care adăstează prin aceste locuri, tot așa și profesorul Ion Gugiuman a lăsat urmele trecerii sale prin această lume, referințele sale majore ținând de unduirile și gândurile oamenilor care au dat strălucire Hușilor și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
nescrise ale tragediei clasice. Se dezvoltă, apoi, scenariul, prin apariția unui număr mai mare de personaje, acceptându-se chiar și personajele colective. Pe de altă parte, dialogul poate lua forma unor lungi tirade prin care personajele se confruntă retoric și pasional, a sticomitiilor sau a duelului verbal în versuri (schimburi alternante vers cu vers sau emistih cu emistih) din momentele intense ale tragediilor, a replicilor întrerupte sau a bâlbâielilor din comedia clasică, a împletiturilor de replici între mai mulți interlocutori care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
dobândești inteligență, iar restul rămâne la fel ca în copilărie. Sunt foarte sceptic în ceea ce privește sentimentul de dragoste. La vârsta de nouăsprezece ani mi-am făcut ordine în gânduri și am ajuns la această concluzie. Dragostea pură pentru cineva și dragostea pasională sunt două lucruri total diferite. Cu alte cuvinte, atunci când iubești pe cineva pur, nu o faci în folosul tău. În dragostea pasională, nu este așa. Vrei ca și tu să fii iubit, e o amestecătură de mai multe sentimente. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mi-am făcut ordine în gânduri și am ajuns la această concluzie. Dragostea pură pentru cineva și dragostea pasională sunt două lucruri total diferite. Cu alte cuvinte, atunci când iubești pe cineva pur, nu o faci în folosul tău. În dragostea pasională, nu este așa. Vrei ca și tu să fii iubit, e o amestecătură de mai multe sentimente. Atunci când iubești pur, nu te interesează că doar tu iubești, chiar dacă sentimentul nu este reciproc, nu te simți rănit. Atâta timp cât partenerul este fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sau al unei abilități. Mă transpuneam în locul interlocutorului. Intram în sufletul lui la fel ca un medium. Pentru mine a fost o experiență nouă. În viața de zi cu zi nu prea se întâmplă așa ceva. Atâta timp cât nu este o dragoste pasională. Încerci să-ți înțelegi partenerul câtuși de puțin și îți impui să-ți placă, parcă lucrurile încep să se lege. Kawai: Așa este. Se întâmplă și în meseria noastră. Când mergeam la Institutul Jung, aveam un profesor îndrumător foarte interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea și mă copleși cu săruturi pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
petrecut, de fapt, cu experiențele tuturor celor pe care i-am cunoscut, pentru că a trebuit să îi cunosc, și am avut ȘANSA să mă pot bucura de aceste întâlniri. Poate că nici una nu a fost atât de misterioasă și de pasională ca această întrevedere ratată, probabil pentru că lucrurile pe care ni le-am fi spus ar fi fost pentru el deja trăite, iar eu tocmai mă pregăteam să le trăiesc din plin. Îmi amintesc iarăși chipul înciudat al plasatoarei și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acționeze. La început se speriase de ideile care-i treceau prin cap, dar pînă la urmă se obișnui cu ele, și învăță să-și păstreze sîngele rece. Dar să nu-și închipuie cine știe ce. Nu mai era de mult atît de pasională, devenise mult mai moderată în sentimente. Ce ciudat, zise Tușica, simțea că i se întîmplă și ei același lucru, ăsta trebuie să fie motivul care le făcea să vadă mult mai limpede ce se întîmpla în jur, să-și dea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vrea să Înțeleagă ce Înseamnă a trăi În lume. O somație precipitată. Un vârtej magic de fosforescențe. O săgeată În rana unui trandafir de carne și vis. Un vis treaz, o confesiune de o termicitate paroxistică: treceri fulgerătoare de la incandescența pasională ultimă la glacialitatea translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de necunoscutul autor, sunt simple și teribile. Imaginea unui perete privit Îndelung până la delirul singurătății. Un mic orășel. Vecinătatea hipnotică a lucrurilor. Grotescul vitrinelor. Spațiile bolnave ale absenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]